Papa Francisc: Regina Caeli (7 mai 2023)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi (In 14,1-12) este luată din ultimul discurs al lui Isus înainte de moartea sa. Inima discipolilor este tulburată, dar Domnul le adresează cuvinte asiguratoare, invitându-i să nu le fie frică, nu vă fie frică: de fapt, El nu-i abandonează, ci merge să pregătească un loc pentru ei şi să-i conducă spre acea destinaţie. Astfel Domnul ne indică astăzi nouă tuturor locul minunat unde să mergem şi, în acelaşi timp, ne spune cum să mergem acolo, ne arată calea de parcurs. Ne spune unde să mergem şi cum să mergem acolo.
Înainte de toate, unde să mergem. Isus vede tulburarea discipolilor, vede frica lor că sunt abandonaţi, exact cum ni se întâmplă nouă atunci când suntem constrânşi să ne despărţim de cineva pe care-l iubim. Şi atunci spune: "Merg să vă pregătesc un loc [...], ca să fiţi şi voi acolo unde sunt eu" (v. 2-3). Isus foloseşte imaginea familială a casei, loc al relaţiilor şi al intimităţii. În casa Tatălui - le spune prietenilor săi şi fiecăruia dintre noi - există spaţiu pentru tine, tu eşti binevenit, vei fi primit pentru totdeauna de căldura unei îmbrăţişări, iar eu sunt în cer ca să-ţi pregătesc un loc! Ne pregăteşte acea îmbrăţişare cu Tatăl, locul pentru toată veşnicia.
Fraţilor şi surorilor, acest Cuvânt este izvor de mângâiere, este izvor de speranţă pentru noi. Isus nu s-a despărţit de noi ci ne-a deschis calea, anticipând destinaţia noastră finală: întâlnirea cu Dumnezeu Tatăl, în inima căruia există un loc pentru fiecare dintre noi. Aşadar, atunci când experimentăm truda, rătăcirea şi chiar eşecul, să ne amintim încotro este îndreptată viaţa noastră. Nu trebuie să pierdem din vedere destinaţia, chiar dacă astăzi riscăm să uităm de asta, să uităm întrebările finale, cele importante: unde mergem? Încotro ne îndreptăm? Pentru ce merită să trăim? Fără aceste întrebări, strivim viaţa numai pe prezent, credem că trebuie să ne bucurăm de ea cât mai mult posibil şi ajungem să trăim acum, fără un scop, fără o ţintă. În schimb, patria noastră este în cer (cf. Fil 3,20), să nu uităm măreţia şi frumuseţea destinaţiei!
O dată descoperită destinaţia, şi noi, ca apostolul Toma în Evanghelia de astăzi, ne întrebăm: cum să ajungem acolo, care este calea? Uneori, mai ales atunci când sunt mari probleme de înfruntat şi există senzaţia că răul este mai puternic şi ne vine să ne întrebăm: ce trebuie să fac, care cale trebuie s-o urmez? Să ascultăm răspunsul lui Isus: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6). "Eu sunt calea". Însuşi Isus este calea de urmat pentru a trăi în adevăr şi a avea viaţa din belşug. El este calea şi prin urmare credinţa în El nu este un "pachet de idei" de crezut, ci un drum de parcurs, o călătorie de făcut, un drum împreună cu El. Înseamnă a-l urma pe Isus, pentru că El este calea care conduce la fericirea care nu are apus. A-l urma pe Isus şi a-l imita, în special cu gesturi de apropiere şi milostivire faţă de alţii. Iată busola pentru a ajunge la cer: a-l iubi pe Isus, calea, devenind semne ale iubirii sale pe pământ.
Fraţilor şi surorilor, să trăim prezentul, să luăm în mână prezentul dar să nu ne lăsăm dărâmaţi: să privim în sus, să privim la cer, să ne amintim de destinaţie, să ne gândim că suntem chemaţi la veşnicie, la întâlnirea cu Dumnezeu. Şi, de la cer la inimă, să reînnoim astăzi alegerea lui Isus, alegerea de a-l iubi şi de a merge în urma Lui. Fecioara Maria, care urmându-l pe Isus a ajuns deja la destinaţie, să susţină speranţa noastră.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori!
Ieri s-au celebrat două beatificări. La Montevideo, în Uruguay, a fost beatificat episcopul Jacinto Vera, care a trăit în secolul al XIX-lea. Păstor care s-a îngrijit de poporul său, a mărturisit Evanghelia cu elan misionar generos, favorizând reconcilierea socială în climatul tensionat al războiului civil. La Granada, în Spania, a fost beatificată tânăra Maria de la Concepción Barrecheguren y García. Constrânsă să stea la pat de o boală gravă, a suportat suferinţele cu mare forţă spirituală, trezind în toţi admiraţie şi mângâiere. A murit în 1927 la 22 de ani. Aplauze pentru cei doi fericiţi!
Vă salut din inimă pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări, îndeosebi credincioşii care provin din Australia, Spania, Anglia şi studenţii de la Colegiul "Sfântul Toma" din Lisabona.
Salut Asociaţia Meter şi pe fondatorul său, părintele Fortunato Di Noto, care duc înainte angajarea pentru a preveni şi a contrasta violenţa asupra minorilor; celebrează astăzi a 27-a Zi a Copiilor Victime; de 30 de ani apără copilăria de samavolnicii şi de violenţe. Sunt aproape de voi, fraţilor şi surorilor, şi vă însoţesc cu rugăciunea şi afectul meu. Nu încetaţi niciodată să fiţi de partea celui care este victimă, acolo este Cristos Prunc care vă aşteaptă, mulţumesc!
Salut grupul de bolnavi de fibromialgie din Zona Medicală a Vicariatului de Roma; Surorile "Sfântul Iosif Benedict Cottolengo"; Asociaţia Laici ai Milostivirii; Familia Camilliană Laică; credincioşii din Pozzuoli, Caraglio şi Valle Grana; corurile din Empoli şi Ponte Buggianese.
Un salut special se îndreaptă spre noile Gărzi Elveţiene, spre cei din familiile lor şi spre prieteni şi spre autorităţile elveţiene care au luat parte la festivităţile acestui Corp distins. Aplauze pentru Gărzi, toţi!
Mâine la Pompei va fi înălţată tradiţionala Implorare către Sfânta Fecioară Maria a Rozariului, în acel sanctuar pe care fericitul Bartolo Longo a voit să-l dedice păcii. În această lună mai să ne rugăm Rozariul cerând Sfintei Fecioare darul păcii, îndeosebi pentru martirizata Ucraina. Fie ca responsabilii naţiunilor să asculte dorinţa oamenilor care suferă şi vor pacea!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
