|
| © Vatican Media |
Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la Jubileul Comunicării (25 ianuarie 2025)
Cuvinte rostite liber
Dragi surori şi dragi fraţi, bună ziua! Şi multe mulţumiri pentru că aţi venit!
În mâini am un discurs de nouă pagini. La această oră, cu stomacul care începe să se mişte, a citi nouă pagini ar fi o tortură. Eu îl voi da prefectului. El va fi cel care vi-l va comunica vouă.
Voiam numai să spun un cuvânt despre comunicare. A comunica înseamnă a ieşi un pic din noi înşine pentru a da din al meu altuia. Şi comunicarea nu numai că este ieşirea, ci şi întâlnirea cu celălalt. A şti să comunicăm este o mare înţelepciune, o mare înţelepciune!
Sunt bucuros pentru acest Jubileu al comunicatorilor. Lucrarea voastră este o lucrare care construieşte: construieşte societatea, construieşte Biserica, îi face pe toţi să meargă înainte, cu condiţia să fie adevărată. "Părinte, eu spun mereu lucrurile adevărate…" - "Dar tu, eşti adevărat? Nu numai lucrurile pe care tu le spui, ci tu, în interiorul tău, în viaţa ta, eşti adevărat?". Este o dovadă atât de mare. A comunica tot ceea ce face Dumnezeu cu Fiul, şi comunicarea lui Dumnezeu cu Fiul şi Duhul Sfânt. A comunica un lucru divin. Mulţumesc pentru ceea ce voi faceţi, multe mulţumiri! Sunt bucuros.
Şi acum aş vrea să vă salut, şi înainte de toate să dau binecuvântarea.
________________
Discurs înmânat
Dragi surori şi dragi fraţi, bună ziua!
Vă mulţumesc vouă tuturor pentru că aţi venit aşa de mulţi şi din atâtea ţări diferite, de departe şi de aproape. Este într-adevăr frumos să vă văd pe toţi aici. Mulţumesc oaspeţilor care au vorbit înaintea mea - Maria Ressa, Colum McCann şi Mario Calabresi - şi mulţumesc maestrului Uto Ughi pentru darul muzicii, care este o cale de comunicare şi de speranţă.
Această întâlnire a noastră este prima mare întâlnire din Anul Sfânt dedicat unei "lumi vitale", lumea comunicării. Jubileul se celebrează într-un moment dificil din istoria omenirii, cu lumea încă rănită de războaie şi violenţe, de vărsare de atâta sânge nevinovat. Pentru aceasta vreau înainte de toate să spun mulţumesc tuturor lucrătorilor din comunicare care îşi pun în pericol propria viaţă pentru a căuta adevărul şi a relata ororile războiului. Doresc să-i amintesc în rugăciunea pe toţi cei care şi-au sacrificat viaţa în acest ultim an, unul din cele mai letale pentru jurnalişti[1]. Să ne rugăm în tăcere pentru colegii voştri car au semnat slujirea lor cu propriul sânge.
Apoi vreau să amintesc împreună cu voi şi pe toţi care sunt închişi numai pentru că au fost fideli faţă de profesia de jurnalist, fotograf, operator video, pentru că au voit să meargă pentru a vedea cu ochii lor şi pentru că au încercat să relateze ceea ce au văzut. Sunt atâţia[2]! Însă în acest An Sfânt, în acest jubileu al lumii comunicării, cer celui care are putere de a face asta ca să fie eliberaţi toţi jurnaliştii încarceraţi pe nedrept. Să fie deschisă şi pentru ei o "poartă" prin care să se poată întoarce în libertate, pentru că libertatea jurnaliştilor face să crească libertatea noastră a tuturor. Libertatea lor este libertate pentru fiecare dintre noi.
Cer - aşa cum am făcut de mai multe ori şi cum au făcut înaintea mea şi predecesorii mei - ca să fie apărată şi salvgardată libertatea presei şi a manifestării gândirii împreună cu dreptul fundamental de a fi informaţi. O informare liberă, responsabilă şi corectă este un patrimoniu de cunoaştere, de experienţă şi de virtute care trebuie păzit şi trebuie promovat. Fără acesta, riscăm să nu mai distingem adevărul de minciună; fără acesta, ne expunem la prejudecăţi şi polarizări crescânde care distrug legăturile de convieţuire civilă şi împiedică să se reconstruiască fraternitatea.
Cea a jurnalistului este mai mult decât o profesie. Este o vocaţie şi o misiune. Voi comunicatorii aveţi un rol fundamental pentru societate astăzi, relatând faptele şi în modul în care le relataţi. Ştim asta: limbajul, atitudinea, tonurile, pot să fie determinate şi să facă diferenţa între o comunicare care reaprinde speranţa, creează punţi, deschide uşi, şi o comunicare care în schimb măreşte diviziunile, polarizările, simplificările realităţii.
Responsabilitatea voastră este una specială. Misiunea voastră este una preţioasă. Instrumentele voastre de lucru sunt cuvintele şi imaginile. Dar înainte de ele studiul şi reflecţia, capacitatea de a vedea şi de a asculta; de a vă pune de partea celui care este marginalizat, a celui care nu este văzut nici ascultat precum şi de a face să renască - în inima celui care vă citeşte, vă ascultă, vă priveşte - simţul binelui şi al răului şi o nostalgie pentru binele pe care-l relataţi şi pe care, relatând, îl mărturisiţi.
Aş vrea, în această întâlnire specială, să aprofundez dialogul cu voi. Şi sunt recunoscător că pot face asta pornind de la gândurile şi de la întrebările pe care le-au împărtăşit puţin mai înainte doi colegi ai voştri.
Maria, tu ai vorbit despre importanţa curajului pentru a demara o schimbare pe care istoria ne-o cere, schimbarea necesară pentru a depăşi minciuna şi ura. Este adevărat, pentru a demara schimbările este nevoie de curaj. Cuvântul curaj derivă din latinescul cor, cor habeo, care înseamnă "a avea inimă". Este vorba de acea determinare interioară, de acea forţă care se naşte din inimă care ne abilitează să înfruntăm dificultăţile şi provocările fără a ne lăsa doborâţi de frică.
Cu termenul curaj putem recapitula toate reflecţiile din Zilele Mondiale ale Comunicaţiilor Sociale din ultimii ani, până la Mesajul care poartă data de ieri: a asculta cu inima, a vorbi cu inima, a păstra înţelepciunea inimii, a împărtăşi speranţa inimii. Aşadar, în aceşti ultimi ani tocmai inima a fost cea care mi-a dictat linia călăuzitoare pentru reflecţia noastră despre comunicare. Aş vrea pentru aceasta să adaug la apelul meu pentru eliberarea jurnaliştilor un alt "apel" care ne priveşte pe toţi: cel pentru "eliberarea" forţei interioare a inimii. A fiecărei inimi! A prelua apelul nu revine altora decât nouă.
Libertatea este curajul de a alege. Să profităm de ocazia Jubileului pentru a reînnoi, pentru a regăsi acest curaj. Curajul de a elibera inima de ceea ce o corupe. Să repunem respectul faţă de partea cea mai înaltă şi nobilă a umanităţii noastre în centrul inimii, să evităm s-o umplem cu ceea ce se strică şi o face să se strice. Alegerile fiecăruia dintre noi contează de exemplu pentru a extirpa acea "putrefacţie cerebrală" provocată de dependenţa scrolling, "răsfoirea", continuă în social media, definită de Dicţionarul din Oxford drept cuvânt al anului. Unde se poate găsi cura pentru această boală dacă nu în a lucra, toţi împreună, la formare, mai ales a tinerilor?
Avem nevoie de o alfabetizare mediatică, pentru a ne educa să educăm la gândirea critică, la răbdarea discernământului necesar pentru cunoaştere; şi pentru a promova creşterea personală şi participarea activă a fiecăruia la viitorul propriilor comunităţi. Avem nevoie de antreprenori curajoşi, de ingineri informaticieni curajoşi, pentru ca să nu fie coruptă frumuseţea comunicării. Marile schimbări nu pot să fie rezultatul unei multitudini de minţi adormite, ci încep mai degrabă de la comuniunea inimilor iluminate.
O astfel de inimă a fost cea a Sfântului Paul. Biserica celebrează chiar astăzi convertirea sa. Schimbarea petrecută în acest om a fost aşa de decisivă încât a marcat nu numai istoria sa personală ci pe cea a întregii Biserici. Şi metamorfoza lui Paul a fost provocată de întâlnirea faţă în faţă cu Isus înviat şi viu. Forţa pentru a porni pe un drum de schimbare transformatoare este generată mereu de comunicarea directă între persoane. Gândiţi-vă la câtă forţă de schimbare se ascunde potenţial în munca voastră de fiecare dată când puneţi în contact realităţi care - din ignoranţă sau din prejudecată - se contrapun! Convertirea, în Paul, a derivat din lumina care l-a învăluit şi din explicaţia pe care i-a dat-o după aceea Anania, la Damasc. Şi munca voastră poate şi trebuie să aducă această slujire: a găsi cuvintele corecte pentru acele raze de lumină care reuşesc să lovească inima şi ne fac să vedem lucrurile în mod diferit.
Şi aici aş vrea să mă ataşez la tema puterii transformatoare a naraţiunii, a relatării şi a ascultării istoriilor, pe care a evidenţiat-o Colum. Să ne întoarcem încă o clipă la convertirea lui Paul. Evenimentul este relatat în Faptele Apostolilor de trei ori (9,1-19; 22,1-21; 26,2-23), dar nucleul rămâne mereu întâlnirea personală a lui Saul cu Cristos; modul de a relata se schimbă, dar experienţa de bază şi transformatoare rămâne neschimbată.
A relata o istorie corespunde invitaţiei de a trăi o experienţă. Când primii discipoli s-au apropiat de Isus întrebându-l "Învăţătorule, unde locuieşti?" (In 1,38), El nu a răspuns dându-le adresa casei, ci a spus: "Veniţi şi vedeţi" (v. 39).
Istoriile revelează faptul că facem parte dintr-un ţesătură vie; împletirea firelor cu care suntem legaţi unii cu alţii[3]. Nu toate istoriile sunt bune şi totuşi şi acestea trebuie relatate. Răul trebuie văzut pentru a fi răscumpărat; dar trebuie relata bine pentru a nu uza firele fragile ale convieţuirii.
Aşadar, în acest Jubileu vă fac un alt apel vouă, celor reuniţi aici, şi comunicatorilor din toată lumea: relataţi şi istorii de speranţă, istorii care hrănesc viaţa. Storytelling a voastră să fie şi hopetelling. Când relataţi răul, lăsaţi spaţiu posibilităţii de a recoase ceea ce este destrămat, dinamismului de bine care poate să repare ceea ce este stricat. Semănaţi întrebări. A relata speranţa înseamnă a vedea firimiturile de bine ascunse şi atunci când totul pare pierdut, înseamnă a permite să se spere şi împotriva oricărei speranţe[4]. Înseamnă a ne da seama de vlăstarele care răsar când pământul este încă acoperit de cenuşă. A relata speranţa înseamnă a avea o privire care transformă lucrurile, le face să devină ceea ce ar putea, ceea ce ar trebui să fie. Înseamnă a face ca lucrurile să meargă spre destinul lor.
Aceasta este puterea istoriilor. Şi asta vă încurajez să faceţi: a relata speranţa, a o împărtăşi. Aceasta este - cum ar spune Sfântul Paul - "lupta bună" a voastră.
Mulţumesc, dragi prieteni! Vă binecuvântez din inimă pe voi toţi şi munca voastră. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
[1] Conform raportului anual al Federaţiei Internaţionale a Jurnaliştilor sunt peste 120.
[2] Conform Reporter Senza Frontiere sunt peste 500. Într-un comunicat de presă publicat la sfârşitul anului 2024, RSF subliniază că "încarcerarea rămâne unul din mijloacele preferate de cei care ameninţă libertatea presei".
[3] Cf. "Ca să povesteşti în auzul fiului tău şi fiului fiului tău" (Ex 10,2). Viaţa devine istorie. Mesaj pentru a 54-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, 2020.
[4] Cf. Împărtăşiţi cu blândeţe speranţa care se află în inimile voastre. Mesaj pentru a 59-a Zi Mondială a Comunicaţiilor Sociale, 2025.
