|
| © Vatican Media |
Au trecut zece ani de la publicarea lui Laudato si'. Mulţi au fost surprinşi de apariţia unui document care a divizat opinia publică şi chiar pe credincioşi. Pentru unii papa nu trebuia să intervină asupra temelor care nu tratează despre credinţă şi despre morală; pentru alţii documentul era prea tehnic şi ieşea din canoanele enciclicelor sociale precedente; pentru alţii ameninţa centralitatea omului faţă de creaturi pentru a prefera plante şi animale. Dar existau multe voci care priveau la enciclică în mod favorabil: se deschisese un canal preferenţial cu ştiinţa; Biserica se ocupa din nou de creaţie după un gol lăsat activismului laic; se redescoperea teologia creaţiei; se stigmatiza logica de consum şi de voracitate a omului; se cerea o atitudine de responsabilitate şi de îngrijire în faţa sărăcirii resurselor; se favoriza o spiritualitate ataşată de armonia cu creaţia; se clarifica faptul că o abordare creştină nu putea decât să fie cea a ecologiei "integrale".
La distanţă de zece ani, în pofida angajării şi a clarităţii avertismentelor - este suficient să amintim Laudate Deum care îndemna la angajare în lupta împotriva schimbărilor climatice -, "creşte o ecologie superficială sau aparentă care consolidează o anumită amorţeală şi o iresponsabilitate nesăbuită" (nr. 59). O iresponsabilitate şi o aţipire care amintesc de fecioarele nechibzuite din evanghelie.
Încă cred că conştiinţa exigenţei de a trăi în armonie cu creaţia a devenit o căutare care se impune în fiecare domeniu al vieţii ecleziale: exerciţii spirituale, catehism, întâlniri de rugăciune, învăţământ şcolar de orice tip şi grad. Trebuie deci recunoscut că "procesul", cu adevărat generativ, demarat de Papa Francisc cu privire la îngrijirea casei comune se maturează şi creşte cu persoane şi comunităţi locale doritoare de a căuta noi forme de angajare şi de sintonie cu casa comună.
Subliniez cinci domenii care mi se pare că pot mai mult să trezească interes şi angajare: spiritualitate, economie, sănătate, ornament urban, frumuseţe. Cel al spiritualităţii care duce la cufundarea în contemplaţie şi în recuperarea trăirii armonioase primind şi însoţind compania preţioasă a celorlalte creaturi. Cel al economiei prin căutarea de noi forme de economii mai atente la sustenabilitate şi la viitoarele generaţii. Cel al sănătăţii care se uneşte cu hrana sănătoasă, cu stiluri de viaţă mai atente, cu trăirea în şi natura ca "terapie", cu îngrijiri care utilizează remedii naturale. Cel al decorului urban care nu este numai căutarea de spaţii curate care să favorizeze festivitatea şi relaţiile. În sfârşit, cel al frumuseţii care ne determină să "copiem" natura în fiecare formă de artă.
Mulţumim, Papa Francisc, pentru acest frumos cadou pe care ni-l laşi ca moştenire: conştiinţa că a trăi în armonie cu creaţia înseamnă a ne simţi împăciuiţi şi doritori să facem parte din cântarea de laudă adusă lui Dumnezeu pe care toate creaturile sunt chemate să o adreseze lui în mod constant şi în orice loc.
Alfonso Cauteruccio, preşedinte al Greenaccord
(După Agenţia SIR, 24 aprilie 2025)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
