Papa Francisc: Angelus (30 august 2015)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia din această duminică prezintă o dispută dintre Isus şi câţiva farisei şi cărturari. Discuţia se referă la valoarea "tradiţiei celor din vechime" (Mc 7,3) pe care Isus, făcând referinţă la profetul Isaia, o defineşte "precepte ale oamenilor" (v. 7) şi care niciodată nu trebuie să ia locul "poruncii lui Dumnezeu" (v. 8). Vechile prescripţii despre care e vorba cuprindeau nu numai preceptele lui Dumnezeu revelate lui Moise, ci o serie de precepte care specificau indicaţiile legii mozaice. Interlocutorii aplicau aceste norme în mod destul de scrupulos şi le prezentau ca exprimare a religiozităţii autentice. De aceea, îi reproşează lui Isus şi discipolilor săi încălcare lor, îndeosebi cele care se referă la purificarea exterioară a trupului (cf. v. 5). Răspunsul lui Isus are forţa unei pronunţări profetice: "Lăsând la o parte porunca lui Dumnezeu - spune el -, voi ţineţi tradiţia oamenilor" (v. 8). Sunt cuvinte care ne umplu de admiraţie faţă de Învăţătorul nostru: simţim că în El este adevărul şi că înţelepciunea sa ne eliberează de prejudecăţi.
Dar atenţie! Cu aceste cuvinte, Isus vrea să ne avertizeze şi pe noi, astăzi, să nu considerăm că respectarea exterioară a legii este suficientă pentru a fi buni creştini. Ca atunci pentru farisei, există şi pentru noi pericolul de a ne considera în ordine sau, mai rău, mai buni decât ceilalţi numai datorită faptului că respectăm reguli, obiceiuri, chiar dacă nu-l iubim pe aproapele, suntem împietriţi cu inima, suntem mândri, orgolioşi. Respectarea literală a preceptelor este ceva steril dacă nu schimbă inima şi nu se traduce în atitudini concrete: deschiderea la întâlnirea cu Dumnezeu şi la Cuvântul său în rugăciune, căutarea dreptăţii şi a păcii, ajutorarea săracilor, a celor slabi, a celor asupriţi. Cu toţii ştim, în comunităţile noastre, în parohiile noastre, în cartierele noastre, cât rău fac Bisericii şi dau scandal acele persoane care spun că sunt foarte catolice şi merg des la biserică dar după aceea, în viaţa lor zilnică, neglijează familia, vorbesc rău despre alţii şi aşa mai departe. Asta e ceea ce Isus condamnă, pentru că aceasta este o contra-mărturie creştină.
Continuând în îndemnul său, Isus focalizează atenţia asupra unui aspect mai profund şi afirmă: "Nu este nimic în afara omului care, intrând în el, să-l poată face impur, însă cele care ies din om, acelea îl fac pe om impur" (v. 15). În acest mod subliniază primatul interiorităţii, adică primatul "inimii": nu numai lucrurile exterioare care ne fac sfinţi sau ne-sfinţi, ci inima e cea care exprimă intenţiile noastre, alegerile noastre şi dorinţa de a face totul din iubire faţă de Dumnezeu. Atitudinile exterioare sunt consecinţa a ceea ce am decis în inimă, dar nu contrariul: cu atitudinea exterioară, dacă inima nu se schimbă, nu suntem adevăraţi creştini. Frontiera dintre bine şi rău nu trece în afara noastră ci mai degrabă înlăuntrul nostru. Putem să ne întrebăm: unde este inima mea? Isus spunea: "Acolo unde este comoara ta, acolo este inima ta". Care este comoara mea? Este Isus, este învăţătura sa? Atunci inima este bună. Sau comoara este un alt lucru? De aceea, inima e cea care trebuie să fie purificată şi să se convertească. Fără o inimă purificată, nu se pot avea mâini cu adevărat curăţate şi buze care să pronunţe cuvinte sincere de iubire - totul este dublu, o viaţă dublă -, buze care pronunţă cuvinte de milostivire, de iertare. Asta poate s-o facă numai inima sinceră şi purificată.
Să-i cerem Domnului, prin mijlocirea Sfintei Fecioare, să ne dăruiască o inimă curată, liberă de orice ipocrizie. Acesta este adjectivul pe care Isus îl spune fariseilor: "ipocriţi", pentru că spun una şi fac alta. O inimă liberă de orice ipocrizie, aşa încât să fim capabili să trăim după spiritul legii şi să ajungem la scopul său, care este iubirea.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Ieri, la Harissa, în Liban, a fost proclamat fericit episcopul siro-catolic Flavian Mihai Melki, martir. În contextul unei persecuţii teribile împotriva creştinilor, el a fost apărător neobosit al drepturilor poporului său, îndemnându-i pe toţi să rămână tari în credinţă. Şi astăzi, iubiţi fraţi şi surori, în Orientul Mijlociu şi în alte părţi ale lumii, creştinii sunt persecutaţi. Sunt mai mulţi martiri decât în primele secole. Beatificarea acestui episcop martir să reverse în ei consolare, curaj şi speranţă, dar să fie şi stimulent pentru legislatori şi pentru guvernanţi pentru ca să fie asigurată pretutindeni libertatea religioasă. Şi comunităţii internaţionale cer să facă ceva pentru ca să se pună capăt violenţelor şi samavolniciilor.
Din păcate şi în zilele trecute numeroşi migranţi şi-au pierdut viaţa în călătoriile lor teribile. Pentru toţi aceşti fraţi şi surori mă rog şi invit la rugăciune. Îndeosebi, mă unesc cu cardinalul Schönborn - care astăzi este prezent aici - şi cu întreaga Biserică din Austria în rugăciunea pentru cele şaptezeci şi una de victime, între care patru copii, găsiţi într-un camion pe autostrada Budapesta-Viena. Să încredinţăm pe fiecare dintre ele milostivirii lui Dumnezeu; şi Lui să-i cerem să ne ajute să cooperăm cu eficacitate pentru a împiedica aceste crime, care ofensează întreaga familie umană. Să ne rugăm în tăcere pentru toţi migranţii care suferă şi pentru cei care şi-au pierdut viaţa.
Salut pelerinii care provin din Italia şi din atâtea părţi ale lumii, îndeosebi pe scoutiştii din Lisabona şi pe credincioşii din Zara (Croaţia). Salut credincioşii din Verona şi Bagnolo di Nogarole; pe tinerii din dieceza de Vicenza, pe cei din Rovato şi pe cei din parohia "San Galdino a Milano"; pe copiii din Salzano şi din Arconate.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi, vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
