|
| © Vatican Media |
Papa Francisc: Discurs adresat participanţilor la întâlnirea promovată de Academia Alfonsiana (23 martie 2023)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Sunt bucuros să vă primesc la sfârşitul întâlnirii voastre despre actualitatea propunerii morale alfonsiene şi în ajunul celei de-a 75-a aniversări de la întemeierea Institutului vostru Pontifical, pe care o veţi celebra la 9 februarie anul viitor. Mulţumesc preşedintelui pentru cuvintele sale şi îl salut pe moderatorul general, pe rectorul Universităţii Lateran, pe profesori, pe oficiali şi pe studenţi, recunoscător pentru slujirea formativă pe care o oferiţi Bisericii în domeniul teologiei morale. Aş vrea să salut şi numeroşii profesori emeriţi, care cu munca lor au lăsat o amprentă în Alfonsiana şi în Biserică, şi pe atâţia foşti studenţi care s-au format cu voi şi continuă să dea contribuţia lor în poporul lui Dumnezeu. Mulţumesc pentru această preţioasă slujire de formare!
Conciliul Vatican II afirmă că teologia morală, hrănită de Sfânta Scriptură, trebuie să-i ajute pe credincioşi să înţeleagă măreţia vocaţiei lor de a duce în lume caritatea lui Cristos (cf. Decretul Optatam totius, 16). Fiecare propunere teologico-morală are în ultimă analiză acest fundament: iubirea lui Dumnezeu este călăuza noastră, călăuza alegerilor noastre personale şi a drumului nostru existenţial. Prin urmare, teologii moralişti, misionarii şi duhovnicii sunt chemaţi să intre într-un raport viu cu poporul lui Dumnezeu, luând asupra lor în special strigătul celor din urmă, pentru a le înţelege dificultăţile reale, pentru a privi la existenţă din unghiul lor şi pentru a le oferi răspunsuri care să reflecte lumina iubirii veşnice a Tatălui[1]. Fideli faţă de tradiţia alfonsiană, voi încercaţi să oferiţi o propunere de viaţă creştină care, respectând exigenţele reflecţiei teologice, să nu fie însă o morală rece, o morală de birou, aş spune o morală "cazuistică". Spun asta din experienţă, pentru că, din păcate, eu am studiat o morală "cazuistică" în acel timp. Gândiţi-vă că nouă ne era interzis să citim prima carte a lui Häring, Legea lui Cristos: "Este eretică, nu se poate citi!". Şi am studiat cu acea morală "Păcat de moarte dacă lipsesc două lumânări pe altar, venial dacă lipseşte numai una". Şi toată cazuistica aşa, o spun cu umilinţă. Mulţumire fie lui Dumnezeu, acest lucru a trecut, era o morală rece de birou. Vouă vi se cere o propunere care să răspundă unui discernământ pastoral încărcat de iubire milostivă, îndreptată spre a înţelege, a ierta, a însoţi şi mai ales a integra (cf. Exortaţia apostolică post-sinodală Amoris laetitia, 312). A fi eclezială presupune asta: a integra.
În coerenţă cu opera Sfântului Alfons[2], aţi început întâlnirea voastră reflectând asupra conştiinţei şi asupra dinamismului formării sale. Aceasta este o temă importantă. De fapt, în complexa şi rapida schimbare de epocă pe care o trăim, numai persoane înzestrate cu o conştiinţă matură vor fi în măsură să exercite, în societate, un protagonism evanghelic sănătos în slujba fraţilor.
De altfel, conştiinţa este înainte de toate locul în care fiecare om "este singur cu Dumnezeu, al cărui glas răsună în intimitate" (Constituţia pastorală Gaudium et spes, 16). Cuvântul pe care ea îl spune nu este al său, ci vine de la însuşi Cuvântul Creatorului, care s-a făcut trup pentru a fi cu oamenii[3]. Şi la şcoala sa, la şcoala Cuvântului Întrupat, fiecare învaţă să dialogheze cu alţii, cultivând aspiraţia la o fraternitate universală, înrădăcinată în recunoaşterea demnităţii inviolabile a fiecărei persoane (cf. Enciclica Fratelli tutti, 8; Gaudium et spes, 16).
V-aţi oprit şi asupra câtorva probleme de bioetică. În acest domeniu complex vă invit să cultivaţi răbdarea ascultării şi a confruntării, aşa cum recomandă Sfântul Alfons pentru situaţiile conflictuale. Să nu ne fie frică să ascultăm. Ea va fi fundamentală pentru căutarea de soluţii comune, care să recunoască şi să garanteze respectarea sacralităţii fiecărei vieţi, în orice condiţie. După aceea, o îmbogăţire decisivă va veni pentru această ascultare de la adoptarea metodelor de cercetare trans-disciplinare (cf. Constituţia apostolică Veritatis gaudium, 4c), care să permită apropierea de provocări noi cu mai mare competenţă şi capacitate critică, în lumina evangheliei şi a experienţei umane (cf. Gaudium et spes, 46). Numai aşa se vor putea elabora, în domeniul bioetic, argumente raţionale şi solide, înrădăcinate în credinţă, adaptate conştiinţelor adulte şi responsabile şi capabile să inspire dezbaterea socio-politică. Trebuie fugit de dinamici extremiste de polarizare, tipice mai mult pentru dezbaterea mediatică decât pentru o cercetare ştiinţifică şi teologică sănătoasă şi fertilă: aplicaţi mai degrabă principiul, indicat tot de Sfântul Alfons, al "căii mijlocii", care nu este un echilibru diplomatic, nu, calea mijlocie este creativă, se naşte dintr-o creativitate şi o creează. Numai cel care a studiat şi care s-a exercitat în asta poate să înţeleagă. Nu este vorba de echilibru? Nu, nu aceasta este calea mijlocie.
Propunerea bioetică trebuie să fie atentă la dramele persoanelor, care se află adesea dezorientate în faţa dilemelor morale ale vieţii[4]. Pentru aceasta vă recomand să fie accesibile roadele muncii voastre folosind "limbajul poporului" şi elaborând propuneri de viaţă morală practicabile şi umanizatoare. "Limbajul poporului." Vă rog, nu uitaţi de sfântul popor credincios al lui Dumnezeu! Dar nu la nivel de gândire, ci pornind de la rădăcinile tale care se află în sfântul popor al lui Dumnezeu; nu uita că tu ai fost luat din turmă, tu eşti de-al lor, nu uita aerul poporului, gândirea poporului, simţirea poporului. Şi acesta nu este comunism, socialism, nu! Acesta este sfântul popor credincios al lui Dumnezeu care este infailibil "in credendo": a nu uita asta, o spune Conciliul Vatican I şi apoi Conciliul Vatican II. Pentru a fi mereu de partea fiinţei umane concrete, folosiţi instrumentele reflecţiei etice pentru a construi diguri solide, care să o apere de mentalitatea răspândită a eficientismului şi a rebutului (cf. Enciclica Laudato si’, 130-136).
Al treilea domeniu al întâlnirii voastre a tratat probleme de morală socială. Şi în acest domeniu este nevoie astăzi de o reflecţie solidă. Criza ambientală, tranziţia ecologică, războiul, un sistem financiar capabil să condiţioneze viaţa persoanelor ajungând să creeze noi sclavi, provocarea de a construi fraternitate între persoane şi între popoare: aceste teme trebuie să ne stimuleze la cercetare şi la dialog.
"Domnul este scopul istoriei" (Gaudium et spes, 45) şi neamul omenesc, reînnoit în Cristos, este destinat să crească ca familie a lui Dumnezeu (cf. ibid., 40). Aceasta este ţinta muncii noastre! Aşadar, să încercăm să intrăm cu umilinţă şi înţelepciune în ţesutul complex al societăţii în care trăim, pentru a-i cunoaşte bine dinamicile şi a propune bărbaţilor şi femeilor din timpul nostru drumuri adecvate de maturizare în această direcţie (cf. Gaudium et spes, 26). Şi vorbesc despre drum, drumuri adecvate, nu soluţii matematice, drumuri adecvate. Problemele se rezolvă mergând eclezial ca popor al lui Dumnezeu. Şi a merge cu persoanele în starea morală în care se află. A merge cu ei şi a căuta o cale pentru a rezolva problemele lor, dar a merge, nu aşezaţi ca învăţători care cu degetul ridicat condamnă fără să se preocupe. În ultimii ani, am înfruntat probleme morale grave precum migraţiile şi pedofilia; astăzi, vedem urgenţa de a adăuga altele, precum profiturile concentrate în mâinile câtorva şi divizarea puterilor globale. Să primim şi aceste provocări cu încredere, gata să "dăm cont de speranţa care este în noi" (cf. 1Pt 3,14).
În concluzie, Biserica aşteaptă de la Academia Pontificală Alfonsiană să ştie să concilieze rigoarea ştiinţifică şi apropierea de sfântul popor credincios al lui Dumnezeu, ca să dea răspunsuri concrete la probleme reale, să însoţească şi să formuleze propuneri morale umane, atente la Adevărul mântuitor şi la binele persoanelor. Sfântul Alfons a fost un creator al vieţii morale şi a făcut propuneri… "Dar este un mare teolog." Da, dar era capabil – în aceste zile am ascultat cântecele pe care voi mi le-aţi dăruit la Crăciun –, era capabil să scrie şi acele lucruri! Cum se explică? Acesta este drumul, aceasta este frumuseţea sufletului, delicateţea, aceasta este apartenenţa la poporul lui Dumnezeu care nu trebuie negociată niciodată, niciodată. Duhul Sfânt să vă ajute să fiţi formatori de conştiinţe, maeştri ai acelei speranţe care deschide inima şi conduce la Dumnezeu. Vă binecuvântez din inimă, vă mulţumesc mult pentru munca voastră şi vă cer, cu rugăminte, să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
Note:
[1] Cf. Mesaj pentru a 150-a aniversare a proclamării Sfântului Alfons ca învăţător al Bisericii, 23 martie 2021.
[2] Cf. în special Alfons Maria de’ Liguori, Tratat despre conştiinţă.
[3] Cf. B. Häring, Liberi e fedeli in Cristo, I, 1994, 268.
[4] Cf. Discurs adresat profesorilor şi studenţilor de la Alfonsianum, 9 februarie 2019.
