|
| © www.littleflowerbasilica.org |
Excelenţei Sale Mons. Bruno Feillet, episcop de Séez
Sunt bucuros să mă alătur vouă în gând şi rugăciune, alături de tot clerul şi credincioşii adunaţi aici, în timp ce celebraţi a zecea aniversare a canonizării lui Louis şi Zélie Martin, chiar în locul în care au fost sfinţiţi în viaţa lor de căsătorie. Fiind primul cuplu canonizat ca atare, acest eveniment are o importanţă deosebită, deoarece evidenţiază căsătoria ca o cale spre sfinţenie. Printre vocaţiile la care bărbaţii şi femeile sunt chemaţi de Dumnezeu, căsătoria este una dintre cele mai nobile şi înalte. "Louis şi Zélie au înţeles că pot deveni sfinţi nu în pofida căsătoriei, ci prin intermediul, în şi prin căsătorie, şi că a lor căsătorie trebuie considerată ca punctul de plecare al unui drum împreună" (Cardinalul Martins, Omilie la beatificare). Sfântul Cuplu din Alençon este, aşadar, un model strălucitor şi inspirator pentru sufletele generoase care s-au angajat pe acest drum sau care intenţionează să facă asta, cu o dorinţă sinceră de a duce o viaţă frumoasă şi bună sub privirea Domnului, în bucurie ca şi în încercare.
Sper, aşadar, ca această aniversare să fie o ocazie pentru a face mai cunoscute viaţa şi meritele acestui cuplu şi ale unor părinţi inegalabili, astfel încât familiile, atât de dragi inimii lui Dumnezeu, dar şi uneori atât de fragile şi încercate, să găsească în ei, în orice circumstanţe, sprijinul şi harurile necesare pentru a-şi continua drumul.
Louis şi Zélie nu şi-au împlinit dorinţa de a deveni sfinţi şi de a-şi educa copiii în sfinţenie retrăgându-se din lume. Şi-au asumat datoria în cursul obişnuit al vieţii de zi cu zi; fac parte din acea mulţime imensă de sfinţi de la uşa vecină, adesea menţionaţi de Papa Francisc. Nu este dificil pentru pelerinii care vizitează Alençon - care le păstrează memoria emoţionantă - să înţeleagă cadrul concret şi zilnic în care trăiau părinţii Martin, angajaţi cum erau faţă de societatea normandă a timpului lor prin parohia lor, activităţile lor profesionale, operele lor caritabile, cercurile lor de prieteni şi, bineînţeles, viaţa lor de familie. Totuşi, nu trebuie să ne înşelăm: această viaţă aparent "obişnuită" era locuită de o prezenţă a lui Dumnezeu care era, ca să spunem aşa, "extraordinară" şi era centrul ei absolut. "Dumnezeu a fost primul" este mottoul pe care şi-au construit întreaga existenţă.
Acesta este, aşadar, modelul de cuplu pe care Sfânta Biserică îl prezintă tinerilor care doresc - poate cu ezitare - să pornească într-o aventură atât de frumoasă: un model de fidelitate şi atenţie reciprocă, un model de fervoare şi perseverenţă în credinţă, de educaţie creştină a copiilor, de generozitate în exercitarea carităţii şi a dreptăţii sociale; un model şi de încredere în vremurile de încercare... Dar mai presus de toate, acest cuplu exemplar mărturiseşte fericirea inefabilă şi bucuria profundă pe care Dumnezeu le dăruieşte, atât aici pe pământ, cât şi pentru veşnicie, celor care se angajează pe acest drum al fidelităţii şi al rodniciei. În aceste vremuri tulburi şi confuze, când atâtea contra-modele de uniuni, adesea trecătoare, individualiste şi egoiste, cu roade amare şi dezamăgitoare, li se prezintă tinerilor, familia aşa cum a voit-o Creatorul poate părea demodată şi plictisitoare. Louis şi Zélie Martin mărturisesc că nu este aşa: ei au fost fericiţi - profund fericiţi! - dând viaţă, radiind şi transmiţând credinţa, văzându-şi fiicele crescând şi înflorind sub privirea Domnului. Ce bucurie este să ne adunăm după Liturghia de duminică în jurul mesei unde Isus este primul oaspete şi împărtăşeşte bucuriile, tristeţile, planurile şi speranţele tuturor! Ce bucurie este să avem împreună aceste momente de rugăciune, aceste zile de sărbătoare, aceste evenimente familiale care marchează trecerea timpului! Dar, de asemenea, ce mângâiere este să fim împreună în vremuri de încercare, uniţi cu Crucea lui Cristos atunci când apare; şi, în sfârşit, ce speranţă este să ne reunim într-o zi în gloria cerului!
Dragi cupluri, vă invit să perseveraţi cu curaj pe drumul pe care l-aţi întreprins, care este uneori dificil şi laborios, dar luminos. Mai presus de toate, puneţi-l pe Isus în centrul familiilor voastre, al activităţilor şi al alegerilor voastre. Ajutaţi-vă copiii să descopere iubirea şi duioşia sa nemărginită şi străduiţi-vă să-i faceţi să-l iubească la rândul lor aşa cum el merită: aceasta este marea lecţie pe care Louis şi Zélie ne-o învaţă astăzi şi de care Biserica şi lumea au atât de urgent nevoie. Cum ar fi putut Tereza să-i iubească atât de mult pe Isus şi pe Maria - şi apoi să ne transmită o doctrină atât de frumoasă - dacă nu ar fi învăţat-o de la sfinţii ei părinţi încă de la o vârstă fragedă?
Vă încredinţez pe toţi, dragi familii, ocrotirii lui Louis şi Zélie Martin şi a Sfintei Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe. Implorând mijlocirea Fecioarei Maria pentru voi, vă împart din inimă dumneavoastră, Excelenţă, şi tuturor celor prezenţi, binecuvântarea mea apostolică.
Din Vatican, 1 octombrie 2025, comemorarea Sfintei Tereza a Pruncului Isus şi a Sfintei Feţe
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
