|
| © Vatican Media |
Dragi tineri, bună ziua şi bine aţi venit!
Aţi fost invitaţi să vă alăturaţi unui organism consultativ, International Youth Advisory Body [Organismul Consultativ Internaţional pentru Tineret] (IYAB), legat de Dicasterul pentru Laici, Familie şi Viaţă, care are scopul să informeze Sfântul Scaun despre "punctul de vedere al tinerilor" asupra diferitelor teme aflate în inima misiunii Bisericii. Vă mulţumesc pentru disponibilitatea voastră şi angajarea voastră de a dialoga şi de a reflecta împreună, aşa cum aţi făcut în aceste zile, pentru a oferi contribuţia voastră colaboratorilor papei din Curia Romană. Împărtăşesc cu voi trei scurte reflecţii despre participare, sinodalitate şi misiune.
Participare
Pentru a vă îndeplini misiunea, sunteţi chemaţi înainte de toate să vă simţiţi parte a vieţii şi misiunii Bisericii, care, după cum bine ştiţi, este o misiune universală, adică adresată tuturor bărbaţilor şi femeilor, din orice zonă geografică, din orice cultură şi condiţie socială. De unde se naşte participarea eclezială autentică? Aş spune că se naşte din apropierea de Inima lui Cristos. Adică are o rădăcină spirituală, nu una ideologică sau politică.
În rugăciunea sa către Tatăl cu puţin timp înainte de moartea sa, transmisă nouă în Evanghelia lui Ioan, Isus spune: "Nu mă rog numai pentru ei, ci şi pentru cei ce vor crede în mine, prin cuvântul lor, ca toţi să fie una" (In 17,20-21). Isus nu se interesează numai de micul cerc de discipoli din faţa sa, ci priveşte dincolo de el: gândul său se îndreaptă către toţi oamenii, chiar şi către cei de departe, chiar şi către cei care vor veni în viitor. El ar vrea ca toţi să fie deschişi la cuvântul de mântuire pe care îl vor duce discipolii săi şi ca toţi să găsească în el unitatea credinţei şi a iubirii reciproce. Într-un cuvânt, Domnul poartă întotdeauna întreaga lume în Inima sa. Aici se află izvorul participării.
Cei care sunt apropiaţi de Isus, care se împrietenesc cu el în rugăciune, prin sacramente şi în viaţa de zi cu zi, încep să simtă aşa cum simte el; încep să poarte întreaga lume în inimă: nimic nu le este străin, nicio persoană nu le este indiferentă. Suferinţele altora, nevoile lor, aspiraţiile lor îi preocupă, îi ating. De aici dorinţa de a participa, de a se simţi parte a misiunii universale a Bisericii, adresată tuturor. Această implicare este şi un semn de maturitate umană şi spirituală: copilul se preocupă numai de propriile nevoi, persoana matură ştie să împărtăşească problemele altora şi să şi le însuşească.
Şi voi, aşadar, sunteţi chemaţi la această maturitate şi invitaţi să vă "scufundaţi" în Cristos, aşa încât să simţiţi aşa cum simte el şi să vedeţi aşa cum vede el. În mod deosebi, vă interesează aşteptările şi dificultăţile tinerilor, ale tuturor tinerilor din timpul nostru, pe care vă îndemn să-i priviţi cu compasiunea lui Cristos, încercând să vă imaginaţi cum, pornind de la credinţa noastră, Biserica poate ajunge la ei.
Sinodalitatea
Un al doilea aspect: sinodalitatea. Ştiţi că sinodalitatea este una din modalităţile de a întruchipa natura Bisericii care este comuniune. După chipul Preasfintei Treimi, Biserica este şi o comuniune de persoane: credincioşi de orice vârstă, limbă şi naţionalitate care merg împreună, care se îmbogăţesc reciproc, care pun în comun bunurile spirituale proprii fiecăruia.
În Biserica sinodală, aşadar, vrem să ascultăm ceea ce Duhul Sfânt le spune tinerilor, vrem să le primim carismele, darurile specifice vârstei lor şi sensibilităţii lor.
În Biserica sinodală tinerii sunt chemaţi şi ei să fie purtători de cuvânt ai celor de vârsta lor. Prin intermediul vostru, de fapt, vrem să fim atenţi şi la vocile tinerilor mai slabi, mai săraci, ale celor singuri, ale refugiaţilor, ale celor care se luptă să se integreze în societate şi să aibă acces la oportunităţile educaţionale, voci care sunt prea adesea sufocate de zgomotul celor puternici, al celor care au succes, al celor care trăiesc în realităţi "exclusive".
Pe de altă parte, Biserica sinodală este şi o provocare pentru tineri, un catalizator, am putea spune, pentru că îi determină să nu trăiască credinţa în izolare. Ştiţi că în ultimii ani mulţi tineri s-au apropiat de credinţă prin intermediul reţelelor de socializare, prin programe de succes şi martori creştini foarte populari pe web. Totuşi există riscul ca credinţa cunoscută on-line să rămână o experienţă numai individuală, care o asigură intelectual şi emoţional, dar care nu devine niciodată "trup", rămâne dezincarnată, adică detaşată de "trupul eclezial", nu este trăită cu ceilalţi, în concreteţea situaţiilor de viaţă, a relaţiilor şi a împărtăşirii reale. Algoritmii din reţelele de socializare prea adesea creează numai o cutie de rezonanţă pentru individ, adică ei captează preferinţele şi gusturile personale şi le "trimit înapoi" amplificate, îmbogăţite cu propuneri atractive. Dar fiecare rămâne singur cu sine însuşi, prizonier al propriilor înclinaţii şi al propriilor proiecţii.
În acest sens, experienţele de sinodalitate trăită ajută la depăşirea barierelor egoului şi îi stimulează pe tineri să devină membri efectivi ai familiei lui Isus Cristos, "pentru a trăi împreună credinţa noastră şi a exprima iubirea noastră într-o viaţă comunitară, împărtăşind afectul nostru, timpul nostru, credinţa noastră şi preocupările noastre cu alţi tineri. Biserica oferă multe oportunităţi diferite pentru a trăi credinţa în comunitate, pentru că împreună totul este mai uşor" (Exortaţia apostolică post-sinodală Christus vivit, 164).
Misiunea
Un ultim aspect: misiunea. Sinodalitatea, atunci când este autentică, duce la misiune. De fapt, în centrul sinodalităţii se află acţiunea Duhului Sfânt. Nu este vorba de o procedură de adunare, ci de o modalitate de a face loc acţiunii lui Dumnezeu, prin ascultarea Duhului. Duhul Sfânt vrea întotdeauna "să ne conducă la tot adevărul" (cf. In 16,13), adică la o acceptare tot mai profundă a lui Isus, care este Adevărul, şi "ne aminteşte tot ceea ce ne-a spus" (cf. In 14,26), făcând cuvintele sale relevante astăzi. Duhul, aşadar, ne orientează spre misiune.
Şi voi veţi avea ocazia de a experimenta cum rugăciunea comună, ascultarea, discuţia ne ajută să înţelegem cum să facem evanghelia prezentă în lumea de astăzi. Acesta este discernământul eclezial pentru misiune: înţelegerea în fiecare epocă a modului de a duce evanghelia la toţi.
Toate acestea necesită de la voi, tineri, o inimă dispusă să asculte atât "inspiraţiile" Duhului, cât şi "aspiraţiile" profunde ale fiecărei persoane, dincolo de aparenţe, pentru a căuta adevăratele răspunsuri care dau sens vieţii; o inimă deschisă la chemarea lui Dumnezeu şi nu fixată pe propriile proiecte, docilă să înţeleagă şi să compătimească înainte de a judeca. Perspectiva misiunii necesită şi libertatea de frici, pentru că Domnului îi place să ne cheme să parcurgem drumuri noi. Şi voi, tinerii, puteţi fi, în acest sens, maeştri ai creativităţii şi curajului.
Vă mulţumesc, aşadar, pentru contribuţia pe care o veţi aduce misiunii: va fi un supliment de energie şi de elan pentru inima misionară a Bisericii. Organismul vostru, de fapt, face parte din acea mişcare spirituală mai amplă - care include Zilele Mondiale ale Tineretului, pastoraţia obişnuită a tineretului, noile mişcări de tineret - care menţine Biserica mereu tânără.
Dragi tineri, voi reprezentaţi mulţi dintre colegii voştri şi, prin voi, şi ei pot "vorbi" Bisericii. Fiţi siguri că vocea voastră este ascultată şi luată în serios. Contribuţia voastră, prezenţa voastră este preţioasă. Duhul Sfânt să vă călăuzească, să vă dea lumină şi să vă întărească în bucuria mărturiei creştine. Vă binecuvântez din inimă.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
