|
| © Vatican Media |
de Amedeo Lomonaco
Reparcurgem câteva reflecţii ale papilor Ioan Paul al II-lea, Benedict al XVI-lea şi Francisc în ziua în care se celebrează sărbătoarea Milostivirii Divine, instituită în anul 2000 de Papa Wojtyła cu ocazia canonizării sorei Faustina Kowalska.
În această duminică, prima după Paşte, evanghelia prezintă câteva fraze adresate de Domnul înviat discipolilor: "Primiţi pe Duhul Sfânt. Cărora le veţi ierta păcatele vor fi iertate, şi cărora le veţi ţine vor fi ţinute". Înainte de a rosti aceste cuvinte, Isus arată mâinile şi coasta, rănile pătimirii. Din acea inimă izvorăşte un val de milostivire care învăluie toată omenirea. Nu trebuie să ne îndoim niciodată, aşa cum a scris Papa Francisc în tweet-ul cu ocazia acestei Duminici a Milostivirii Divine, de iubirea lui Dumnezeu: "să încredinţăm cu statornicie şi încredere Domnului viaţa noastră şi lumea, cerându-i îndeosebi o pace justă pentru naţiunile martirizate de război".
Milostivirea este numele iubirii
În această zi se celebrează, aşadar, sărbătoarea Milostivirii Divine, instituită la 30 aprilie 2000 de Sfântul Ioan Paul al II-lea în timpul celebrării euharistice solemne cu ocazia canonizării sorei Maria Faustina Kowalska. În acea ocazie, în omilie, Papa Wojtyła amintea că Cristos a încredinţat acestei călugăriţe poloneze umile, între Primul şi Al Doilea Război Mondial, mesajul său de milostivire.
Prin inima lui Cristos răstignit milostivirea divină ajunge la oameni: "Fiica mea, spune că sunt Iubirea şi Milostivirea în persoană", va cere Isus sorei Faustina (Jurnal, 374). Cristos revarsă această milostivire asupra omenirii prin trimiterea Duhului care, în Treime, este Persoana-Iubire. Şi oare nu este milostivirea un "al doilea nume" al iubirii, înţeles în aspectul său cel mai profund şi duios, în aptitudinea sa de a lua asupra sa orice nevoie, mai ales în capacitatea sa imensă de iertare?
Sora Faustina, născută în 1905 şi decedată în 1938, a văzut pornind din inima lui Isus două fascicole de lumină care luminează lumea: "Cele două raze - i-a explicat într-o zi Cristos însuşi - reprezintă sângele şi apa". Dacă sângele evocă jertfa crucii şi darul euharistic, apa - explică Ioan Paul al II-lea în timpul celebrării papale pentru canonizarea sorei Faustina - aminteşte nu numai botezul, ci şi darul Duhului Sfânt".
Milostivirea este faţa lui Dumnezeu
În Duminica Milostivirii Divine din 2008, Benedict al XVI-lea subliniază, înainte de rugăciunea mariană Regina Caeli, că milostivirea este nucleul central al mesajului evanghelic. "Este faţa cu care Dumnezeu s-a revelat în vechea Alianţă şi pe deplin în Isus Cristos, întrupare a Iubirii creatoare şi răscumpărătoare."
Această iubire de milostivire luminează şi faţa Bisericii şi se manifestă fie prin sacramente, îndeosebi cel al Reconcilierii, fie cu faptele de caritate, comunitare şi individuale. Tot ceea ce Biserica spune şi face manifestă milostivirea pe care Dumnezeu o are faţă de om, aşadar, faţă de noi. Când Biserica trebuie să amintească un adevăr refuzat, sau un bine trădat, face asta mereu determinată de iubirea milostivă, pentru ca oamenii să aibă viaţă şi s-o aibă din belşug (cf. In 10,10). Apoi din milostivirea divină, care împăciuieşte inimile, izvorăşte pacea autentică în lume, pacea între popoare, culturi şi religii diferite.
Ca şi sora Faustina, Papa Ioan Paul al II-lea a fost la rândul său apostol al Milostivirii Divine. În seara de 2 aprilie 2005, când s-a întors la casa Tatălui, era tocmai ajunul celei de-a doua Duminici a Paştelui.
A fi milostivi înseamnă a-l întâlni pe Isus
Rănile lui Isus nu sunt răni îndepărtate, mărginite într-un timp îndepărtat al istoriei omenirii. Papa Francisc, în 2022, în timpul Sfintei Liturghii a Milostivirii Divine, îndemna să ne îngrijim de rănile fraţilor şi de suferinţele pe care le trăiesc în momente dificile. Milostivirea lui Dumnezeu, adaugă pontiful, ne pune "adesea în contact cu suferinţele aproapelui".
Credeam că noi suntem în apogeul suferinţei, în culmea unei situaţii dificile, şi descoperim aici, rămânând în tăcere, că există cineva care trece prin momente, prin perioade mai rele. Şi, dacă ne îngrijim de rănile aproapelui şi revărsăm pe ele milostivire, se renaşte în noi o speranţă nouă, care mângâie în oboseală. Aşadar, să ne întrebăm dacă în ultimele timpuri am atins rănile vreunui suferind în trup sau în spirit; dacă am dus pace unui trup rănit sau unui spirit descurajat; dacă am dedicat un pic de timp pentru a asculta, a însoţi, a mângâia. Când facem asta, îl întâlnim pe Isus, care din ochii celui care este încercat de viaţă ne priveşte cu milostivire şi pace: Pace vouă!
În necredinţa Sfântului Toma, care vrea să vadă rănile Domnului, a fost istoria fiecărui credincios. "Există momente dificile - afirmă papa - în care pare că viaţa dezminte credinţa, în care suntem în criză şi avem nevoie să atingem şi să vedem. Dar, ca şi Toma, chiar aici redescoperim inima Domnului, milostivirea sa." În 2015, deschizând Jubileul Extraordinar al Milostivirii, Francisc indică în sfârşit o linie directoare capabilă să promoveze un discernământ autentic: "Trebuie să punem milostivirea înainte de judecată, şi în orice caz judecata lui Dumnezeu va fi mereu în lumina milostivirii sale".
(După Vatican News, 7 aprilie 2024)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
