Vizita Sfântului Părinte papa Francisc a însemnat mult pentru Iaşi, a însemnat mult pentru toţi cei care au luat parte la eveniment: simpli participanţi, bătrâni, bolnavi, invitaţi speciali, voluntari, organizatori sau angajaţi ai forţelor de ordine. Aş merge chiar până într-acolo încât să afirm că sunt convinsă că i-a marcat chiar şi pe cei care au rămas acasă şi au urmărit evenimentul la televizor sau pe cei care şi-au desfăşurat diferite activităţi în alte zone ale Iaşiului. Pe unii poate chiar i-a schimbat. Am întrebat câţiva dintre participanţi, din diferite categorii, ce a însemnat pentru ei acest moment istoric, cu ce sentimente s-au întors spre casele lor sau ce anume i-a marcat cel mai mult din tot ce au trăit în cele câteva ore de poveste.
Unul dintre invitaţii speciali care a fost de acord să ne împărtăşească gândurile sale este profesor de medicină legală, medic primar legist: "Sunt născut în Iaşi şi cetăţean al acestei cetăţi de aproape 60 de ani. Până acum nu am avut ocazia să văd atât de multă lume în oraşul nostru indiferent de evenimentele ce au avut loc. Suveranul Pontif este stimat, iubit şi venerat de ieşeni, indiferent dacă sunt catolici sau ortodocşi. Iaşul a fost învăluit timp de câteva ore, într-o oază de spiritualitate, de armonie şi iubire fraternă, pe care numai Suveranul Pontif o putea emana. Am uitat cu toţii pentru câteva ore de tot ce este meschin, duşmănos şi infam în jurul nostru, şi ne-am despărţit cu speranţa ca acest har divin nu ne va părăsi şi în viitor. Chiar dacă trăim într-o societate dezbinată şi în care încep să dispară potecile dintre noi, sper ca aceia din jur să înţeleagă mesajul sfânt şi să lase loc bunătăţii, toleranţei şi întrajutorării în sufletele lor. Un ultim cuvânt legat de organizarea perfectă şi numărul mare de voluntari ce şi-au dedicat aceste zile unei cauze nobile" (Prof. dr. Călin Scripcaru, medic legist)
O tânără familie din Iaşi, alcătuită din oameni frumoşi atât la exterior, cât şi la interior, familie foarte apropiată de Biserică şi înclinată spre a face binele, ne-a împărtăşit următoarele: "1 iunie 2019, o zi care ne va rămâne mereu în inimă, marcând momentul special în care privirea papei Francisc a fost îndreptată spre noi - aşa descriem noi această zi. Emoţiile erau foarte puternice, încât am rămas înmărmuriţi. Deşi Sfântul Părinte papa intrase pe Bulevardul Ştefan cel Mare şi era foarte aproape de locul unde ne aflam, nu reacţionam în nici un fel. Eram cu ochii spre ecranele amplasate, parcă nu ne venea să credem că acest papă minunat păşeşte pe străzile oraşului nostru, binecuvântându-l cu prezenţa lui. Inima noastră bătea din ce în ce mai tare şi ne spunea: Papa e aici, e chiar aici, la Iaşi, dar mintea parcă ne spunea Până nu îl văd cu ochii mei nu voi crede că papa e aici, acasă, la Iaşi. Abia când a trecut prin faţa noastră, noi şi ceilalţi din jurul nostru am început să reacţionăm şi am lăsat frâu liber bucuriei, o bucurie care nu poate fi exprimată în cuvinte, dar care s-a putut vedea pe chipurile noastre şi ale celor prezenţi la Iaşi. Am plecat acasă mai fericiţi şi îmbogăţiţi, ducând acasă zâmbetul molipsitor al papei, împreună cu mesajul lui. A fost o zi cu trăiri frumoase, emoţii puternice, lacrimi de fericire, revederi, în care ploaia şi grindina parcă nici nu au existat. Dar cel mai important, întâlnirea cu papa Francisc, acest om ce îşi merită din plin numele de vicarul lui Cristos. Mulţumim, Sfinte Părinte, pentru această zi binecuvântată!" (Monica şi Marius)
Mi-am dorit să ştiu cum s-a simţit evenimentul şi când eşti "la datorie", o datorie deloc simplă în acest caz, aşa că l-am întrebat pe unul dintre lucrătorii de la forţele de ordine ce a însemnat să fie pentru o zi "în slujba papei". "Ziua de 1 iunie 2019 a fost pentru mine una importantă atât din punct de vedere profesional, cât şi personal. Pentru câteva ore, Iaşul a devenit cel mai sigur oraş din lume. Au fost mobilizate forţe de ordine impresionante din cadrul structurilor speciale ale Poliţiei, Jandarmeriei, SRI şi SPP, care au avut un singur scop: protecţia Suveranului Pontif pe timpul vizitei sale la Iaşi. Fiecare dintre noi a avut o misiune dificilă, indiferent de natura ei sau de zona în care a acţionat. Pot spune că toţi colegii mei au dat dovadă de implicare şi au acordat un interes deosebit pentru ca acest eveniment să se desfăşoare fără incidente. Din punct de vedere personal, am avut pe parcursul întregii zile un sentiment de linişte şi am simţit că iau parte la un moment istoric pentru regiunea ţării noastre. Papa Francisc mi-a transmis bucurie, pace şi foarte mult pozitivism. Sunt de părere că simplitatea, zâmbetul şi felul lui de a fi ne face pe noi toţi să fim mai buni, mai înţelegători şi mai aplecaţi către credinţă, indiferent de religie". (un lucrător în cadrul forţelor de ordine)
În prima zi de muncă după vizita papei la Iaşi a avut loc o fericită întâmplare: o colegă mi-a povestit despre emoţiile trăite de un prieten de familie, lucrător la aeroport, când papa Francisc le-a făcut surpriza de a-i binecuvânta. L-am contactat imediat şi am stat puţin de vorbă cu el, cerându-i permisiunea să împărtăşesc şi altora trăirile sale. Primul lucru pe care mi l-a spus a fost că ar putea vorbi zile întregi despre ceea ce au însemnat pentru el cele 2-3 minute, cât a durat momentul întâlnirii cu papa. Este lucrător la turnul de control de la aeroportul din Iaşi. El este ortodox, soţia catolică. Nu sunt foarte practicanţi, însă sunt destul de apropiaţi de ambele biserici, vizitează mănăstiri, au fost împreună la Vatican, în Ţara Sfântă şi în alte locuri încărcate de spiritualitate. Mi-a povestit cu voce încă tremurând de emoţie experienţa sa. Totul începuse în luna februarie, când a aflat că papa Francisc va veni la Iaşi. Imediat a solicitat să fie pus de serviciu (sau de gardă, cum ar spune medicii) în ziua de 1 iunie. Colegii lui încă nu aflaseră vestea, aşa că s-au mirat că doreşte să fie programat deja cu 4 luni înainte, dar într-un final le-a explicat motivul. El ar fi fost fericit doar să ştie că e la datorie în acea mare zi şi că face parte din echipa care va dirija avionul în care era papa. Fiind şef de tură, şi-a luat lângă el chiar şi doi colegi mai tineri, cărora le-a dat ocazia să dirijeze acest avion special: unul dintre ei să dirijeze la aterizare, unul la decolare. Însă nu şi-a imaginat niciodată surpriza pe care avea să i-o facă Sfântul Părinte. În ziua de sâmbătă, înainte ca papa să coboare din avion, a fost întrebat dacă nu vrea să primească binecuvântarea papei. Iniţial a crezut că este o glumă pe care i-o fac colegii săi, însă s-a dovedit a fi "treabă serioasă" şi i s-a părut extraordinar că papa s-a gândit să îi salute şi pe ei. A acceptat plin de emoţie şi s-a alăturat celorlalte 8-9 persoane care urmau să îl aştepte pe papa la scara avionului. După o scurtă instruire din partea personalului de securitate sosit de la Vatican, s-au îndreptat spre platformă. "Am înţeles atunci ce înseamnă să fii beat de fericire. În cei 60 de ani de viaţă am mai avut eu momente de fericire, dar aşa ceva, niciodată". A urmărit la televizor vizita papei din ziua precedentă. "Pot spune că în realitate arată mai bine decât la televizor. Să fii în contact direct cu el, să îi vezi privirea..." "Mă întrebam înainte: oare cum am să mă comport?! Voi avea emoţii, îmi va bate inima puternic, îmi va transpira fruntea, mă voi bâlbâi, îmi vor tremura genunchii?! Însă când am văzut că degajă calm, linişte, bunătate, toate emoţiile, stresul, grijile au dispărut". Mâna dreaptă i-a întins-o papei, iar cu mâna stângă "i-am aranjat pelerina, pentru că voiam să îi ating şi haina". "Înainte de a pleca, papa ne-a înmânat câte o medalie. Eu mă gândeam să o las undeva în maşină, însă rudele mele (mai "bisericoase" decât mine), în culmea fericirii pentru şansa mea, au zis că aşa ceva trebuie să port mereu cu mine, într-un buzunar sau o borsetă, nu să las în maşină". De asemenea, domnul mi-a povestit că a mai participat la întâlniri cu personalităţi, tot ca lucrător la aeroport. Un exemplu este Francois Mitterand, care a vizitat Iaşiul în anul 1991. Însă nimic nu se compară cu această întâlnire. Nu poate compara momentul de sâmbătă nici cu vizita pe care a făcut-o la Ierusalim sau la Vatican. Toate au fost, desigur, pozitive, însă diferite. Mi-a mărturisit că după întâlnirea cu papa "toţi colegii s-au înseninat, se cunoştea că fiecare era marcat". La plecarea papei, s-au adunat să-i facă cu mâna - "sigur ne va face cu mâna, să îi facem şi noi". Apoi, pe drumul spre casă, trecând pe malurile Bahluiului, vedea plecând grupuri de pelerini: toţi erau fericiţi, nu simţeau oboseala, toţi radiau de bucurie ca l-au văzut şi l-au auzit pe papa. "Dar eu, eu că nu doar l-am văzut de aproape, dar l-am şi atins!" Erau foarte bucuroşi şi prietenii de familie, care au stat departe de papa: ba în zona Halei, ba în zona spre Podu Roş. "Dar eu, eu că nu doar l-am văzut de aproape, dar l-am şi atins!" (un angajat de la Turnul de control din aeroportul din Iaşi).
Toate aceste mărturii, venite de la oameni atât de diverşi, împreună cu zeci de alte cuvinte auzite de la participanţi, mă fac să cred cu şi mai multă tărie că există speranţă, că lumea poate deveni mai bună, că papa are cuvinte care să ajungă la inima fiecăruia dintre noi, în toată diversitatea noastră umană, religioasă sau profesională.
A consemnat cu bucurie,
dr. Bianca Hanganu,
voluntar
* * *
Secţiunea specială "Papa Francisc în România": www.ercis.ro/papafrancisc
