Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,
"Har vouă şi pace de la Dumnezeu Tatăl nostru şi de la Domnul Isus Cristos, care s-a dat pe sine însuşi pentru păcatele noastre ca să ne scoată din lumea prezentă, după voinţa lui Dumnezeu şi a Tatălui nostru" (Gal 1,3-4). Apostolul Paul exprimă cu aceste cuvinte credinţa noastră comună, speranţa noastră comună. Aş vrea că acest salut al meu, care proclamă că Isus Cristos este Domn şi Mântuitor, să ajungă şi la membrii comunităţilor voastre de origine.
Oferind toată voinţa noastră, cu iubire reînnoită, în slujba Evangheliei, să ajutăm Biserica să devină tot mai mult, în Cristos şi cu Cristos, viţă rodnică a Domnului "până când vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoaşterii Fiului lui Dumnezeu, la omul desăvârşit, la măsura staturii plinătăţii lui Cristos" (Ef 4,13). Această realitate îşi are fundamentul în Botez, prin care participăm la roadele morţii şi învierii lui Cristos. Botezul este un inestimabil dar divin pe care-l avem în comun (cf. Gal 3,27). Graţie lui nu mai trăim numai în dimensiunea pământească, ci puterea Duhului.
Sacramentul Botezului ne aminteşte un adevăr fundamental şi foarte mângâietor: că Domnul mereu ne precede cu iubirea sa şi harul său. Precede comunităţile noastre; precede, anticipă şi pregăteşte inimile celor care vestesc Evanghelia şi ale celor care primesc Evanghelia mântuirii. "Citind Scripturile rezultă de altfel clar că propunerea Evangheliei nu constă numai într-o relaţie personală cu Dumnezeu. Şi nici răspunsul nostru de iubire n-ar trebui să se înţeleagă ca o simplă sumă de mici gesturi personale faţă de vreun individ nevoiaş... o serie de acţiuni care tind numai la liniştirea propriei conştiinţe. Propunerea este Împărăţia lui Dumnezeu (cf. Lc 4,43); este vorba de a-l iubi pe Dumnezeu care domneşte în lume" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 180). Împărăţia lui Dumnezeu mereu ne precede. Aşa cum ne precede şi misterul unităţii Bisericii.
Încă de la început au existat diviziuni între creştini şi astăzi din păcate încă rămân rivalităţi şi conflicte între comunităţile noastre. Această situaţie slăbeşte capacitatea noastră de a împlini porunca Domnului de a predica Evanghelia la toate naţiunile (cf. Mt 28,19-20). Realitatea diviziunilor noastre deformează frumuseţea tunicii unice a lui Cristos, dar nu distruge complet profunda unitate generată de har în toţi cei botezaţi (cf. Conciliul Ecumenic al II-lea din Vatican, decretul Unitatis redintegratio, 13). Eficacitatea vestirii creştine ar fi desigur mai mare dacă creştinii ar depăşi diviziunile lor şi ar putea să celebreze împreună sacramentele şi împreună să răspândească Cuvântul lui Dumnezeu şi să mărturisească caritatea.
Sunt bucuros să aflu că, în diferite ţări ale lumii, catolicii şi evanghelicii au stabilit relaţii de fraternitate şi colaborare. În afară de asta, eforturile unite între Consiliul Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor şi Comisia Teologică World Evangelical Alliance au deschis noi perspective, clarificând neînţelegeri şi arătând căi pentru a depăşi prejudecăţi. Doresc ca aceste consultări să poată ulterior inspira mărturia noastră comună şi eforturile noastre evanghelizatoare: "Şi dacă realmente credem în acţiunea liberă şi generoasă a Duhului, câte lucruri putem învăţa unii de la alţii! Nu este vorba numai de a primi informaţii despre alţii pentru a-i cunoaşte mai bine, ci de a aduna ceea ce Duhul a semănat în ei ca un dar şi pentru noi" (Exortaţia apostolică Evangelii gaudium, 246). În afară de asta, sper ca documentul "Mărturia creştină într-o lume multireligioasă. Recomandări pentru comportament" să poată deveni motiv de inspiraţie pentru vestirea Evangheliei în contexte multireligioase.
Iubiţi fraţi şi surori, sunt încrezător că Duhul Sfânt, care revarsă în Biserică, prin suflul său puternic, curajul de a persevera şi chiar de a căuta noi metode de evanghelizare, poate să inaugureze o nouă etapă în relaţiile dintre catolici şi evanghelici. O etapă care să permită realizarea în manieră mai deplină voinţa Domnului de a duce Evanghelia până la marginile pământului (cf. Fap 1,8). Vă asigur pentru aceasta rugăciunea mea şi cer ca şi voi să vă rugaţi pentru mine şi pentru slujirea mea. Mulţumesc.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
