Papa Francisc: Angelus (8 decembrie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua şi sărbătoare frumoasă!
Evanghelia de la solemnitatea de astăzi ne introduce în casa Mariei pentru a ne relata Buna Vestire (cf. Lc 1,26-38). Îngerul Gabriel o salută pe Fecioară astfel: "Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!" (v. 28). Nu o numeşte cu numele său, Maria, ci cu un nume nou, pe care ea nu-l cunoştea: plină de har. Plină de har, aşadar goală de păcat, este numele pe care i-l dă Dumnezeu şi pe care noi îl sărbătorim astăzi.
Dar să ne gândim la uimirea Mariei: numai atunci ea a descoperit identitatea sa cea mai adevărată. De fapt, numind-o cu acel nume, Dumnezeu îi revelează cel mai mare secret al său, pe care ea îl ignora înainte. Ceva asemănător ni se poate întâmpla şi nouă. În ce sens? În sensul că şi noi, păcătoşii, am primit un dar iniţial care ne-a umplut viaţa, un bine mai mare decât totul, am primit un har originar. Noi vorbim mult despre păcatul strămoşesc, dar am primit şi un har originar, de care adesea nu suntem conştienţi.
Despre ce este vorba? Ce este acest har originar? Este ceea ce am primit în ziua Botezului nostru, care pentru aceasta ne face bine să-l amintim, precum şi să-l sărbătorim! Pun o întrebare. Acest har primit în ziua Botezului este important, dar câţi dintre voi îşi amintesc data propriului Botez? Gândiţi-vă. Şi dacă nu vă amintiţi, întorcându-vă acasă întrebaţi-l pe naş, pe naşă, pe tata sau pe mama: "Când am fost botezat, botezată?". Pentru că ziua aceea este ziua harului mare, a unui nou început de viaţă, a unui har originar pe care noi îl avem. Dumnezeu s-a coborât în viaţa noastră în acea zi, am devenit pentru totdeauna fiii săi iubiţi. iată frumuseţea noastră originară, de care să ne bucurăm! Astăzi Maria, surprinsă de harul care a făcut-o frumoasă încă din prima clipă a vieţii, ne face să ne uimim de frumuseţea noastră. Putem s-o percepem printr-o imagine: aceea a hainei albe de la Botez; ea ne aminteşte că, sub răul cu care ne-am pătat de-a lungul anilor, există în noi un bine mai mare decât toate acele rele care ni s-au întâmplat. Să ascultăm ecoul, să-l auzim pe Dumnezeu care ne spune: "Fiule, fiică, te iubesc şi sunt cu tine mereu, tu eşti important pentru mine, viaţa ta este preţioasă". Când lucrurile nu merg şi ne descurajăm, când capitulăm şi riscăm să ne simţim inutili sau greşiţi, să ne gândim la asta, la harul originar. Dumnezeu este cu noi, Dumnezeu este cu mine din ziua aceea. Să ne gândim la asta.
Astăzi Cuvântul lui Dumnezeu ne învaţă un alt lucru important: că a păzi frumuseţea noastră cere un preţ, cere o luptă. De fapt, Evanghelia ne arată curajul Mariei, care a spus "da" lui Dumnezeu, care a ales riscul lui Dumnezeu; şi textul din Geneză, cu privire la păcatul strămoşesc, ne vorbeşte despre o luptă împotriva ispititorului şi a ispitelor sale (cf. Gen 3,15). Dar şi din experienţă ştim asta, noi toţi: costă trudă a alege binele; costă trudă a păzi binele care este în noi. Să ne gândim de câte ori l-am irosit cedând linguşirilor răului, fiind vicleni pentru interesele noastre sau făcând ceva ce ne-ar fi poluat inima; sau şi aruncând timp în lucruri inutile şi dăunătoare, amânând rugăciunea, sau spunând "nu pot" celui care avea nevoie de noi, când în schimb puteam.
Dar, în faţa la toate acestea, astăzi avem o veste bună: Maria, singura creatură umană fără păcat în istorie, este cu noi în luptă, ne este soră şi mai ales Mamă. şi noi, care cu greu alegem binele, ne putem încredinţa ei. Încredinţându-ne, consacrându-ne Sfintei Fecioare Maria, îi spunem: "Ţine-mă de mână, Mamă, condu-mă tu: cu tine voi avea mai multă forţă în lupta împotriva răului, cu tine voi redescoperi frumuseţea mea originară". Să ne încredinţăm Mariei astăzi, în fiecare zi, repetându-i: "Marie, îţi încredinţez viaţa mea, familia mea, munca mea, îţi încredinţez inima mea şi luptele mele. Mă consacru ţie". Neprihănita să ne ajute să păzim de rău frumuseţea noastră.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini. Îndeosebi, salut aderenţii la Mişcarea Creştină Muncitori şi reprezentanţa din Rocca di Papa cu flacăra care va aprinde Steaua de Crăciun pusă în vârful oraşului.
În sărbătoarea Mariei Neprihănite, Acţiunea Catolică Italiană trăieşte reînnoirea adeziunii. Îndrept gândul meu la asociaţiile sale diecezane şi parohiale, încurajându-i pe toţi să meargă înainte cu bucurie în slujba Evangheliei şi a Bisericii.
Astăzi după-amiază voi merge la Santa Maria Maggiore ca să mă rog la Salus Populi Romani, şi imediat după aceea la Piazza di Spagna, pentru a face tradiţionalul act de omagiu şi de rugăciune la picioarele monumentului dedicat Neprihănitei. Vă cer să vă uniţi spiritual cu mine în acest gest, care exprimă devoţiunea filială faţă de Mama noastră, mijlocirii căreia îi încredinţăm dorinţa universală de pace, îndeosebi pentru martirizata Ucraina, care suferă mult. Mă gândesc la cuvintele îngerului adresate Fecioarei: "La Dumnezeu nimic nu este imposibil" (Lc 1,37). Cu ajutorul lui Dumnezeu pacea este posibilă; dezarmarea este posibilă. Dar Dumnezeu vrea bunăvoinţa noastră. Să ne ajute Sfânta Fecioară Maria să ne convertim la planurile lui Dumnezeu.
Urez tuturor sărbătoare frumoasă şi drum bun de Advent; tuturor celor care sunt aici, îndeosebi tinerilor Neprihănitei, astăzi care este chiar sărbătoarea lor. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
