Ciclu de cateheze. Documentele Conciliului al II-lea din Vatican. IV. Constituția pastorală Gaudium et spes. 8. Credința și viața socială, politică și economică (GS, 63-76)
Fraților și surorilor, bună ziua și bine ați venit!
Dimensiunea socială este parte integrantă, nu numai a naturii umane, ci și a credinței noastre în Cristos Isus, ca o moștenire prețioasă pe care o primim de la întruparea Fiului lui Dumnezeu. Constituția Gaudium et spes (GS) reamintește acest lucru în capitolele al III-lea și al IV-lea din partea a doua, dedicate vieții economico-sociale și vieții comunității politice. Chiar și în aceste domenii credința creștină oferă criterii de discernământ.
Părinții conciliari evidențiază în primul rând pericolul pentru pacea mondială care derivă din dezechilibrele legate de o dezvoltare economică ce nu este echitabilă și care nu respectă creația (cf. GS, 63). O viziune clarvăzătoare, care din păcate și-a găsit confirmarea în ultima parte a secolului trecut și pe care o vedem și mai mult astăzi. Pentru a corecta cursul – avertizează documentul – nu este suficientă dezvoltarea tehnică, „sunt necesare multe reforme în structurile vieții economico-sociale; o schimbare a mentalității și a obiceiurilor de viață este, de asemenea, necesară din partea tuturor” (ibid.).
De aceea, Gaudium et spes prezintă un rezumat al viziunii creștine asupra dezvoltării economice, care trebuie să fie întotdeauna în slujba omului și sub controlul omului (cf. GS, 64-65). Conceptul de dezvoltare integrală, pe care Sfântul Paul al VI-lea îl va plasa ulterior în centrul enciclicei sale Populorum progressio (1967), este deja clar evident aici. Apoi, apelurile la angajare pentru eliminarea discriminării împotriva celor mai vulnerabile grupuri sociale și a migranților sunt mai actuale ca niciodată (cf. GS, 66).
Inima economiei este munca. Prin muncă, omul se dezvoltă ca individ, se îngrijește de necesitățile familiale, își exprimă talentele, participă la viața socială și construiește o lume mai bună, colaborând la opera creatoare a lui Dumnezeu. Munca nu poate fi niciodată denaturată în detrimentul persoanelor, al binelui comun sau al creației. Adevărata provocare este de a oferi tuturor oportunitatea de a-și valorifica la maximum abilitățile: șomajul, exploatarea și condițiile de muncă ce pun în pericol sănătatea și viața însăși sunt inacceptabile (cf. GS, 67). Lucrătorii au dreptul și datoria de a participa la deciziile care le afectează activitatea, chiar și într-o formă asociată, abordând conflictele prin dialog și acțiuni non-violente (cf. GS, 68).
În acest context, conciliul reamintește unul dintre principiile fundamentale ale doctrinei sociale, și anume destinația universală a bunurilor pământului (cf. GS, 69), și îl aplică sferei financiare, afirmând că „toți cei răspunzători de aceste investiții și de organizarea vieții economice – indivizi, grupuri sau autorități publice – sunt datori [...] de a veghea ca să se asigure cele necesare pentru o viață decentă atât indivizilor cât și întregii comunități, iar pe de altă parte de a prevedea situațiile viitoare și de a asigura un just echilibru între necesitățile consumului actual, individual și colectiv, și exigențele investițiilor pentru generația următoare” (GS, 70).
Gaudium et spes trece apoi să trateze despre comunitatea politică, apreciind diferite semne pozitive din epoca contemporană, mai ales faptul că „dintr-o conștientizare mai vie a demnității umane, în diferite regiuni ale lumii, se naște efortul de a stabili o ordine politică și juridică în care drepturile persoanei să fie mai bine protejate în viața publică” (GS, 73).
Comunitatea politică există pentru binele comun, care constă în „suma acelor condiții ale vieții sociale care permit și facilitează atingerea cât mai deplină a perfecțiunii umane pentru ființele umane, pentru familii și pentru asociații” (GS, 74). Iar exercitarea autorității politice trebuie să vizeze întotdeauna binele comun, care este structurat și operat în funcție de circumstanțele locale și istorice, dar întotdeauna având în vedere binele întregii familii umane (cf. ibid.).
Gaudium et spes reafirmă că „comunitatea politică și Biserica sunt independente și autonome una față de alta pe terenul propriu. Însă ambele, deși din puncte de vedere diferite, sunt în slujba chemării personale și sociale a acelorași oameni. Ele își vor exercita acest serviciu în folosul tuturor cu atât mai mare eficacitate cu cât amândouă vor cultiva mai mult o cooperare reciprocă sănătoasă” (GS, 76).
Preaiubiților, angajarea în economie și în politică în conformitate cu aceste criterii este o modalitate de a construi pacea. După cum a amintit Papa Francisc, „războiul este un eșec al politicii și al omenirii, o capitulare rușinoasă, o înfrângere în fața forțelor răului” (Scrisoarea enciclică Fratelli tutti, 261). Dimpotrivă, politica ce se îngrijește de rănile popoarelor și ale celor care suferă nedreptate oferă motive de speranță pentru viitorul omenirii.
Din acest motiv, îi încurajez pe tineri să urmeze exemplul acelor bărbați și femei care au dat o mărturie bună în aceste domenii. Și reînnoiesc îndemnul meu către comunitățile creștine de a revitaliza formarea în doctrina socială a Bisericii.
***
Sâmbăta viitoare, 7 noiembrie, vor fi celebrate două beatificări. În Antigua, Guatemala, va fi beatificat Augusto Rafael Ramirez Monasterio, preot din Ordinul Fraților Minori, ucis din ură față de credință în 1983. În timp ce, în Santander, Spania, va fi beatificat Francisco González de Córdova, preot diecezan, împreună cu șaptezeci și nouă de însoțitori – preoți, seminariști și laici – care în timpul persecuției spaniole din secolul trecut nu s-au temut să-și verse sângele din iubire față de Cristos. Acești noi fericiți dezvăluie o nouă parte din „imensa mulțime” a prietenilor Domnului.
Poimâine, voi începe călătoria mea apostolică în Uruguay, Argentina și Peru. Vă rog să mă însoțiți cu rugăciunea, pentru ca Domnul să binecuvânteze această misiune în acele țări atât de dragi mie.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătrașcu
