Papa Leon al XIV-lea: Discurs adresat participanţilor la a 16-a întâlnire anuală a "International Catholic Legislator Network" (23 august 2025)
Începem cu acelaşi semn cu care Domnul ne-a dăruit viaţa în Botez: În numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Pacea să fie cu voi.
Bună dimineaţa tuturor! Bine aţi venit la Roma şi la Vatican şi vă mulţumesc pentru răbdare.
Eminenţele Voastre, Excelenţa Voastră,
Stimaţi doamne şi domni,
Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
Îmi face plăcere să vă salut, membri ai International Catholic Legislator Network [Reţeaua Internaţională a Legislatorilor Catolici]. Şi vă mulţumesc pentru vizita dumneavoastră, aici, la Vatican şi la Roma, în timpul acestui an jubiliar, Jubileul Speranţei.
V-aţi adunat pentru a şaisprezecea întâlnire anuală, care are o temă provocatoare în acest an: "Noua Ordine Mondială: Politica marilor puteri, dominaţiile corporative şi viitorul prosperităţii umane". În aceste cuvinte simt atât o îngrijorare, cât şi o dorinţă. Suntem cu toţii preocupaţi de direcţia pe care o ia lumea noastră, şi totuşi tânjim după o prosperitate umană autentică. Tânjim după o lume în care fiecare persoană poate trăi în pace, libertate şi împlinire conform planului lui Dumnezeu.
Pentru a ne găsi echilibrul în circumstanţele actuale - în special dumneavoastră, ca legislatori catolici şi lideri politici - vă sugerez să privim spre trecut, spre figura impunătoare a Sfântului Augustin de Hippona. Ca voce de frunte a Bisericii în epoca romană târzie, el a fost martor la imense frământări şi dezintegrare socială. Ca răspuns, a scris Cetatea lui Dumnezeu, o lucrare care oferă o viziune a speranţei, o viziune a sensului care ne poate vorbi şi astăzi.
Acest Părinte al Bisericii a învăţat că, în istoria omenirii, două "cetăţi" sunt împletite: Cetatea omului şi Cetatea lui Dumnezeu. Acestea semnifică realităţi spirituale - două orientări ale inimii umane şi, prin urmare, ale civilizaţiei umane. Cetatea omului, construită pe mândrie şi iubire de sine, este marcată de căutarea puterii, a prestigiului şi a plăcerii; Cetatea lui Dumnezeu, construită pe iubirea lui Dumnezeu până la altruism, este caracterizată de dreptate, caritate şi umilinţă. În aceşti termeni, Augustin i-a încurajat pe creştini să infuzeze societatea pământească cu valorile împărăţiei lui Dumnezeu, îndreptând astfel istoria spre împlinirea sa finală în Dumnezeu, permiţând totodată o înflorire umană autentică în această viaţă. Această viziune teologică ne poate ancora în faţa curentelor schimbătoare de astăzi: apariţia unor noi centre de greutate, schimbarea vechilor alianţe şi influenţa fără precedent a corporaţiilor şi tehnologiilor globale, ca să nu mai vorbim de numeroasele conflicte violente. Întrebarea crucială din faţa noastră, a credincioşilor, este, aşadar: Cum putem îndeplini această misiune?
Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să clarificăm sensul înfloririi umane. Astăzi, o viaţă înfloritoare este adesea confundată cu o viaţă bogată material sau cu o viaţă de autonomie şi plăcere individuală nerestricţionate. Aşa-numitul viitor ideal care ne este prezentat este adesea unul al confortului tehnologic şi al satisfacţiei consumatorilor. Totuşi, ştim că acest lucru nu este suficient. Vedem acest lucru în societăţile bogate, unde mulţi oameni se luptă cu singurătatea, cu disperarea şi cu un sentiment de lipsă de sens.
Autentica înflorire umană provine din ceea ce Biserica numeşte dezvoltare umană integrală sau dezvoltarea deplină a unei persoane în toate dimensiunile: fizică, socială, culturală, morală şi spirituală. Această viziune asupra persoanei umane este înrădăcinată în legea naturală, ordinea morală pe care Dumnezeu a scris-o în inima omului, ale cărei adevăruri mai profunde sunt iluminate de evanghelia lui Cristos. În acest sens, autentica înflorire umană se observă atunci când indivizii trăiesc virtuos, când trăiesc în comunităţi sănătoase, bucurându-se nu doar de ceea ce au, de ceea ce posedă, ci şi de cine sunt ca fii ai lui Dumnezeu. Aceasta asigură libertatea de a căuta adevărul, de a-l adora pe Dumnezeu şi de a creşte familii în pace. Include, de asemenea, o armonie cu creaţia şi un sentiment de solidaritate între clasele sociale şi naţiuni. Într-adevăr, Domnul a venit ca noi "să avem viaţă şi s-o avem din belşug" (In 10,10).
Viitorul prosperităţii umane depinde de "iubirea" în jurul căreia alegem să ne organizăm societatea - o iubire egoistă, iubirea de sine sau iubirea de Dumnezeu şi de aproapele. Desigur, ştim deja răspunsul. În vocaţia voastră de legislatori catolici şi slujitori publici, sunteţi chemaţi să fiţi constructori de punţi între Cetatea lui Dumnezeu şi Cetatea omului. Aş dori să vă îndemn în această dimineaţă să continuaţi să lucraţi pentru o lume în care puterea este îmblânzită de conştiinţă, iar legea este în slujba demnităţii umane. De asemenea, vă încurajez să respingeţi mentalitatea periculoasă şi autodistructivă care spune că nimic nu se va schimba vreodată.
Ştiu că provocările sunt imense, dar harul lui Dumnezeu care lucrează în inimile oamenilor este şi mai puternic. Venerabilul meu predecesor a remarcat necesitatea a ceea ce el a numit o "diplomaţie a speranţei" (Discurs adresat membrilor Corpului Diplomatic acreditaţi pe lângă Sfântul Scaun, 9 ianuarie 2025). Aş adăuga că avem nevoie şi de o "politică a speranţei", de o "economie a speranţei", ancorată în convingerea că şi acum, prin harul lui Cristos, putem reflecta lumina sa în cetatea pământească.
Vă mulţumesc. Vă mulţumesc tuturor pentru dăruirea voastră de a duce mesajul evangheliei în arena publică. Fiţi siguri de rugăciunile mele pentru voi, cei dragi, familiile voastre, prietenii voştri şi, în special astăzi, pentru cei cărora le slujiţi. Fie ca Domnul Isus, Principele Păcii, să vă binecuvânteze şi să vă călăuzească eforturile pentru adevărata înflorire a familiei umane.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
