|
| © Vatican Media |
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Astăzi, evanghelia vorbeşte despre doi fii, cărora tatăl le cere să meargă pentru a lucra în vie (cf. Mt 21,28-32). Unul dintre ei răspunde imediat "da", dar apoi nu merge. În schimb, celălalt spune "nu", dar apoi îi pare rău şi merge.
Ce să spunem despre aceste două comportamente? Ne vine să ne gândim imediat că a merge pentru a lucra în vie cere jertfă şi că a ne jertfi costă, nu vine spontan, chiar şi în frumuseţea de a ne şti fii şi moştenitori. Dar aici problema nu este atât de mult legată de rezistenţa de a merge pentru a lucra în vie, ci de sinceritatea sau nesinceritatea în faţa tatălui şi în faţa noastră. De fapt, niciunul dintre cei doi fii nu se comportă în mod impecabil, primul minte, în timp ce al doilea greşeşte, dar rămâne sincer.
Să privim la fiul care spune "da", dar după aceea nu merge. El nu vrea să facă voinţa tatălui, dar nu vrea nici să discute despre asta şi să vorbească despre asta. Astfel se ascunde în spatele unui "da", în spatele unui asentiment prefăcut, care ascunde lenea sa şi pentru moment îşi salvează reputaţia, este un ipocrit. Se descurcă fără conflicte, însă îl înşală şi îl dezamăgeşte pe tatăl său, fiind lipsit de respect într-un mod mai rău decât ar fi făcut-o cu un "nu" direct. Problema unui om care se comportă astfel este că nu este numai un păcătos, ci un corupt, pentru că minte fără probleme pentru a acoperi şi a camufla neascultarea sa, fără a accepta vreun dialog sau confruntare cinstită.
Celălalt fiu, cel care spune "nu", dar după aceea merge, este în schimb sincer. Nu este perfect, dar sincer. Desigur, ne-ar fi plăcut să-l vedem spunând imediat "da". Nu este cazul, dar, cel puţin îşi manifestă în mod direct şi într-un anumit sens curajos refuzul său. Adică îşi asumă responsabilitatea comportamentului său şi acţionează la lumina soarelui. După aceea, cu această onestitate de fond, ajunge să se pună în discuţie, ajungând să înţeleagă că a greşit, revenind asupra deciziei sale. Am putea spune că, este un păcătos, dar nu un corupt. Ascultaţi bine asta: acesta este un păcătos, dar nu este un corupt. Şi pentru păcătos există mereu speranţă de răscumpărare; în schimb, pentru corupt este mult mai dificil. De fapt, "da"-urile sale false, aparenţele sale elegante dar ipocrite şi ficţiunile sale devenite obişnuinţe sunt adesea ca un "zid de cauciuc", în spatele căruia se adăposteşte de reclamaţiile conştiinţei. Şi aceşti ipocriţi fac mult rău! Fraţilor şi surorilor, păcătoşi da - toţi suntem păcătoşi -, corupţi nu! Păcătoşi da, corupţi nu!
Acum să privim la noi înşine şi, în lumina a toate acestea, să ne punem câteva întrebări. În faţa trudei de a trăi o viaţă cinstită şi generoasă, de a mă angaja conform voinţei Tatălui, sunt dispus să spun "da" în fiecare zi, chiar dacă asta costă? Şi când nu reuşesc asta, sunt sincer în confruntarea mea cu Dumnezeu cu privire la dificultăţile mele, la căderile mele, la fragilităţile mele? Şi când spun "nu", după aceea mă întorc? Să vorbim cu Domnul despre aceasta. Când greşesc, sunt dispus să-mi pară rău şi să revin asupra deciziei mele? Sau mă prefac că nu-i nimic şi trăiesc purtând o mască, preocupându-mă numai să apar bun şi cumsecade? În definitiv, sunt un păcătos, ca toţi, sau există în mine ceva corupt? Nu uitaţi: păcătoşi da, corupţi nu.
Maria, oglindă de sfinţenie, să ne ajute să fim creştini sinceri.
________________
După Angelus
Iubiţi fraţi şi surori!
Ieri, la Piacenza, a fost proclamat fericit părintele Iosif Beotti, ucis din ură faţă de credinţă în 1944. Păstor după Inima lui Cristos, nu a ezitat să-şi ofere propria viaţă pentru a proteja turma încredinţată lui. Aplauze pentru noul fericit!
Urmăresc în aceste zile situaţia dramatică a evacuaţilor din Nagorno-Karabah. Reînnoiesc apelul meu la dialogul dintre Azerbaidjan şi Armenia, dorind ca discuţiile dintre părţi, cu sprijinul comunităţii internaţionale, să favorizeze un acord durabil care să pună capăt crizei umanitare. Asigur rugăciunea mea pentru victimele exploziei unui depozit de carburant petrecută lângă oraşul Stepanakert.
Astăzi începe luna octombrie, luna Rozariului şi a misiunilor. Îndemn pe toţi să experimenteze frumuseţea rugăciunii Rozariului, contemplând cu Maria misterele lui Cristos şi invocând mijlocirea sa pentru necesităţile Bisericii şi ale lumii. Să ne rugăm pentru pace în martirizata Ucraina şi în toate ţinuturile rănite de război. Să ne rugăm pentru evanghelizarea popoarelor. Şi să ne rugăm şi pentru Sinodul Episcopilor, care în această lună va trăi prima Adunare despre tema sinodalităţii Bisericii.
Astăzi este sărbătorită Sfânta Tereza a Pruncului Isus, Sfânta Tereza cea Mică, sfânta încrederii. La 15 octombrie se va publica o exortaţie apostolică despre mesajul său. Să ne rugăm Sfintei Tereza cea Mică şi Preasfintei Fecioare. Să ne ajute Sfânta Tereza cea Mică să avem încredere şi să lucrăm pentru misiuni.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini din Italia şi din atâtea ţări. Îndeosebi salut grupul de la "Santuario della Vergine della Rivelazione alle Tre Fontane" din Roma, pe credincioşii dintr-o parohie din Catania, pe candidaţii la Mir din Port Sant'Elpidio, pe scoutiştii din Afragola şi confraternităţile "Arcieri Storici" şi "Cavalieri di San Sebastiano". Un gând şi o încurajare adresez Asociaţiei Naţionale Femei Operate la Sân.
Astăzi, aici alături de mine, puteţi vedea, sunt cinci copii, reprezentând cele cinci continente. Împreună cu ei doresc să anunţ că în după-amiaza de 6 noiembrie, în Aula "Paul al VI-lea", voi întâlni copii din toată lumea. Evenimentul, patronat de Dicasterul pentru Cultură şi Educaţie, va avea ca temă "Să învăţăm de la băieţi şi de la fete". Este vorba de o întâlnire pentru a manifesta visul tuturor: a avea din nou sentimente curate precum copiii, pentru că Împărăţia lui Dumnezeu aparţine celui care este ca un copil. Copiii ne învaţă limpezimea relaţiilor şi primirea spontană a celui care este străin şi respectul faţă de toată creaţia. Dragi copii, vă aştept pe toţi pentru a învăţa şi eu de la voi.
Urez tuturor o duminică frumoasă. Şi vă rog, nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Poftă bună şi la revedere!
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
