Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 6 aprilie 2022
Călătoria apostolică în Malta
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi bine aţi venit!
Sâmbăta şi duminica trecută am fost în Malta: o călătorie apostolică ce era programată de mult timp: a fost amânată în urmă cu doi ani, din cauza covid-ului şi a consecinţelor sale. Nu mulţi ştiu că Malta, deşi este o insulă în mijlocul Mediteranei, a primit evanghelia foarte repede. De ce? Pentru că apostolul Paul a naufragiat aproape de coastele sale şi în mod miraculos s-a salvat cu toţi cei care erau pe navă, peste două sute şaptezeci de persoane. Relatează cartea Faptele Apostolilor că maltezii i-au primit pe toţi, şi spune acest cuvânt: "cu bunăvoinţă neobişnuită" (28,2). Acest lucru este important, să nu uităm: "cu bunăvoinţă neobişnuită". Am ales tocmai aceste cuvinte: cu bunăvoinţă neobişnuită, ca moto al călătoriei mele, pentru că indică drumul de urmat nu numai pentru a înfrunta fenomenul migranţilor, ci mai în general pentru ca lumea să devină mai fraternă, mai trăibilă, şi să se salveze dintr-un "naufragiu" care ne ameninţă pe noi toţi, care suntem - aşa cum am învăţat - în aceeaşi barcă, toţi. Malta este, în acest orizont, un loc-cheie.
Este astfel înainte de toate geografic, prin poziţia sa în centrul Mării care se află între Europa şi Africa, dar care ajunge şi în Asia. Malta este un soi de "roză a vânturilor", unde se intersectează popoare şi culturi; este un punct privilegiat pentru a observa la 360 de grade zona mediteraneană. Astăzi se vorbeşte adesea despre "geopolitică", dar din păcate logica dominantă este cea a strategiilor statelor mai puternice pentru a afirma propriile interese extinzând zona de influenţă economică, sau influenţă ideologică sau influenţă militară: vedem asta cu războiul. Malta reprezintă, în acest tablou, dreptul şi forţa celor "mici", ale naţiunilor mici, dar bogate în istorie şi în civilizaţie, care ar trebui să ducă înainte o altă logică: aceea a respectului şi a libertăţii, aceea a respectului, precum şi logica libertăţii, a convieţuirii diferenţelor, opusă colonizării celor mai puternici. Vedem asta acum. Şi nu numai dintr-o parte: şi din altele... După Al Doilea Război Mondial s-a încercat să se pună bazele unei noi istorii de pace, dar din păcate - nu învăţăm - a mers înainte vechea istorie de mari puteri concurente. Şi, în actualul război din Ucraina, asistăm la neputinţa Organizaţiilor Naţiunilor Unite.
Al doilea aspect: Malta este un loc-cheie cât priveşte fenomenul migraţiilor. În Centrul de Primire "Ioan al XXIII-lea" am întâlnit numeroşi migranţi, care au ajuns pe insulă după călătorii teribile. Nu trebuie să încetăm să ascultăm mărturiile lor, pentru că numai aşa ieşim din viziunea deformată care circulă adesea în mass-media şi putem recunoaşte feţele, istoriile, rănile, visele şi speranţele acestor migranţi. Fiecare migrant este unic: nu este un număr, este o persoană; este unic ca fiecare dintre noi. Fiecare migrant este o persoană cu demnitatea sa, cu rădăcinile sale, cu cultura sa. Fiecare dintre ei este purtător al unei bogăţii infinit mai mari decât problemele pe care le comportă. Şi să nu uităm că Europa a fost făcută din migraţii.
Desigur, primirea trebuie organizată - este adevărat, acest lucru - trebuie guvernată, şi mai înainte, mult mai înainte, trebuie proiectată împreună, la nivel internaţional. Pentru că fenomenul migrator nu poate să fie redus la o urgenţă, este un semn al timpurilor noastre. Şi ca atare trebuie citit şi interpretat. Poate să devină un semn de conflict, sau un semn de pace. Depinde de modul în care luăm asta, depinde de noi. Cel care în Malta a dat naştere Centrului "Ioan al XXIII-lea" a făcut alegerea creştină şi pentru aceasta l-a numit "Peace Lab": laborator de pace. Dar eu aş vrea să spună că Malta în ansamblul său este un laborator de pace! Toată naţiunea cu atitudinea sa, cu propria atitudine, este un laborator de pace. Şi poate realiza această misiune a sa dacă, din rădăcinile sale, ia limfa fraternităţii, a compasiunii, a solidarităţii. Poporul maltez a primit aceste valori împreună cu evanghelia, şi graţie evangheliei va putea să le menţină vii.
Pentru aceasta, ca episcop de Roma, am mers ca să întăresc acel popor în credinţă şi în comuniune. De fapt - al treilea aspect - Malta este un loc-cheie şi din punctul de vedere al evanghelizării. Din Malta şi din Gozo, cele două dieceze ale ţării, au plecat atâţia preoţi şi călugări, dar şi credincioşi laici, care au dus în toată lumea mărturia creştină. Ca şi cum trecerea Sfântului Paul ar fi lăsat misiunea în ADN-ul maltezilor! Pentru aceasta vizita mea a fost înainte de toate un act de recunoştinţă, recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi faţă de sfântul său popor credincios care este în Malta şi în Gozo.
Totuşi, şi acolo suflă vântul secularismului şi al pseudo-culturii globalizate pe bază de consumism, neocapitalism şi relativism. De aceea, şi acolo este timp de nouă evanghelizare. Vizita pe care, ca predecesorii mei, am făcut-o la Grota Sfântului Paul a fost ca o adăpare la izvor, pentru ca evanghelia să poată curge în Malta cu prospeţimea originilor şi să poată reînsufleţi marele său patrimoniu de religiozitate populară. Aceasta este simbolizată de Sanctuarul marian naţional "Ta' Pinu", în insula Gozo, unde am celebrat o intensă întâlnire de rugăciune. Acolo am simţit pulsând inima poporului maltez, care are atâta încredere în Sfânta sa Mamă. Maria ne duce mereu la esenţial, la Cristos răstignit şi înviat, şi asta pentru noi, la iubirea sa milostivă. Maria ne ajută să reînsufleţim flacăra credinţei luând de la focul Duhului Sfânt, care însufleţeşte din generaţie în generaţie vestea bucuroasă a evangheliei, pentru că bucuria Bisericii este a evangheliza! Să nu uităm acea frază a Sfântului Paul al VI-lea: vocaţia Bisericii este a evangheliza; bucuria Bisericii este a evangheliza. Să n-o uităm pentru că este cea mai frumoasă definiţie a Bisericii.
Profit de această ocazie pentru a reînnoi mulţumirea mea domnului preşedinte al Republicii Malta, aşa de respectuos şi frate: mulţumesc lui şi familiei sale; domnului prim ministru şi celorlalte autorităţi civile, care m-au primit cu atâta gentileţe; precum şi episcopilor şi tuturor membrilor comunităţii ecleziale, voluntarilor şi celor care m-au însoţit cu rugăciunea. N-aş vrea să neglijez să menţionez Centrul de primire pentru migranţi "Ioan al XXIII-lea": acolo acel frate franciscan care-l duce înainte, părintele Dionisio Mijtoff, are 91 de ani şi continuă să lucreze aşa, cu ajutorul colaboratorilor din dieceză. Este un exemplu de zel apostolic şi de iubire faţă de migranţi, de care astăzi avem atâta nevoie. Noi, cu această vizită, semănăm, dar Domnul este cel care face să crească. Fie ca bunătatea sa infinită să acorde roade îmbelşugate de pace şi de tot binele iubitului popor maltez! Mulţumesc acestui popor maltez pentru primirea sa aşa de umană, aşa de creştină. Multe mulţumiri.
____________________
APELURI
Ştirile recente despre războiul din Ucraina, în loc de a duce alinare şi speranţă, atestă în schimb noi atrocităţi, cum este masacrul de la Bucha: cruzimi tot mai oribile, făcute şi împotriva civililor, femeilor şi copiilor lipsiţi de apărare. Sunt victime al căror sânge nevinovat strigă până la cer şi imploră: să se pună capăt acestui război! Să se reducă la tăcere armele! Să se înceteze a semăna moarte şi distrugere! Să ne rugăm împreună pentru asta...
Şi ieri, chiar de la Bucha, mi-au adus acest steag. Acest steag vine din război, chiar din acel oraş martirizat, Bucha. Şi sunt aici şi câţiva copii ucraineni care ne însoţesc. Să-i salutăm şi să ne rugăm împreună cu ei.
Aceşti copii au trebuit să fugă şi să ajungă într-o ţară străină: acesta este unul din roadele războiului. Să nu-i uităm şi să nu uităm poporul ucrainean. Este dur a fi dezrădăcinaţi din propria ţară din cauza unui război.
* * *
Astăzi este Ziua Mondială a Sportului pentru Pace şi Dezvoltare, stabilită de Naţiunile Unite. Mă adresez bărbaţilor şi femeilor din sport, pentru ca prin activitatea lor să poată fi martori harnici de fraternitate şi de pace. Sportul, cu valorile sale, poate desfăşura un rol important în lume, deschizând căi de înţelegere între popoare, cu condiţia să nu piardă niciodată capacitatea sa de gratuitate: sportul pentru sport, şi să nu devină comercial. Acel caracter amical al adevăratului sport.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
