Papa Francisc: Angelus (14 martie 2021)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În această a patra duminică din Postul Mare liturgia euharistică începe cu această invitaţie: "Bucură-te, Ierusalime..." (cf. Is 66,10). Care este motivul acestei bucurii? În plin Post Mare, care este motivul acestei bucurii? Ne spune evanghelia de astăzi: "atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său, unul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică" (In 3,16). Acest mesaj bucuros este inima credinţei creştine: iubirea lui Dumnezeu a avut apogeul în dăruirea Fiului omenirii slabe şi păcătoase. Ni l-a dăruit pe Fiul său, nouă, nouă tuturor.
Este ceea ce apare din dialogul nocturn dintre Isus şi Nicodim, din care aceeaşi pagină evanghelică descrie o parte (cf. In 3,14-21). Nicodim, ca orice membru al poporului lui Israel, îl aştepta pe Mesia, identificându-l într-un om puternic care va judeca lumea cu putere. În schimb, Isus pune în criză această aşteptare prezentându-se sub trei aspecte: cel de Fiu al omului înălţat pe cruce; cel de Fiu al lui Dumnezeu trimis în lume pentru mântuire; şi cel de lumină care-l distinge pe cel care urmează adevărul de cel care urmează minciuna. Să vedem aceste trei aspecte: Fiu al omului, Fiu al lui Dumnezeu şi lumină.
Isus se prezintă înainte de toate ca Fiul omului (v. 14-15). Textul face aluzie la relatarea despre şarpele de aramă (cf. Num 21,4-9), care, din voinţa lui Dumnezeu, a fost înălţat de Moise în pustiu când poporul a fost atacat de şerpii veninoşi; cel care era muşcat şi privea şarpele de aramă se vindeca. În mod analog, Isus a fost înălţat pe cruce şi cine crede în el este vindecat de păcat şi trăieşte.
Al doilea aspect este cel de Fiu al lui Dumnezeu (v. 16-18). Dumnezeu Tatăl îi iubeşte pe oameni până acolo încât îl "dă" pe Fiul său: l-a dat în Întrupare şi l-a dat în faptul de a-l încredinţa morţii. Scopul darului lui Dumnezeu este viaţa veşnică a oamenilor: de fapt, Dumnezeu îl trimite pe Fiul său în lume nu pentru a o condamna, ci pentru ca lumea să se poată mântui prin intermediul lui Isus. Misiunea lui Isus este misiune de mântuire, de mântuire pentru toţi.
Al treilea nume pe care Isus şi-l atribuie este "lumină" (v. 19-21). Spune evanghelia: "lumina a venit în lume, dar oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina, pentru că faptele lor erau rele" (v. 19). Venirea lui Isus în lume provoacă o alegere: cine alege întunericul merge spre o judecată de condamnare, cine alege lumina va avea o judecată de mântuire. Judecata este mereu consecinţa alegerii libere a fiecăruia: cine practică răul caută întunericul, răul se ascunde mereu, se acoperă. Cine face adevărul, adică practică binele, vine la lumină, luminează străzile vieţii. Cine umblă în lumină, cine se apropie de lumină, nu poate altceva decât fapte bune. Lumina ne determină să facem fapte bune. Este ceea ce suntem chemaţi să facem cu angajare mai mare în timpul Postului Mare: a primi lumina în conştiinţa noastră, pentru a deschide inimile noastre la iubirea infinită a lui Dumnezeu, la milostivirea sa plină de duioşie şi de bunătate, la iertarea sa. Nu uitaţi că Dumnezeu iartă mereu, mereu, dacă noi cu umilinţă cerem iertarea. Este suficient numai să cerem iertarea, iar el iartă. Astfel, vom găsi adevărata bucurie şi vom putea să ne bucurăm de iertarea lui Dumnezeu care regenerează şi dă viaţă.
Maria Preasfântă să ne ajute să nu ne fie frică să ne lăsăm "puşi în criză" de Isus. Este o criză mântuitoare, pentru vindecarea noastră; pentru ca bucuria noastră să fie deplină.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
În urmă cu zece ani începea conflictul sângeros în Siria, care a provocat una din cele mai grave catastrofe umanitare din timpul nostru: un număr neprecizat de morţi şi răniţi, milioane de refugiaţi, mii de dispăruţi, distrugeri, violenţe de tot genul şi suferinţe uriaşe pentru toată populaţia, îndeosebi pentru cei mai vulnerabili, cum sunt copiii, femeile şi persoanele bătrâne. Reînnoiesc apelul meu din inimă adresat părţilor aflate în conflict, pentru ca să manifeste semne de bunăvoinţă, aşa încât să se poată deschide o breşă de speranţă pentru populaţia epuizată. De asemenea, doresc o angajare decisă şi reînnoită, constructivă şi solidară, a comunităţii internaţionale, în aşa fel încât, depunându-se armele, să se poate reface ţesutul social şi să se demareze reconstruirea şi revenirea economică. Să-l rugăm cu toţii pe Domnul pentru ca atâta suferinţă, în iubita şi martirizata Sirie, să nu fie uitată, şi pentru ca solidaritatea noastră să reînsufleţească speranţa. Să ne rugăm împreună pentru iubita şi martirizata Sirie. Bucură-te, Marie...
Vinerea următoare, 19 martie, solemnitatea sfântului Iosif, se va deschide Anul Familiei Amoris Laetitia: un an special pentru a creşte în iubirea familială. Invit la un elan pastoral reînnoit şi creativ pentru a pune familia în centrul atenţiei Bisericii şi a societăţii. Mă rog pentru ca fiecare familie să poată simţi în propria casă prezenţa vie a Sfintei Familii de la Nazaret, care să umple micile noastre comunităţi familiale cu iubire sinceră şi generoasă, izvor de bucurie deşi în încercări şi în dificultăţi.
Salut tinerii şi tinerele din echipa de basketball, însoţiţi de familiile lor şi de antrenorii lor, prezenţi astăzi în Piaţă. Bravo, continuaţi aşa înainte!
Vă salut din inimă pe voi toţi, dragi credincioşi din Roma şi dragi pelerini. Şi îndeosebi îi salut pe numeroşii filipinezi, care celebrează cei 500 de ani ai evanghelizării Filipinelor. Felicitări! Şi înainte cu bucuria evangheliei!
Urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine! Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
