Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 6 octombrie 2021
Cateheze despre Scrisoarea către Galateni: 10. Cristos ne‑a eliberat
Fraţi şi surori, bună ziua!
Reluăm astăzi reflecţia noastră despre Scrisoarea către Galateni. În ea, Sfântul Paul a scris cuvinte nemuritoare despre libertatea creştină. Ce este libertatea creştină? Astăzi ne vom opri asupra acestei teme: libertatea creştină.
Libertatea este o comoară care se apreciază realmente numai atunci când se pierde. Pentru mulţi dintre noi, obişnuiţi să trăim în libertate, adesea apare mai mult ca un drept dobândit decât ca un dar şi o moştenire de păzit. Câte răstălmăciri în jurul temei libertăţii şi câte viziuni diferite s-au ciocnit în decursul secolelor!
În cazul galatenilor, apostolul nu putea suporta ca acei creştini, după ce au cunoscut şi au primit adevărul lui Cristos, să se lase atraşi de propuneri înşelătoare, trecând de la libertate la sclavii: de la prezenţa eliberatoare a lui Isus la sclavia păcatului, a legalismului şi aşa mai departe. Şi astăzi legalismul este o problemă a noastră, a atâtor creştini care se refugiază în legalism, în cazuistică. Aşadar, Paul îi invită pe creştini să rămână tari în libertatea pe care au primit-o cu botezul, fără a se lăsa să fie puşi din nou sub "jugul sclaviei" (Gal 5,1). El este pe bună dreptate gelos al libertăţii. Este conştient că unii "fraţi infiltraţi" - aşa îi numeşte - s-au strecurat în comunitate "ca să ne spioneze - aşa scrie - libertatea pe care o aveam în Cristos Isus, pentru a ne face sclavi" (Gal 2,4), să ne întoarcem înapoi, şi Paul nu poate tolera acest lucru. O predică ce ar trebui să închidă libertatea în Cristos n-ar fi niciodată evanghelică: ar fi probabil pelagiană sau jansenistă sau ceva de acest gen, dar nu evanghelică. Niciodată nu se poate forţa în numele lui Isus, nu poate fi făcut sclav nimeni în numele lui Isus care ne face liberi. Libertatea este un dar care ne este dat la Botez.
Însă învăţătura Sfântului Paul despre libertatea este mai ales pozitivă. Apostolul propune învăţătura lui Isus, pe care o găsim şi în Evanghelia lui Ioan: "Dacă rămâneţi în cuvântul meu, sunteţi cu adevărat discipolii mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va elibera" (8,31-32). Aşadar, chemarea este înainte de toate aceea de a rămâne în Isus, izvor al adevărului care ne eliberează. Aşadar, libertatea creştină se întemeiază pe doi pilaştri fundamentali: primul, harul Domnului Isus; al doilea, adevărul pe care Cristos ni-l dezvăluie şi care este el însuşi.
Înainte de toate este dar al Domnului. Libertatea pe care galatenii au primit-o - şi noi ca şi ei cu Botezul - este rod al morţii şi învierii lui Isus. Apostolul concentrează toată predica sa pe Cristos, care l-a eliberat de legăturile cu viaţa sa trecută: numai din el provin roadele vieţii noi conform Duhului. De fapt, libertatea cea mai adevărată, cea din sclavia păcatului prin crucea lui Cristos. Chiar acolo unde Isus s-a lăsat pironit, s-a făcut sclav, Dumnezeu a pus izvorul eliberării omului. Acest lucru nu încetează să ne uimească: faptul că locul unde suntem despuiaţi de orice libertate, adică moartea, poate să devină izvor al libertăţii. Însă acesta este misterul iubirii lui Dumnezeu: acest lucru nu se înţelege cu uşurinţă, se trăieşte. Isus însuşi a anunţat asta când a spus: "De aceea mă iubeşte Tatăl, pentru că îmi dau viaţa pentru ca s-o iau din nou. Nimeni n-o ia de la mine, ci eu o dau de la mine însumi. Am putere să o dau şi am putere să o iau din nou" (In 10,17-18). Isus realizează libertatea sa deplină când se lasă dus la moarte; el ştie că numai în acest mod poate obţine viaţa pentru toţi.
Paul, ştim asta, a experimentat personal acest mister de iubire. Pentru aceasta le spune galatenilor, cu o expresie extrem de îndrăzneaţă: "Am fost răstignit cu Cristos" (Gal 2,19). În acel act de unire supremă cu Domnul el ştie că a primit cel mai mare dar al vieţii sale: libertatea. De fapt, pe cruce a pironit "trupul împreună cu patimile şi poftele" (5,24). Înţelegem câtă credinţă îl anima pe apostol, cât de mare era intimitatea sa cu Isus şi în timp ce, pe de o parte, simţim că nouă ne lipseşte asta, pe de altă parte, mărturia apostolului ne încurajează să mergem înainte în această viaţă liberă. Creştinul este liber, trebuie să fie liber şi este chemat să nu se întoarcă pentru a fi sclav al preceptelor, al lucrurilor stranii.
Al doilea pilastru al libertăţii este adevărul. Şi în acest caz este necesar să amintim că adevărul credinţei nu este o teorie abstractă, ci realitatea lui Cristos viu, care atinge direct sensul zilnic şi global al vieţii personale. Câţi oameni care nu au studiat, nici măcar nu ştiu să citească şi să scrie dar au înţeles bine mesajul lui Cristos, au această înţelepciune care îi eliberează. Este înţelepciunea lui Cristos care a intrat prin intermediul Duhului Sfânt cu Botezul. Câţi oameni găsim care trăiesc viaţa lui Cristos mai mult decât marii teologi de exemplu, oferind o mărturie mare despre libertatea evangheliei. Libertatea eliberează în măsura în care transformă viaţa unei persoane şi o orientează spre bine. Pentru a fi cu adevărat liberi avem nevoie nu numai să ne cunoaştem pe noi înşine, la nivel psihologic, ci mai ales să facem adevăr în noi înşine, la un nivel mai profund. Şi acolo, în inimă, să ne deschidem la harul lui Cristos. Adevărul trebuie să ne neliniştească - ne întoarcem la acest cuvânt atât de creştin: neliniştea. Noi ştim că există creştini care nu se neliniştesc niciodată: trăiesc mereu la fel, nu există mişcare în inima lor, lipseşte neliniştea. De ce? Pentru că neliniştea este semnalul că lucrează Duhul Sfânt în noi şi libertatea este o libertate activă, provocată de harul Duhului Sfânt. Pentru aceasta spun că libertatea trebuie să ne neliniştească, trebuie să ne pună întrebări încontinuu, pentru ca să putem merge tot mai profund decât ceea ce suntem realmente. Descoperim în acest mod că drumul adevărului şi al libertăţii este un drum obositor care durează toată viaţa. Este obositor a rămâne liber, este obositor; dar nu este imposibil. Curaj, să mergem înainte cu privire la asta, ne va face bine. Este un drum în care ne conduce şi ne susţine iubirea care vine din cruce: iubirea care ne revelează adevărul şi ne dăruieşte libertatea. Şi acesta este drumul fericirii. Libertatea ne face liberi, ne face bucuroşi, ne face fericiţi.
____________________
APEL
Surori şi fraţi,
Ieri, Conferinţa Episcopală şi Conferinţa Călugărilor şi Călugăriţelor Francezi au primit raportul Comisiei independente cu privire la abuzurile sexuale în Biserică, având rolul să evalueze mărimea fenomenului agresiunilor şi al violenţelor sexuale făcute asupra minorilor din 1950 încoace. Din păcate, rezultă numere considerabile. Doresc să exprim victimelor tristeţea mea şi durerea mea pentru traumele pe care le-au îndurat şi ruşinea mea, ruşinea noastră, ruşinea mea, pentru prea lunga incapacitate a Bisericii de a le pune în centrul preocupărilor sale, asigurându-le rugăciunea mea. Şi mă rog şi să ne rugăm împreună toţi: "Ţie, Doamne, gloria, nouă, ruşinea": acesta este momentul ruşinii. Îi încurajez pe episcopi şi pe voi, iubiţi fraţi care aţi venit aici ca să împărtăşiţi acest moment, îi încurajez pe episcopi şi pe superiorii călugăreşti să continue să facă toate eforturile pentru ca drame de acest fel să nu se repete. Exprim faţă de preoţii din Franţa apropiere şi sprijin fratern în faţa acestei încercări, care este dură, dar este salutară, şi îi invit pe catolicii francezi să-şi asume responsabilităţile pentru a garanta că Biserica este o casă sigură pentru toţi. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
