Papa Francisc: Angelus (10 iulie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Evanghelia de la liturgia de astăzi relatează parabola bunului samaritean (cf. Lc 10,25-37); toţi o cunoaştem. Pe fundal este drumul care de la Ierusalim coboară la Ierihon, de-a lungul căruia zace un om bătut până la sânge şi prădat de tâlhari. Un preot în trecere îl vede, dar nu se opreşte, trece mai departe; acelaşi lucru îl face un levit, adică un angajat la cultul din templu. "Dar un samaritean oarecare ce călătorea - spune Evanghelia -, a venit lângă el şi, văzându-l, i s-a făcut milă" (v. 33). Să nu uităm aceste cuvinte: "i s-a făcut milă"; este ceea ce simte Dumnezeu de fiecare dată când ne vede pe noi într-o problemă, într-un păcat, într-o mizerie: "i s-a făcut milă". Evanghelistul ţine să precizeze că samariteanul călătorea. Aşadar, acel samaritean, deşi avea programele sale şi se îndrepta spre o destinaţie îndepărtată, nu găseşte scuze şi se lasă interpelat, se lasă interpelat de ceea ce se întâmplă de-a lungul drumului. Să ne gândim: Domnul nu ne învaţă să facem chiar aşa? Să privim departe, la destinaţia finală, dând totuşi multă atenţie paşilor de făcut, aici şi acum, pentru a ajunge acolo.
Este semnificativ că primii creştini au fost numiţi "discipoli ai Căii" (cf. Fap 9,2), adică ai drumului. De fapt, credinciosul se aseamănă mult cu samariteanul: ca şi el călătoreşte, este un călător. Ştiu că nu este o persoană "care a ajuns", ci vrea să înveţe în fiecare zi, punându-se în urmarea Domnului Isus, care a spus: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa" (In 14,6). Eu sunt calea: discipolul lui Cristos merge urmându-l pe el, şi astfel devine "discipol al căii". Merge în urma Domnului, care nu este un sedentar, ci este mereu pe cale: pe drum întâlneşte persoanele, vindecă bolnavii, vizitează sate şi oraşe. Aşa a făcut Domnul, mereu pe cale.
"Discipolul căii" - adică noi, creştinii - vede de aceea că modul său de a gândi şi de a acţiona schimbă treptat, devenind tot mai conform cu acela al Învăţătorului. Mergând pe urmele lui Cristos, devine un călător, şi învaţă - ca samariteanul - să vadă şi să i se facă milă. Vede şi i se face milă. Înainte de toate vede: deschide ochii asupra realităţii, nu este închis în mod egoist în cadrul propriilor gânduri. În schimb preotul şi levitul îl văd pe acel nenorocit, dar este ca şi cum nu l-ar vedea, trec mai departe, privesc în altă parte. Evanghelia ne educă să vedem: conduce pe fiecare dintre noi să înţelegem corect realitatea, depăşind zi după zi preconcepţii şi dogmatisme. Atâţia credincioşi se refugiază în dogmatisme pentru a se apăra de realitate. Şi apoi ne învaţă să-l urmăm pe Isus, pentru că a-l urma pe Isus ne învaţă să ni se facă milă: să ne dăm seama de ceilalţi, mai ales de cel care suferă, de cel care are mai multă nevoie. Şi să intervenim ca samariteanul: să nu trecem mai departe, ci să ne oprim.
În faţa acestei parabole evanghelice se poate întâmpla să învinovăţim sau să ne învinovăţim, să îndreptăm degetul spre alţii comparându-i cu preotul şi cu levitul: "Dar acesta sau acela merg înainte, nu se opresc!", sau să învinovăţim pe noi înşine enumerând propriile lipsuri de atenţie faţă de aproapele. Dar eu aş vrea să vă sugerez un alt tip de exerciţiu. Nu atât acela de a ne învinovăţi, nu; desigur, trebuie să recunoaştem atunci când am fost indiferenţi şi ne-am justificat, dar să nu ne oprim acolo. Trebuie s-o recunoaştem, este o greşeală, dar să-i cerem Domnului să ne scoată din indiferenţa noastră egoistă şi să ne pună pe cale. Să-i cerem să vedem şi să ni se facă milă. Acesta este un har, trebuie să-l cerem de la Domnul: "Doamne, să văd, să mi se facă milă, aşa cum tu mă vezi pe mine şi tu ai milă de mine". Aceasta este rugăciunea pe care astăzi v-o sugerez vouă: "Doamne, să văd, să mi se facă milă, aşa cum tu mă vezi pe mine şi tu ai milă de mine". Să ni se facă milă de cei pe care-i întâlnim de-a lungul drumului, mai ales de cel care suferă şi este în nevoie, pentru a ne apropia şi a face ceea ce putem pentru a ajuta.
De atâtea ori, când mă află cu vreun creştin sau creştină care vine să vorbească despre lucruri spirituale, eu întreb dacă dă de pomană. "Da", îmi spune - "Şi, spune-mi, tu atingi mâna persoanei căreia îi dai moneda?" - "Nu, nu, o arunc acolo". - "Şi tu priveşti ochii acelei persoane?" - "Nu, nu-mi vine în minte". Dacă tu dai pomana fără a atinge realitatea, fără a privi ochii persoanei nevoiaşe, acea pomană este pentru tine, nu pentru ea. Gândeşte-te la asta: "Eu ating mizeriile, chiar şi acele mizerii pe care le ajut? Eu privesc ochii persoanelor care suferă, ai persoanelor pe care le ajut?". Vă las acest gând: a vedea şi a ni se face milă.
Fecioara Maria să ne însoţească pe acest drum de creştere. Ea, care ne "arată calea", adică pe Isus, să ne ajute să devenim şi tot mai mult "discipoli ai căii".
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Mă unesc cu durerea poporului din Sri Lanka, ce continuă să îndure efectele instabilităţii politice şi economice. Împreună cu episcopii din ţară, reînnoiesc apelul meu la pace şi îi implor pe cei care au autoritate să nu ignore strigătul săracilor şi necesităţile oamenilor.
Doresc să îndrept un gând special către poporul din Libia, îndeosebi către tineri şi către toţi cei care suferă din cauza gravelor probleme sociale şi economice din ţară. Îi îndemn pe toţi să caute din nou soluţii convingătoare, cu ajutorul comunităţii internaţionale, prin dialogul constructiv şi reconcilierea naţională.
Şi reînnoiesc apropierea mea de poporul ucrainean, chinuit zilnic de atacurile brutale pe care le plătesc oamenii obişnuiţi. Mă rog pentru toate familiile, în special pentru victime, răniţi, bolnavi; mă rog pentru bătrâni şi pentru copii. Dumnezeu să arate drumul pentru a pune capăt acestui război nesăbuit!
Se celebrează astăzi Duminica Mării. Îi amintim pe toţi marinarii, cu stimă şi recunoştinţă pentru munca lor preţioasă, precum şi pe capelani şi pe voluntarii de la "Stella Maris". Încredinţez Sfintei Fecioare Maria pe toţi marinarii care sunt blocaţi în zone de război, pentru ca să se poată întoarce acasă.
Salut grupul de la Colegiul S?o Tomás din Lisabona şi credincioşii din Viseu, Portugalia; Corul "Siempre así" din Spania, tinerii din Arhidieceza de Berlin şi tinerii de la Mir din Bolgare (Bergamo). Adresez salutul pelerinilor polonezi şi îl extind la participanţii la pelerinajul anual al familiei Radio Maria la Sanctuarul din Częstochowa. Şi salut preoţii din diferite ţări participanţi la cursul pentru formatori de seminar organizat de Institutul Sacerdos din Roma.
Şi urez tuturor o duminică frumoasă. Vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
