Papa în Comunitatea Cenacol: Să nu ne fie frică de mizeriile noastre
de Salvatore Cernuzio
"Două minute şi vine!". Un tânăr cu glugă şi mască anunţă, pe la 16.18, venirea Papei Francisc în fraternitatea "Bunul Samaritean" din Comunitatea Cenacol din Roma, unde pontiful a încheiat Anul dedicat Sfântului Iosif, inaugurat la 8 decembrie 2020. Tineri şi tinere, familii, preoţi şi surori găzduiţi sau lucrători din această realitate care transpiră har, veselie, primire, erau gata în realitate de peste 30 de minute de-a lungul căii de intrare. Au sfidat ploaia mocănească şi câteva bobiţe de grindină şi fluturau mâini de carton şi bastoane cu ghirlande colorate. L-au aşteptat pe pontif recitând Crezul şi Rozariul, ceea ce în fiecare zi se roagă de trei ori pe zi "din recunoştinţă" şi pentru a face ordine într-o viaţă trăită anterior în cel mai total haos.
Un cântec la Duhul Sfânt, însoţit de chitare şi cimbale, a salutat trecerea maşinii albastru închis a papei. Tinerii, treptat ce înainta, au urmărit-o alergând. "Bine aţi venit, bine aţi venit între noi!", au intonat după aceea imediat ce Papa Francisc a coborât din maşină, însoţit de părintele Luigi Epicoco, asistent spiritual al Dicasterului Comunicării. Având mască, dar un zâmbet vizibil, papa i-a salutat pe toţi şi apoi s-a îndreptat spre interiorul structurii, concesionată în parte în urmă cu trei ani Comunităţii Cenacol de laicele consacrate din mişcarea FAC (Fraterno Aiuto Cristiano), rămase puţin după criza vocaţională şi "renăscute" graţie acestei experienţe de împărtăşire. "Sunt ca nişte mame şi nişte bunice aici, mai ales pentru acei tineri care poartă şi astăzi răni psihologice datorate abandonării".
Doi copii l-au primit pe Papa Francisc: sunt copiii lui Andrea Giorgetti şi a soţiei Antonia, astăzi responsabili ai fraternităţii "Bunul Samaritean", ieri doi dependenţi de droguri care vedeau viaţa alunecând dar care în această realitate au reuşit să repornească găsind numai un lucru: iubirea. Este ceea ce sora Elvira Petrozzi - cunoscută de toţi ca Maica Elvira - a "impus" ca regulă acestei comunităţi, născută la 16 iulie 1983 într-o casă dărăpănată şi abandonată pe colina din Saluzzo şi astăzi ramificată în fiecare continent (71 de case în 20 de ţări, îndeosebi în America Latină). Obiectivul este de patruzeci de ani să primească persoane marginalizate şi disperate, distruse de situaţii de suferinţă fizică şi spirituală, mai ales încâlcite în tunelul drogurilor şi alcoolismului. "Un răspuns al duioşiei lui Dumnezeu la urletul de disperare al atâtor tineri rătăciţi, înşelaţi şi dezamăgiţi, care caută bucuria de a trăi", se descrie Comunitatea Cenacol pe situl său oficial. Şi asta e ceea ce s-a prezentat efectiv ochilor papei.
Un exemplu este Marco, şi el un fost dependent de droguri, acum căsătorit şi tată a patru copii, care - printre sughiţuri şi glume ("Cred că îmi va plesni inima") - l-a primit pe papa în Auditorium-ul edificiului, după un cântec şi un dans de bun-venit. "În genunchi în faţa lui Isus m-am simţit iertat şi iubit. Aici n-am găsit analgezicul, ci îngeri păzitori. Înainte oamenii mă întrebau mereu «cum te simţi?» şi eu fugeam de această întrebare, după aceea am început să răspund şi acum sunt eu cel care îi întreb pe alţii «cum te simţi?»". Frază exemplificativă a parcursului întreprins de atâţia voluntari în diferitele Fraternităţi: foşti oaspeţi primiţi de Maica Elvira şi de colaboratorii săi care, după ce a încheiat acest itinerar de rugăciune, muncă şi însoţire, au decis să se pună la dispoziţie pentru a-i ajuta pe alţii. Chiar dacă ei nu vorbesc de ajutor ci de "dăruire de sine".
Din această dăruire de sine face parte şi desfăşurarea diferitelor activităţi: lucrări de restructurare şi curăţenie ("deoarece curăţenia exterioară este semn al celei interioare"), laboratoare de meşteşugărie, dar şi proiecte importante precum musicaluri create şi realizate chiar de tineri, de dus prin Europa. Covid-ul a frânat aceste turnee şi atunci tinerii din Comunitatea Cenacol timp de doi ani s-au angajat într-un mare proiect: un film despre viaţa lui Isus. Nimic de amatori, ci un lung metraj adevărat, bine recitat, cu regie muzicală şi scenografie, filmat de altfel printre colinele de la Medjugorje de oaspeţii celor două comunităţi prezente acolo, Campusul Vieţii şi Campusul Bucuriei. În auditorium i-a fost arătat papei un lung fragment centrat pe figura Sfântului Iosif, cu titlul "Nu te teme, Iosif", care pentru dialoguri şi concept s-au inspirat din Patris corde şi din cartea citată în scrisoarea apostolică a papei "Umbra Tatălui". Regizorul a intervenit la sfârşitul proiecţiei: "Acest film este un miracol".
Imediat după aceea, câţiva dintre actori, îmbrăcaţi cu haine de scenă, au oferit papei mărturia lor: Arianna, 20 de ani, care a relatat despre tulburările sale alimentare şi despre frica de a deveni adultă, astăzi pur şi simplu "fericită", fraţii Luca şi Davide, "pierduţi în droguri", îmbuibaţi cu toate tipurile de substanţe, care spun că reuşesc "să stea în picioare în momentele dificile", graţie Comunităţii, în pofida trecutului care uneori este "o molie în creier". Apoi Daniele, născut şi crescut într-o familie din Comunitatea Cenacol care a exprimat dorinţa "de a deveni ca Sfântul Iosif un om drept" şi în sfârşit Caterina, croată, care iniţial nu credea în Sfânta Fecioară Maria dar, încet-încet, a descoperit un raport profund cu ea. Papei i s-a arătat şi o filmare a fondatoarei Maica Elvira, 84 de ani, de acum bolnavă şi aproape imobilizată în pat: "Viaţa sa este consumată, fărâmiţată, pentru că a dat totul", a spus părintele Stefano Aragno, preot asistent al casei mamă din Saluzzo.
După ce a ascultat aceste istorii de renaştere şi însoţire, de curaj şi de răscumpărare, papa a luat cuvântul şi a mulţumit Comunităţii Cenacol, încurajând mai ales drumul acestor tineri: "Să nu ne fie frică de realitate, de adevăr, de mizeriile noastre. Să nu ne fie frică pentru că lui Isus îi place realitatea aşa cum este, nu machiată, Domnului nu-i plac oamenii care îşi machiază sufletul, care îşi machiază inima", a spus pontiful. De aici încurajarea: "Ajutaţi-i pe atâţia tineri care sunt în situaţii ca a voastră. Să aveţi curajul de a spune: «Gândeşte-te că există un drum mai bun»".
Parcurgând această mare casă, structurată ca un colegiu dar unde imediat ce se intră se respiră o atmosferă familială, între miros de mâncare bună şi oameni aşezaţi care vorbesc pe canapele şi la măsuţe, papa Francisc s-a mutat apoi în capela dedicată "Bunului Samaritean" pentru o binecuvântare şi pentru a încheia Anul Sfântului Iosif. Un gest simbolic într-un loc şi mai simbolic: capela, din lemn şi marmură albă, a fost construită de fapt în întregime de tineri, "cu creativitatea lor şi cu mâinile lor". Au adunat de prin moloz şi tomberoane de gunoaie bucăţi de travertin, bârne de stejar sau alte materiale rebutate: "Este exemplul concret a ceea ce facem aici: luăm rebuturi pentru a realiza opere minunate", afirmă părintele Stefano. "Aceşti tineri, dacă înainte în viaţa răului au dat ceea ce este mai rău în ei, acum în viaţa binelui redescoperă iubirea lui Dumnezeu".
Papa Francisc a binecuvântat capela şi s-a rugat împreună cu toţi cei prezenţi, pe care imediat a voit să-i salute pe fiecare în parte. Fiecăruia i-a fost oferită o foiţă aşa încât să recite împreună rugăciune către soţul Mariei, conţinută în ultimele pagini din Patris corde:
Bucură-te, păzitor al Răscumpărătorului
şi soţ al Fecioarei Maria.
Ţie Dumnezeu l-a încredinţat pe Fiul său;
în tine Maria şi-a pus încrederea sa;
cu tine Cristos a devenit om.
O, Sfinte Iosif, arată-te tată şi pentru noi
şi condu-ne pe drumul vieţii.
Dobândeşte-ne har, milostivire şi curaj
şi apără-ne de orice rău. Amin.
(După Vatican News, 8 decembrie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
