Am ascultat: la [Ultima] cină, Isus dăruieşte Trupul său şi Sângele său prin pâine şi vin, pentru a ne lăsa memorialul jertfei sale de iubire infinită. Şi cu acest "viatic" plin de har, discipolii au tot ceea ce este necesar pentru drumul lor de-a lungul istoriei, pentru a extinde la toţi împărăţia lui Dumnezeu. Lumină şi forţă va fi pentru ei dăruirea de sine pe care a făcut-o Isus, jertfindu-se voluntar pe cruce. Şi această Pâine a vieţii a ajuns până la noi! Nu încetează niciodată uimirea Bisericii în faţa acestei realităţi. O uimire care alimentează mereu contemplaţia, adoraţia şi amintirea. Ne demonstrează astăzi un text foarte frumos din liturgia de astăzi, responsoriul de la a doua lectură din Oficiul lecturilor, care spune aşa: "Recunoaşteţi în această pâine pe cel care a atârnat pe cruce; în potir, sângele care a ţâşnit din coastă! Aşadar, luaţi şi mâncaţi trupul lui Cristos, luaţi şi beţi sângele lui Cristos. Căci acum sunteţi membre ale lui Cristos. Ca să nu vă împrăştiaţi, mâncaţi această legătură a unităţii; ca să nu vă pierdeţi, beţi preţul răscumpărării voastre".
Există un pericol, există o ameninţare: să ne împrăştiem, să ne pierdem. Ce înseamnă, astăzi, acest "să ne împrăştiem" şi "să ne pierdem".
Noi ne împrăştiem atunci când nu suntem docili faţă de Cuvântul Domnului, când nu trăim fraternitatea între noi, când ne întrecem pentru a ocupa primele locuri - căţărători -, când nu găsim curajul de a mărturisi caritatea, când nu suntem capabili să oferim speranţă. Aşa ne împrăştiem. Euharistia ne permite să nu ne împrăştiem, pentru că este legătură de comuniune, este împlinire a alianţei, semn viu al iubirii lui Cristos care s-a umilit şi s-a nimicit pentru ca noi să rămânem uniţi. Participând la Euharistie şi hrănindu-ne cu ea, noi suntem inseraţi pe un drum care nu admite diviziuni. Cristos cel prezent în mijlocul nostru, sub semnul pâinii şi al vinului, cere ca forţa iubirii să depăşească orice sfâşiere şi în acelaşi timp ca să devină comuniune şi cu cel mai sărac, sprijin pentru cel slab, atenţie fraternă faţă de cei care cu greu îndură povara vieţii zilnice şi sunt în pericol să piardă credinţa.
Şi apoi, celălalt cuvânt: ce înseamnă astăzi pentru noi "a ne pierde", adică a îneca demnitatea noastră creştină? Înseamnă a ne lăsa atinşi de idolatriile din timpul nostru: faptul de a apărea, faptul de a consuma, eu-l în centru a toate; dar şi faptul de a fi competitivi, aroganţa ca atitudine învingătoare, faptul de a nu trebui să admitem niciodată că am greşit sau că avem nevoie de ceva. Toate acestea ne pierd, ne fac creştini mediocri, lâncezi, insipizi, păgâni.
Isus şi-a vărsat Sângele ca preţ şi ca baie, pentru ca să fim purificaţi de toate păcatele: pentru a nu ne pierde, să privim la El, să ne adăpăm la izvorul său, pentru a fi feriţi de riscul corupţiei. Şi atunci vom experimenta harul unei transformări: noi vom rămâne mereu sărmani păcătoşi, dar Sângele lui Cristos ne va elibera de păcatele noastre şi ne va reda demnitatea noastră. Ne va elibera de corupţie. Fără meritul nostru, cu umilinţă sinceră, vom putea duce fraţilor iubirea Domnului şi Mântuitorului nostru. Vom fi ochii săi care merg în căutarea lui Zaheu şi a Mariei Magdalena; vom fi mâna sa care îi ajută pe cei bolnavi cu trupul şi cu sufletul; vom fi inima sa care îi iubeşte pe cei care au nevoie de reconciliere, de milostivire şi de înţelegere.
Astfel Euharistia actualizează alianţa care ne sfinţeşte, ne purifică şi ne uneşte în comuniune minunată cu Dumnezeu. Astfel învăţăm că Euharistia nu este o răsplată pentru cei buni, ci este forţa pentru cei slabi, pentru cei păcătoşi. Este iertarea, este viaticul care ne ajută să plecăm, să mergem.
Astăzi, sărbătoarea Corpus Domini, avem bucuria nu numai să celebrăm acest mister, ci şi să-l lăudăm şi să-i cântăm pe străzile oraşului nostru. Fie ca procesiunea pe care o vom face la sfârşitul Liturghiei să poată exprima recunoştinţa noastră pentru tot drumul pe care Domnul ne-a făcut să-l parcurgem prin deşertul sărăciilor noastre, pentru a ne face să ieşim din condiţia de sclavi, hrănindu-ne cu iubirea sa prin Sacramentul Trupului său şi al Sângelui său.
Peste puţin timp, în timp ce vom merge de-a lungul străzii, să ne simţim în comuniune cu atâţia fraţi şi surori ai noştri care nu au libertatea de a exprima credinţa lor în Domnul Isus. Să ne simţim uniţi cu ei: să cântăm cu ei, să lăudăm cu ei, să adorăm cu ei. Şi să venerăm în inima noastră pe acei fraţi şi surori cărora le este cerută jertfirea vieţii din fidelitate faţă de Cristos: sângele lor, unit cu cel al Domnului, să fie garanţie de pace şi de reconciliere pentru lumea întreagă.
Şi să nu uităm: "Ca să nu vă împrăştiaţi, mâncaţi această legătură a unităţii; ca să nu vă pierdeţi, beţi preţul răscumpărării voastre".
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
