De Tiziana Campisi
"În acest timp de Advent, să-i cerem Domnului, prin mijlocirea paternă a Sfântului Iosif, să rămânem mereu ca santinele în noapte, atenţi să vedem lumina lui Cristos în fraţii noştri mai săraci". Aşa spune papa într-un tweet în ajunul încheierii Anului Sfântului Iosif, convocat la 8 decembrie anul trecut cu publicarea scrisorii apostolice Patris corde, voită pentru a redescoperi "figura extraordinară" a tatălui purtător de grijă al lui Isus, "atât de apropiată de condiţia umană a fiecăruia dintre noi", şi pentru ca să-i fie imitate virtuţile. În document, Papa Francisc împărtăşeşte "câteva reflecţii personale" despre păzitorul familiei din Nazaret cu obiectivul "de a mări iubirea faţă de acest mare sfânt, pentru a fi stimulaţi să implorăm mijlocirea sa şi pentru a imita virtuţile sale şi elanul său". O figură, afirmă părintele Luigi Epicoco, asistent ecleziastic al Dicasterului pentru Comunicare, pe care papa vrea s-o arate ca exemplu care poate ajuta, susţine şi încuraja în cotidianitate.
- În cursul acestui an papa ne-a făcut cunoscută mai bine figura Sfântului Iosif schiţându-i în mod detaliat trăsăturile. Ce mesaj vrea Papa Francisc să dea, în sinteză?
Papa nu a ascuns că alegerea de a celebra un an dedicat Sfântului Iosif nu este o alegere întâmplătoare, pentru că pe Sfântul Iosif îl întâlnim în Evanghelie mai ales într-un moment dificil, un moment de încercare. Când Isus vine în lume, vine într-un context de întuneric şi în acest moment dificil Dumnezeu pune alături de propriul Fiu pe Iosif, ca acea figură care poate să-l ajute ca să traverseze întunericul. De multe luni, de acum de doi ani, toată omenirea este chinuită de pandemia de coronavirus; putem spune că trăim un moment de întuneric, un moment de încercare. Este frumos că papa a voit un pic să arate, să indice, figura Sfântului Iosif ca acea figură care poate să ne ajute, să ne susţină, să ne încurajeze, dar mai ales să ne inspire. Pentru că există un mod sănătos de a traversa întunericul şi un mod pe care l-am putea defini disperat, fără credinţă care poate să ne blocheze în acest întuneric.
- În ce mod putem face rodnic acest an special dedicat Sfântului Iosif abia încheiat?
Papa, de fiecare dată când ne indică un eveniment care are un început şi un sfârşit, ne spune şi că este prea puţin ca lucrurile pe care noi le facem ca Biserică - de exemplu trăim şi timpul Sinodului - este pur şi simplu ceva care poate fi cuprins într-o paranteză de timp, cu un început şi un sfârşit. Adică, acestea sunt experienţe care în realitate trebuie să lase urme. De exemplu, conştiinţa pe care noi am putut s-o aprofundăm prin figura Sfântului Iosif în acest an este ceva ce trebuie să ducem cu noi, şi dincolo de date, ca să spunem aşa. Se încheie Anul Sfântului Iosif, dar rămâne un pic ca un soi de spiritualitate pe care am învăţat-o de la acest om, un mod de a trăi Evanghelia, unele lucruri care sunt în mod absolut prioritare, ca de exemplu viaţa spirituală, capacitatea de a şti să-l ascultăm pe Domnul, concreteţea. Noi am putea şi irosi acest timp dacă l-am încheia pur şi simplu cu o dată.
- Care sunt, după părerea dumneavoastră, învăţăturile Sfântului Iosif pe care fiecare creştin trebuie să le ţină minte?
Eu cred că Sfântul Iosif este tocmai sfântul normalităţii şi al elogiului normalităţii. Cea mai mare parte a vieţii lui Isus a avut loc la Nazaret, într-un context de normalitate şi cotidianitate dezarmantă. Viaţa noastră este făcută din rutină, este făcută din lucruri normale, şi marea provocare este să ne facem sfinţi tocmai cu această normalitate, pentru că în acea normalitate este ascunsă excepţionalitatea iubirii, a înfruntării încercărilor cu încredere, a faptului de a ne simţi uniţi. Iosif nu face minuni în Evanghelie, nu este prezentat niciun semn extraordinar, ci este un om, un om care îşi ia responsabilitatea, este un om care se face sfânt cu lucrurile frumoase şi lucrurile urâte care i se întâmplă în viaţă. În acest sens, cred că este un mare maestru pentru fiecare dintre noi.
(După Vatican News, 7 decembrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
