|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori,
Îmi face plăcere să vă salut pe toţi cei care participaţi la evenimentul de rugăciune ecumenică "Vie Împărăţia Ta" din acest an şi să vă asigur de apropierea mea spirituală.
În fiecare an, în timpul Adventului, creştinii se adresează lui Dumnezeu cu cuvintele: "Vino, Emanuel!". Cu mare urgenţă, strigăm împlinirea profeţiei lui Isaia: naşterea lui Emanuel, al cărui nume înseamnă Dumnezeu este cu noi. De-a lungul acestui timp, în cântecele şi colindele noastre, repetăm această chemare cu o urgenţă tot mai mare: "Vino, Dumnezeule, cu noi!", în timp ce tânjim după prezenţa sa. Tânjim după el să ne mântuiască de păcatele noastre, de nebunia noastră şi de tot ceea ce ne-ar putea face rău. Tânjim după el să vindece ceea ce este rupt în noi şi ceea ce este rupt în lumea noastră. Chiar dacă ştim că Dumnezeu este atotputernic şi transcendent, suntem totuşi suficient de îndrăzneţi să-i cerem să fie cu adevărat cu noi - nu distant, ci aproape. Suntem suficient de îndrăzneţi să strigăm împreună cu profetul: "O, de ai rupe cerurile şi de ai coborî!" (Is 64,1).
Deşi este adevărat că uneori ne împiedicăm şi uităm de Dumnezeu şi de nevoia noastră de el, în adâncul fiinţei noastre ştim că numai el poate satisface dorinţele noastre cele mai profunde şi neliniştea noastră interioară. Poate cea mai frumoasă expresie a acestui lucru se găseşte în scrierile Sfântului Augustin: "Ne-ai făcut pentru tine, Doamne, şi inimile noastre sunt neliniştite până când nu se vor odihni în Tine" (Confesiuni, I, i, 1). În Isus, Dumnezeu s-a apropiat într-adevăr. Ni s-a revelat în trup şi, prin Duhul său Sfânt, este cu noi acum.
Acum, în aceste săptămâni ale Paştelui, "Aleluia" este cântecul nostru într-un mod special, în timp ce oferim laudă şi mulţumire pentru învierea Domnului din morţi. El este încă Dumnezeu-cu-noi! În acelaşi timp, aflăm din Evanghelii că nici măcar cei mai apropiaţi de Isus nu l-au recunoscut întotdeauna în zilele care au urmat învierii sale. Chiar şi Maria Magdalena a crezut la început că Domnul înviat era un grădinar. Totuşi, chiar dacă nu a fost recunoscut imediat, el a fost cu adevărat prezent. Şi Isus este încă prezent, pentru că atunci când s-a întors la Tatăl, nu ne-a lăsat orfani (cf. In 14,18). El rămâne cu noi prin darul Duhului Sfânt şi îl întâlnim în diferite moduri, pentru că el este întotdeauna cu adevărat prezent în Biserică.
Dragi prieteni, Cristos este totul pentru noi! În el găsim plinătatea vieţii şi sensul ei. Nu este ceva despre care putem tăcea. Este ceva ce trebuie proclamat cu îndrăzneală (cf. Mt 10,27), căci este într-adevăr veste bună şi trebuie împărtăşită. Dumnezeu este cu noi, iar noi, cei care l-am întâlnit, suntem chemaţi să spunem şi altora. Aceste zile ale "Novenei Vie Împărăţia Ta" sunt un moment deosebit de potrivit pentru a face acest lucru şi pentru a ne ruga ca şi alţii să ajungă să întâlnească iubirea mântuitoare şi eliberatoare a lui Dumnezeu revelată în Isus.
Dragi fraţi şi surori, aş dori să închei împărtăşind cu voi câteva cuvinte din omilia mea din bazilica "Sfântul Petru" din noaptea de Paşte: "Întâlnirea de care vrem să fim martori - prin cuvintele credinţei şi prin faptele de caritate - o facem «cântând» cu viaţa noastră «Aleluia» pe care o proclamăm cu buzele noastre (cf. Sfântul Augustin, Predica 256, 1). Aşa cum femeile s-au grăbit să le spună discipolilor, şi noi ar trebui să dorim să pornim la drum... pentru a duce tuturor vestea bună că Isus a înviat şi că, înviind împreună cu el, prin puterea sa, şi noi putem da viaţă unei lumi noi de pace şi unitate ca «o mulţime de oameni şi totuşi [...] o singură persoană, căci, deşi sunt mulţi creştini, Cristos este unul»" (Sfântul Augustin, Comentarii la Psalmi, 127, 3).
Cu aceste gânduri, invoc de bunăvoie asupra voastră tuturor binecuvântările îmbelşugate ale lui Dumnezeu. Şi fie ca binecuvântarea Dumnezeului Atotputernic, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt să vină asupra voastră şi să fie cu voi întotdeauna. Amin.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
