Călătoria apostolică a Sanctităţii Sale Leon al XIV-lea
în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială
(13-23 aprilie 2026)
Rugăciunea Sfântului Rozariu
Esplanada din faţa Sanctuarului "Mama Muxima" (Muxima), duminică, 19 aprilie 2026
Iubiţi fraţi şi surori,
|
| © Vatican Media |
Împreună am recitat Sfântul Rozariu, o devoţiune străveche şi simplă care îşi are originea în Biserică ca o formă de rugăciune pentru toţi. Sfântul Ioan Paul al II-lea l-a descris ca rugăciunea unei creştinătăţi care a păstrat "prospeţimea începuturilor sale şi se simte atrasă de Duhul lui Dumnezeu să «iasă în adânc»... să proclame şi chiar să strige în faţa lumii că Isus Cristos este Domnul şi Mântuitorul" (Scrisoarea apostolică Rosarium Virginis Mariae, 1).
Privind la voi toţi şi împărtăşind acest moment intens şi fervent cu Biserica vie şi tânără din Angola, mi se pare că aceste cuvinte ale sfântului meu predecesor sunt deosebit de potrivite pentru această mare comunitate, unde se poate simţi cu adevărat prospeţimea credinţei şi puterea Duhului.
Ne aflăm într-un sanctuar unde, timp de secole, mulţi bărbaţi şi femei s-au rugat în momente de bucurie, dar şi în momente de tristeţe şi mare suferinţă din istoria acestei ţări. De mult timp, Mama Muxima lucrează în linişte pentru a menţine vie şi pulsantă inima Bisericii. Inima ei conţine o mulţime de inimi: a voastră şi a multor oameni care iubesc, se roagă, celebrează, plâng şi uneori - chiar şi atunci când nu pot veni personal - îşi încredinţează cererile şi petiţiile scrisorilor şi mesajelor poştale, aşa cum a menţionat Excelenţa Sa. Mama Muxima îi primeşte pe toţi, îi ascultă pe toţi şi se roagă pentru toţi.
Am meditat la misterele de slavă ale vieţii lui Isus, contemplând destinul nostru în înălţarea sa şi misiunea noastră în iubirea sa. La Paşte, Cristos a învins moartea, arătându-ne drumul înapoi la Tatăl. Şi pentru ca şi noi să putem parcurge acest drum luminos şi exigent, împărtăşind frumuseţea lui cu întreaga lume, el ne-a dăruit Duhul său, care ne animă şi ne susţine în drumul şi în misiunea noastră. Asemenea Mariei, şi noi suntem făcuţi pentru cer. În drum spre cer cu bucurie, o privim ca pe Mama noastră cea bună şi model de sfinţenie. Urmând exemplul ei, ducem lumina Celui Înviat fraţilor şi surorilor pe care îi întâlnim. Am exprimat acest lucru simbolic la începutul fiecărei decade a Rozariului, reprezentate de oameni de toate vocaţiile şi vârstele.
Aşa cum a subliniat episcopul Sumbelelo, acest sanctuar, dedicat Neprihănitei Zămisliri, a fost spontan "redenumit" în Sanctuarul fidel al "Maicii Inimii". Este un titlu frumos, care ne face să reflectăm asupra inimii Mariei: o inimă curată şi înţeleaptă, capabilă să preţuiască şi să mediteze asupra evenimentelor extraordinare din viaţa Fiului lui Dumnezeu (cf. Lc 2,19.51). Rugându-ne împreună, am făcut acelaşi lucru, lăsându-ne călăuziţi de Maria în meditarea asupra lui Isus. Am reparcurs împreună cu ea diferitele momente din viaţa Fiului ei, pentru a hrăni în noi o iubire universală precum a ei (cf. Rosarium Virginis Mariae, 11).
Aşadar, rugăciunea Rozariului ne angajează să iubim fiecare persoană cu o inimă de mamă - concret şi generos - şi să ne dedicăm binelui unii altora, în special celor mai săraci. O mamă îşi iubeşte toţi copiii în acelaşi mod şi cu toată inima, chiar dacă fiecare este diferit. În prezenţa Mamei Inimii, şi noi vrem să promitem să facem la fel. Ne străduim fără măsură ca nimănui să nu-i lipsească iubirea. Căutăm, de asemenea, să oferim cele necesare pentru a trăi cu demnitate şi fericire: pentru ca cei flămânzi să aibă suficientă mâncare, pentru ca bolnavii să primească îngrijirea necesară, pentru ca copiilor să li se garanteze o educaţie adecvată şi pentru ca bătrânii să-şi trăiască anii de viaţă în pace. O mamă se gândeşte la toate aceste lucruri. De fapt, Maria se gândeşte la toate aceste lucruri şi ne invită şi pe noi să împărtăşim grija ei maternă.
Dragi tineri, membri ai Legiunii Maria, fraţilor şi surorilor, Maica Domnului ne cere să ne lăsăm mişcaţi de sentimentele inimii sale, pentru ca, asemenea ei, să fim lucrători pentru dreptate şi purtători de pace. Aici, este în desfăşurare un mare proiect: construirea unui nou sanctuar, capabil să-i primească pe toţi cei care vin în pelerinaj. Toţi - în special voi, tinerii - să luaţi acest lucru ca un semn. Căci Maica Cerului vă încredinţează şi vouă un mare proiect: să construiţi o lume mai bună, primitoare, unde nu mai există război, nedreptate, sărăcie sau necinste şi unde principiile Evangheliei inspiră şi modelează din ce în ce mai mult inimile, structurile şi programele, pentru binele tuturor.
Iubirea trebuie să triumfe, nu războiul! Asta este ceea ce ne învaţă inima Mariei - inima Mamei tuturor. Să pornim, aşadar, din acest sanctuar ca "îngeri mesageri" ai vieţii, ducând tuturor îmbrăţişarea duioasă a Mariei şi binecuvântarea lui Dumnezeu.
Mama Muxima, tueza kokué, Mama Muxima, tutambululé: "Mamă a Inimii, venim la tine să-ţi oferim totul". Aşa spune imnul către Mama Muxima, şi continuă: "Venim să-ţi cerem binecuvântarea".
Preaiubiţi prieteni, să oferim totul Mariei, dăruindu-ne în întregime fraţilor şi surorilor noastre şi să primim cu bucurie, prin mijlocirea ei, binecuvântarea Domnului, pentru a o putea duce tuturor celor pe care îi întâlnim. Amin.
LEO PP. XIV
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
* * *
Ştirile, interviurile şi reflecţiile dedicate vizitei Papei Leon în Algeria, Camerun, Angola şi Guineea Ecuatorială (13-23 aprilie 2026) sunt grupate aici.
