Papa Francisc: Regina Coeli (13 aprilie 2020)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, în a doua zi de Paşti, răsună vestea plină de bucurie a învierii lui Cristos. Pagina evanghelică (cf. Mt 28,8-15) relatează că femeile, înfricoşate, părăsesc în grabă mormântul lui Isus, pe care l-au găsit gol; însă Isus însuşi li se arată pe cale spunând: "Nu vă temeţi! Mergeţi şi daţi de ştire fraţilor mei să meargă în Galileea şi acolo mă vor vedea!" (v. 10). Cu aceste cuvinte, Cel Înviat le încredinţează femeilor un mandat misionar faţă de apostoli. De fapt, ele au dat un admirabil exemplu de fidelitate, de dăruire şi de iubire faţă de Cristos în timpul vieţii sale publice ca şi în timpul pătimirii sale; acum sunt premiate de el cu acest gest de atenţie şi de predilecţie. Femeile, mereu la început: Maria, la început; femeile, la început.
Mai întâi femeile, după aceea discipolii şi, îndeosebi, Petru constată realitatea învierii. Isus le prevestise de mai multe ori că, după pătimire şi cruce, va învia, însă discipolii n-au înţeles, pentru că încă nu erau pregătiţi. Credinţa lor trebuia să facă un salt de calitate, pe care numai Duhul Sfânt, dar al Celui Înviat, îl putea provoca.
La începutul cărţii Faptelor Apostolilor, îl auzim pe Petru declarând cu francheţe, cu curaj, cu francheţe: "Pe acest Isus, Dumnezeu l-a înviat şi noi toţi suntem martorii acestui fapt" (Fap 2,32). Ca şi cum ar spune: "Eu sunt sigur de ceea ce spun despre el. Eu îmi dau viaţa pentru el". Şi după aceea îşi va da viaţa pentru el. Din acel moment, vestea că a înviat Cristos se răspândeşte peste tot şi ajunge în toate colţurile pământului, devenind mesajul de speranţă pentru toţi. Învierea lui Isus ne spune că ultimul cuvânt nu revine morţii, ci vieţii. Înviindu-l pe Fiul unicul născut, Dumnezeu Tatăl a manifestat în plinătate iubirea sa şi milostivirea sa faţă de omenirea din toate timpurile.
Dacă a înviat Cristos, este posibil să se privească în faţă fiecare eveniment al existenţei noastre, chiar şi cele mai dificile şi încărcate de angoasă şi de incertitudine. Iată mesajul pascal pe care suntem chemaţi să-l proclamăm, prin cuvinte şi mai ales cu mărturia vieţii. În casele noastre şi în inimile noastre să poată răsuna această veste: "Cristos, speranţa mea, a înviat!" (Secvenţa pascală). Această certitudine să întărească credinţa fiecărui botezat şi să-i încurajeze mai ales pe cei care înfruntă suferinţe şi dificultăţi mai mari.
Fecioara Maria, martoră tăcută a morţii şi învierii fiului Isus, să ne ajute să credem cu putere în acest mister de mântuire: primit cu credinţă, el poate schimba viaţa! Aceasta este urarea pascală pe care o reînnoiesc pentru voi toţi. O încredinţez ei, Mama noastră, pe care acum o invocăm cu rugăciunea Regina Caeli.
_______________
După Regina coeli
Iubiţi fraţi şi surori!
Am auzit că femeile le-au dat discipolilor vestea Învierii lui Isus. Astăzi aş vrea să amintesc cu voi ceea ce fac multe femei, şi în acest timp de urgenţă sanitară, pentru a se îngriji de alţii: femei medic, infirmiere, agenţi din forţele de ordine şi din închisori, angajate din magazinele de bunuri de primă necesitate..., şi atâtea mame şi surori şi bunici care sunt închise în casă cu toată familia, cu copii, bătrâni, neputincioşi. Uneori ele sunt în pericol să îndure violenţă, datorită unei convieţuiri a cărei povară prea mare o poartă. Să ne rugăm pentru ele, pentru ca Domnul să le dăruiască putere şi comunităţile noastre să le poată sprijini împreună cu familiile lor! Fie ca Domnul să ne dea curajul femeilor, de a merge mereu înainte!
În această săptămână pascală aş vrea să amintesc cu apropiere şi afect toate ţările puternic lovite de coronavirus, unele cu mari numere de infectaţi şi decedaţi, în mod special Italia, Statele Unite ale Americii, Spania, Franţa... lista este lungă. Mă rog pentru toţi. Şi nu uitaţi că papa se roagă pentru voi, vă este aproape!
Reînnoiesc din inimă tuturor urarea pascală. Să rămânem uniţi în rugăciune şi în angajarea de a ne ajuta unii pe alţii ca fraţi! Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
