Papa Francisc: Regina Caeli (5 aprilie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Lunea după Paşte este numită şi Lunea îngerului, pentru că amintim întâlnirea îngerului cu femeile venite la mormântul lui Isus (cf. Mt 28,1-15). Îngerul le spune lor: "Ştiu că îl căutaţi pe Isus cel răstignit. Nu este aici, căci a înviat" (v. 5-6). Această expresie "a înviat" merge dincolo de capacităţile umane. Şi femeile care au mers la mormânt şi l-au găsit deschis şi gol nu puteau să afirme: "a înviat", ci numai să spună că mormântul era gol. Că Isus a înviat putea să o spună numai un înger cu puterea de a fi un vestitor din cer, cu puterea dată de Dumnezeu pentru a spune asta, aşa cum un înger - numai un înger - a putut să-i spună Mariei: "Vei zămisli un fiu [...] va fi numit Fiul Celui Preaînalt" (Lc 1,31). Pentru aceasta spunem că este Lunea îngerului pentru că numai un înger cu puterea lui Dumnezeu poate spune: "Isus a înviat".
Evanghelistul Matei relatează că în zorii Paştelui "a fost un mare cutremur. De fapt, un înger al Domnului, coborât din cer, s-a apropiat, a rostogolit piatra şi s-a aşezat pe ea" (cf. v. 2). Acea piatră mare, care ar fi trebuit să fie sigiliul victoriei răului şi a morţii, a fost pusă sub picioare, devine scăunel al îngerului Domnului. Toate proiectele şi apărările duşmanilor şi persecutorilor lui Isus au fost zadarnice. Toate sigiliile au căzut. Imaginea îngerului aşezat pe piatra de la mormânt este manifestarea concretă, vizibilă, a victoriei lui Dumnezeu asupra răului, manifestarea victoriei lui Cristos asupra principelui acestei lumi, manifestarea victoriei luminii asupra întunericului. Mormântul lui Isus n-a fost desfăcut printr-un fenomen fizic, ci prin intervenţia Domnului. Aspectul îngerului, adaugă Matei, "era ca fulgerul, iar haina lui era albă ca zăpada" (v. 3). Aceste detalii sunt simboluri care afirmă intervenţia lui Dumnezeu însuşi, aducător al unei ere noi, al ultimelor timpuri ale istoriei, deoarece cu învierea lui Isus începe ultimul timp al istoriei care va putea dura mii de ani, însă este ultimul timp.
În faţa acestei intervenţii a lui Dumnezeu are loc o dublă reacţie. Aceea a paznicilor, care nu reuşesc să facă faţă forţei năvalnice a lui Dumnezeu şi sunt zguduiţi de un cutremur interior: au rămas ca morţi (cf. v. 4). Puterea Învierii îi dărâmă pe cei care au fost folosiţi pentru a garanta aparenta victorie a morţii. Şi ce trebuiau să facă aceşti paznici? Să meargă la aceia care le-au dat ordin să păzească şi să spună adevărul. Erau în faţa unei opţiuni: ori să spună adevărul, ori să se lase convinşi de cei care le-au dat mandatul de a păzi. Şi unicul mod de a-i convinge erau banii, şi aceşti sărmani oameni, săraci, au vândut adevărul şi cu banii în buzunar au mers pentru a spune: "Nu, au venit discipolii şi au furat trupul". "Stăpânul" ban, şi aici, în învierea lui Cristos este capabil să aibă putere, pentru a o nega. Reacţia femeilor este foarte diferită, pentru că ele sunt invitate în mod expres de îngerul Domnului să nu se teamă: "Voi, nu vă temeţi!" (v. 5) şi să nu-l caute pe Isus în mormânt. Şi la sfârşit ele nu se tem.
Din cuvintele îngerului putem lua o învăţătură preţioasă: să nu încetăm niciodată să-l căutăm pe Cristos înviat, care dăruieşte viaţa din belşug celor care-l întâlnesc. A-l găsi pe Cristos înseamnă a descoperi pacea inimii. Aceleaşi femei din evanghelie, după tulburarea iniţială, se înţelege, simt o mare bucurie regăsindu-l viu pe Învăţătorul (cf. v. 8-9). În acest timp pascal, urez tuturor să trăiască aceeaşi experienţă spirituală, primind în inimă, în case şi în familii vestea cea bună a Paştelui: "Cristos înviat nu mai moare, moartea nu mai are putere asupra lui" (Antifonul de la Împărtăşanie). Vestea Paştelui este aceasta: "Cristos e viu, Cristos însoţeşte viaţa mea, Cristos este lângă mine". Cristos bate la uşa inimii mele pentru ca să-l las să intre, Cristos e viu. În aceste zile pascale ne va face bine să repetăm asta: "Domnul trăieşte".
Această certitudine ne induce să ne rugăm, astăzi şi în timpul întregii perioade pascale: "Regina Caeli, laetare - adică bucură-te, Regina Cerului". Îngerul Gabriel a salutat-o aşa prima dată: "Bucură-te, plină de har!" (Lc 1,28). Acum bucuria Mariei este deplină: Isus trăieşte, iubirea a învins. Să fie şi bucuria noastră!
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
În climatul pascal care caracterizează ziua de astăzi, vă salut cu afect pe voi toţi care participaţi la acest moment de rugăciune prin mijloacele de comunicare socială. Gândul meu se îndreaptă în mod deosebit spre bătrâni, spre bolnavi, conectaţi din propriile case sau din casele de odihnă şi de îngrijire. Lor le trimit un cuvânt de încurajare şi de recunoştinţă pentru mărturia lor. Sunt aproape de ei. Urez tuturor să petreacă aceste zile din octava de Paşte în care se prelungeşte comemorarea învierii lui Cristos cu credinţă. Profitaţi de orice ocazie bună pentru a fi martori ai bucuriei şi ai păcii Domnului Înviat. Paşte fericit, senin şi sfânt tuturor! Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.
Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
