Papa Francsc: Angelus (28 iunie 2020)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
În această duminică, evanghelia (cf. Mt 10,37-42) face să răsune cu putere invitaţia de a trăi în plinătate şi fără şovăieli adeziunea noastră la Domnul. Isus le cere discipolilor săi să ia în serios exigenţele evanghelice, chiar şi atunci când asta cere jertfă şi trudă.
Prima cerere exigentă pe care el o adresează celui care îl urmează este aceea de a pune iubirea faţă de el mai presus de afectele familiale. El spune: "Cine îşi iubeşte tatăl sau mama, [...] fiul sau fiica mai mult decât pe mine nu este vrednic de mine" (v. 37). Isus nu intenţionează desigur să subevalueze iubirea faţă de părinţi şi copii, dar ştie că legăturile de rudenie, dacă sunt puse pe primul loc, pot devia de la adevăratul bine. Vedem asta: unele corupţii în guverne vin tocmai pentru că iubirea faţă de rudenie este mai mare decât iubirea faţă de patrie şi pun în funcţie rudele. Acelaşi lucru cu Isus: când iubirea [faţă de cei din familie] este mai mare decât [aceea faţă] de El nu este bine. Toţi am putea să aducem atâtea exemple în această privinţă. Fără a vorbi despre acele situaţii în care afectele familiale se amestecă împreună cu alegeri contrapuse evangheliei. În schimb când iubirea faţă de părinţi şi copii este animată şi purificată de iubirea Domnului, atunci devine pe deplin rodnică şi produce roade de bine în familia însăşi şi mult dincolo de ea. În acest sens Isus spune această frază. Amintim şi cum Isus le reproşează învăţătorilor legii că fac să le lipsească părinţilor cele necesare cu pretenţia de a le da la altar, de a le da Bisericii (cf. Mc 7,8-13). Le reproşează! Adevărata iubire faţă de Isus cere o adevărată iubire faţă de părinţi, faţă de copii, dar dacă noi căutăm mai întâi interesul familial, acest lucru duce mereu pe o cale greşită.
După aceea, Isus le spune discipolilor săi: "Cine nu-şi ia crucea şi nu mă urmează, nu este vrednic de mine" (v. 38). Este vorba de a-l urma pe calea pe care el însuşi a parcurs-o, fără a căuta scurtături. Nu există iubire adevărată fără cruce, adică fără un preţ de plătit personal. Şi spun asta atâtea mame, atâţia taţi care se jertfesc atât de mult pentru copii şi îndură adevărate sacrificii, cruci, pentru că iubesc. Şi purtată cu Isus, crucea nu provoacă frică, pentru că el este mereu lângă noi pentru a ne sprijini în ora încercării mai dure, pentru a ne da forţă şi curaj. Nici nu foloseşte a ne agita pentru a ne ocroti propria viaţă, cu o atitudine temătoare şi egoistă. Isus avertizează: "Cine ţine la viaţă o va pierde, iar cine îşi pierde viaţa pentru mine - adică pentru iubire, pentru iubire faţă de Isus, pentru iubire faţă de aproapele, pentru slujirea altora - o va regăsi" (v. 39). Este paradoxul evangheliei. Însă, mulţumire fie lui Dumnezeu, avem foarte multe exemple şi despre aceasta! Vedem asta în aceste zile. Câţi oameni, câţi oameni, poartă cruci pentru a-i ajuta pe alţii! Se jertfeşte pentru a-i ajuta pe alţii care au nevoie în această pandemie. Însă, mereu cu Isus, se poate face. Plinătatea vieţii şi a bucuriei se găseşte dăruindu-ne pe noi înşine pentru evanghelie şi pentru fraţi, cu deschidere, primire şi bunăvoinţă.
Făcând astfel, putem experimenta generozitatea şi recunoştinţa lui Dumnezeu. Ne aminteşte Isus: "Cine vă primeşte pe voi pe mine mă primeşte [...]. Cine va da de băut fie şi numai un pahar de apă rece unuia dintre aceştia mici [...] nu-şi va pierde răsplata" (v. 40; 42). Recunoştinţa generoasă a lui Dumnezeu Tatăl ţine cont şi de cel mai mic gest de iubire şi de slujire adusă fraţilor. În aceste zile, am auzit un preot care era emoţionat pentru că în parohie s-a apropiat de el un copil şi i-a spus: "Părinte, acestea sunt economiile mele, puţin lucru, este pentru săracii dumneavoastră, pentru cei care astăzi au nevoie datorită pandemiei". Lucru mic, dar lucru mare! Este o recunoştinţă contagioasă, care ajută pe fiecare dintre noi să avem recunoştinţă faţă de cei care se îngrijesc de necesităţile noastre. Când cineva ne oferă o slujire, nu trebuie să credem că totul ni se cuvine. Nu, atâtea servicii se fac din gratuitate. Gândiţi-vă la voluntariat, care este unul din cele mai mari lucruri pe care le are societatea italiană. Voluntarii... Şi câţi dintre ei au părăsit viaţa în această pandemie! Se face din iubire, pur şi simplu din slujire. Gratitudinea, recunoştinţa, este înainte de toate semn de bună educaţie, ci este şi un distinctiv al creştinului. Este un semn simplu dar genuin al împărăţiei lui Dumnezeu, care este împărăţie de iubire gratuită şi recunoscătoare.
Maria Preasfântă, care l-a iubit pe Isus mai mult decât însăşi viaţa sa şi l-a urmat până la cruce, să ne ajute mereu în faţa lui Dumnezeu cu inimă disponibilă, lăsând ca al său Cuvânt să judece comportamentele noastre şi alegerile noastre.
_______________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori,
Marţea viitoare, 30 iunie, se va ţine a patra Conferinţă a Uniunii Europene şi a Naţiunilor Unite pentru "a susţine viitorul Siriei şi al regiunii". Să ne rugăm pentru această întâlnire importantă, pentru ca să se poată îmbunătăţi situaţia dramatică a poporului sirian şi a popoarelor vecine, îndeosebi din Liban, în contextul gravelor crize socio-politice şi economice pe care pandemia le-a făcut şi mai dificile. Gândiţi-vă că sunt copii cu foamea, care nu au de mâncare! Vă rog, ca aceia care conduc să fie capabili să facă pacea.
Invit să ne rugăm şi pentru populaţia din Yemen. Şi aici, în special pentru copii, care suferă din cauza crizei umanitare foarte grave. Precum şi pentru cei care au fost loviţi de inundaţiile puternice din Ucraina de vest: să poată experimenta întărirea Domnului şi ajutorul fraţilor.
Adresez salutul meu vouă tuturor, romani şi pelerini care provin din Italia şi din alte ţări. Văd steaguri: polonez, german, şi atâtea! Îndeosebi salut pe cei care au participat în această dimineaţă aici la Roma la Liturghia în rit congolez, rugându-se pentru Republica Democratică din Congo. Salut delegaţia congoleză prezentă aici. Sunt buni aceşti congolezi!
Vă urez vouă tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună! Şi la revedere pe mâine pentru sărbătoarea sfinţilor Petru şi Paul.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
