Papa Francisc: Angelus (20 august 2023)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi evanghelia relatează întâlnirea lui Isus cu o femeie canaaneană, din afara teritoriului lui Israel (cf. Mt 15,21-28). Ea îi cere s-o elibereze pe fiica sa, chinuită de un diavol, dar Domnul nu-i dă ascultare. Ea insistă, iar discipolii îl sfătuiesc s-o asculte pentru ca să înceteze, dar Isus explică faptul că misiunea sa este destinată fiilor lui Israel şi foloseşte această imagine: "Nu este bine să iei pâinea copiilor şi s-o arunci la căţei". Iar femeia, curajoasă, răspunde: "Da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!". Atunci Isus îi spune: "«O, femeie, mare este credinţa ta! Să fie cum vrei tu!». Şi, din acel ceas, fiica ei a fost vindecată" (v. 26-28). Aceasta este o istorie frumoasă! Şi asta i s-a întâmplat lui Isus.
Vedem că Isus îşi schimbă atitudinea, şi ceea ce îl face să-şi schimbe atitudinea este forţa credinţei acelei femei. Să ne oprim aşadar pe scurt asupra acestor două aspecte: schimbarea lui Isus şi credinţa femeii.
Schimbarea lui Isus. El adresa predica sa poporului ales; după aceea, Duhul Sfânt avea să împingă Biserica la marginile lumii. Dar aici are loc, am putea spune, o anticipare, prin care, în episodul femeii canaaneene, deja se manifestă universalitatea lucrării lui Dumnezeu. Este interesantă această disponibilitate a lui Isus: în faţa rugăciunii femeii "anticipă planurile", în faţa cazului său concret devine şi mai condescendent şi compătimitor. Aşa este Dumnezeu: este iubire, iar cel care iubeşte nu rămâne rigid. Da, rămâne ferm, dar nu rigid. Nu rămâne rigid pe propriile poziţii, ci se lasă mişcat şi înduioşat; ştie să schimbă programele sale. Iubirea este creativă, iar noi creştinii, dacă vrem să-l imităm pe Cristos, suntem invitaţi la disponibilitatea schimbării. Cât de bine face în raporturile noastre, dar şi în viaţa de credinţă, să fim docili, să dăm cu adevărat ascultare, să ne înduioşăm în numele compasiunii şi al binelui celuilalt, aşa cum a făcut Isus cu canaaneana. Docilitatea pentru a schimba. Inimi docile pentru a schimba.
Aşadar să privim la credinţa femeii, pe care Domnul o laudă, spunând că este "mare" (v. 28). Discipolilor li se pare mare numai insistenţa sa, dar Isus vede credinţa. Dacă ne gândim, acea femeie străină probabil cunoştea puţin, sau deloc, legile şi preceptele religioase ale Israelului. Aşadar, în ce constă credinţa sa? Ea nu este bogată în concepte, ci în fapte: femeia canaaneană se apropie, se prosternă, insistă, întreţine un dialog conchis cu Isus, depăşeşte orice obstacol numai ca să-i vorbească. Iată concreteţea credinţei, care nu este o etichetă religioasă, ci un raport personal cu Domnul. De câte ori se cade în ispita de a confunda credinţa cu o etichetă! Credinţa femeii nu este făcută din reguli teologice de comportament, ci din insistenţă: bate la uşă, bate, bate; nu este făcută din cuvinte, ci din rugăciune. Şi Dumnezeu nu rezistă atunci când este rugat. De aceea a spus: "Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide" (Mt 7,7).
Fraţilor şi surorilor, în lumina acestora putem să ne punem câteva întrebări. Pornind de la schimbarea lui Isus, de exemplu: eu sunt capabil să schimb opinia? Ştiu să fiu înţelegător, şi ştiu să fiu compătimitor sau rămân rigid pe poziţiile mele? În inima mea există vreo rigiditate? Care nu este fermitate: rigiditatea este urâtă, fermitatea este bună. Şi pornind de la credinţa femeii: cum este credinţa mea? Se opreşte la concepte şi cuvinte, sau este cu adevărat trăită, cu rugăciunea şi acţiunile? Ştiu să dialoghez cu Domnul, ştiu să insist cu el, sau mă mulţumesc să recit vreo formulă frumoasă? Sfânta Fecioară Maria să ne facă disponibili la bine şi concreţi în credinţă.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Urmăresc cu preocupare ceea ce se întâmplă în Niger. Mă unesc la apelul episcopilor în favoarea păcii în ţară şi a stabilităţii în regiunea Sahel. Însoţesc cu rugăciunea eforturile comunităţii internaţionale pentru a găsi cât mai curând o soluţie paşnică pentru binele tuturor. Să ne rugăm pentru iubitul popor din Niger. Şi să invocăm pacea şi pentru toate populaţiile rănite de războaie şi violenţe, în special să ne rugăm pentru Ucraina, care de atâta timp suferă.
Vă salut pe voi toţi, credincioşi din Roma şi pelerini din diferite ţări. Îndeosebi salut noii seminarişti de la Colegiul Nord American şi le urez un bun drum formativ; de asemenea, salut comunitatea "de la Borriquita" din Cadice, Spania; după aceea salut polonezii, gândindu-mă şi la femeile şi la tinerele pelerine la Sanctuarul Stăpânei Noastre la Piekary Śląskie.
Salut tinerii de la Proiectul "Tucum", care de astăzi încep o Via Lucis prin gările italiene, pentru a întâlni persoanele care trăiesc la margine şi a le duce speranţa Evangheliei.
Vă salut pe voi toţi şi vă urez duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
