|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, Cristos a înviat! Paşte fericit!
Acest salut, plin de uimire şi bucurie, ne va însoţi toată săptămâna. Sărbătorind noua zi, pe care Domnul a făcut-o pentru noi, liturgia celebrează intrarea întregii creaţii în timpul mântuirii: disperarea morţii este înlăturată pentru totdeauna, în numele lui Isus.
Evanghelia de astăzi (Mt 28,8-15) ne cere să alegem între două relatări: ori cea a femeilor, care l-au întâlnit pe Cel Înviat (v. 9-11), ori cea a celor din gardă, care au fost mituiţi de conducătorii sinedriului (v. 11-14). Primele vestesc victoria lui Cristos asupra morţii; cei din urmă vestesc că moartea triumfă întotdeauna şi oricum. De fapt, în versiunea lor Isus nu a înviat, ci trupul său a fost furat. Din unul şi acelaşi fapt, mormântul gol, apar două interpretări: una este izvor de viaţă nouă şi veşnică, cealaltă de moarte sigură şi definitivă.
Acest contrast ne face să reflectăm asupra valorii mărturiei creştine şi asupra onestităţii comunicării umane. De fapt, relatarea adevărului este adesea întunecată de fake news [ştiri false], cum se spune astăzi, adică de minciuni, insinuări şi acuzaţii nefondate. În faţa unor astfel de obstacole, însă, adevărul nu rămâne ascuns, dimpotrivă: vine în întâmpinarea noastră, viu şi radiant, luminând cel mai dens întuneric. Aşa cum Isus le-a spus femeilor care au venit la mormânt, aşa ne spune şi nouă astăzi: "Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire" (v. 10). El însuşi devine astfel vestea bună de mărturisit în lume: Paştele Domnului este Paştele nostru, Paştele omenirii, pentru că acest om, care a murit pentru noi, este Fiul lui Dumnezeu, care şi-a dăruit viaţa pentru noi. Aşa cum Cel Înviat, mereu viu şi prezent, eliberează trecutul de un sfârşit distructiv, tot aşa vestea pascală răscumpără din mormânt viitorul nostru.
Preaiubiţilor, cât de important este ca această Evanghelie să ajungă mai ales la cei care sunt asupriţi de răutate, care corupe istoria şi dezorientează conştiinţele! Mă gândesc la popoarele chinuite de război, la creştinii persecutaţi pentru credinţa lor, la copiii lipsiţi de educaţie. A vesti în cuvinte şi fapte Paştele lui Cristos înseamnă a da o nouă voce speranţei, altminteri sufocată în mâinile celor violenţi. De fapt, atunci când este proclamată în lume, Vestea Bună luminează orice umbră, în orice timp.
Cu afect deosebit, în lumina Celui Înviat, ne amintim astăzi de Papa Francisc, care chiar în Lunea Îngerului (= a doua zi din Octava Paştelui) de anul trecut şi-a încredinţat viaţa Domnului. Comemorând marea sa mărturie de credinţă şi de iubire, să ne rugăm împreună Fecioarei Maria, Scaunul Înţelepciunii, pentru ca să putem deveni vestitori tot mai luminoşi ai adevărului.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă adresez un călduros bun venit tuturor, dragi pelerini veniţi din Italia şi din diferite ţări. Îi salut, îndeosebi, pe tinerii de la decanatul de Appiano Gentile. Transmit gândul meu celor care, în diferite părţi ale lumii, participă la iniţiativele promovate cu ocazia Zilei Internaţionale a Sportului pentru Dezvoltare şi Pace, reînnoind apelul pentru ca sportul, cu limbajul său universal de fraternitate, să fie un loc de incluziune şi de pace.
Le mulţumesc celor care, în aceste zile, mi-au trimis urări de bine pentru un Sfântul Paşte. Sunt recunoscător mai ales pentru rugăciuni; prin mijlocirea Fecioarei Maria, Dumnezeu să răsplătească pe fiecare cu darurile sale!
Vă urez să petreceţi în bucurie şi în credinţă această Luni a Îngerului şi aceste zile din Octava Paştelui, în care se prelungeşte celebrarea Învierii lui Cristos. Să perseverăm în invocarea darului păcii pentru întreaga lume.
Fericită Luni a Îngerului!
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
