Pentru luna septembrie 2021, Oficiul pentru Vocaţii al Diecezei de Iaşi propune un model de adoraţie vocaţională pregătită de sr. Ana Tişea din Congregaţia "Slujitoarele Duhului Sfânt", Roman.
1. Cântec - Tu, care te numeşti iubire
2. Act de adorare
Dumnezeule, eu te ador:
Tu înţelepciunea, care m-a gândit
Tu voinţa, care m-a voit
Tu puterea, care m-a creat
Tu harul, care m-a înălţat
Tu vocea, care mă cheamă
Tu cuvântul, care-mi vorbeşte
Tu bunătatea, care mi se dăruieşte
Tu milostivire, care mă conduce
Tu îndurare, care mă iartă
Tu iubire, care mă înconjoară
Tu spirit, care-mi dă viaţă
Tu linişte, care mă umple
Tu sfinţenie, care mă transformă
Căci nu-mi mai găsesc odihna până ce te voi vedea. O, Doamne, te ador!
3. Cântec Taize: A mea pace şi bucurie /2x
4. Dorinţa contemplării lui Dumnezeu (Sfântul Anselm de Canterbury)
Curaj, omule, fugi pentru un timp de ocupaţiile tale, eliberează-te puţin de gândurile tale tumultoase. Îndepărtează acum grijile tale apăsătoare şi lasă deoparte activităţile tale obositoare. Acordă-i o clipă lui Dumnezeu şi odihneşte-te puţin în el.
Intră în cămăruţa sufletului tău, alungă totul în afară de Dumnezeu şi de ceea ce te poate ajuta să-l cauţi şi, închizând uşa, caută-l. Acum, vorbeşte, inima mea întreagă, spune-i acum lui Dumnezeu: "Caut faţa ta. Eu caut, Doamne, faţa ta!" (Ps 26,8).
Doamne, tu eşti Dumnezeul meu, tu eşti stăpânul meu, dar eu nu te-am văzut niciodată. Tu m-ai creat şi re-creat, tu mi-ai dăruit toate bunurile mele, dar eu nu te cunosc încă. Pe scurt, am fost creat ca să te văd, dar eu încă nu am împlinit scopul pentru care am fost creat.
Priveşte, Doamne, ascultă-ne, luminează-ne, arată-ni-te pe tine însuţi. Vino iarăşi la noi, ca să ne fie bine; fără tine ne este atât de rău. Fie-ţi milă de ostenelile şi căutările noastre, pentru că fără tine suntem nimic.
Învaţă-mă să te caut şi arată-te celui care te caută, căci nu pot să te caut, dacă tu nu mă înveţi, şi nici să te găsesc, dacă tu nu te arăţi. Fă să te caut, dorindu-te, şi să te doresc, căutându-te; să te găsesc, iubindu-te, şi să te iubesc, găsindu-te.
5. Cântec Taize: A mea pace şi bucurie /2x
6. Reflecţie pe marginea capitolului 1 din cartea Genezei (Gen 1) - Primul capitol din Biblie în cartea Genezei ne relatează că lumea a fost creată prin Cuvântul lui Dumnezeu.
Şi a zis Dumnezeu: "Pământul să facă să iasă verdeaţă, ierburi purtând sămânţă şi pomi roditori care să facă, după soiul lor, fructe, purtând în ele sămânţa lor pe pământ!" Şi aşa a fost. Pământul a produs verdeaţă, ierburi purtând sămânţă după soiul lor şi pomi roditori care fac după soiul lor fructe purtând în ele sămânţa lor.
Apoi, prin Cuvântul său, Dumnezeu creează omul după chipul său. Şi a zis Dumnezeu: "Iată, v-am dat toată iarba care face sămânţă de pe toată faţa pământului şi tot pomul ce are rod cu sămânţă în el. Acestea vor fi hrana voastră. Dumnezeu a văzut că toate erau bune şi le-a binecuvântat.
Suntem în luna septembrie, luna "culesului viei", luna recoltei, anotimpul adunării roadelor pământului. Tu, Doamne, ne binecuvântezi cu roade bogate ale pământului şi ale muncii mâinilor noastre. Îţi mulţumim astăzi pentru pământ casa noastră comună, pentru roadele pământului cu care ne binecuvântezi şi pentru viaţa noastră. Tu ne responsabilizezi pe fiecare cu grija pentru creaţie, pentru celălalt şi pentru viaţa proprie.
Pământul a dat roade fiecare după soiul lor. Vechiul an agricol se încheie însă începe altul nou cu pregătirea semănăturilor pentru anul care începe. Natura ne aminteşte că orice sfârşit este un început. Viaţa e un şir nesfârşit de începuturi. Fiecare om are în sine o potenţialitate. Fiecare e o surpriză. Avem rodnicie în noi. Fiecare după felul/soiul său. Viaţa e un cuvânt al lui Dumnezeu, un dar şi el o binecuvântează.
Care sunt binecuvântările din viaţa mea?
7. Psalmul 8
Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
Strălucirea ta se înalţă mai presus de ceruri.
Din gura copiilor şi a pruncilor ţi-ai pregătit laudă împotriva vrăjmaşilor tăi,
ca să nimiceşti pe duşman şi pe răzbunător.
Când privesc cerurile tale, lucrările mâinilor tale, luna şi stelele pe care le-ai stabilit,
mă întreb: "Ce este omul, că te gândeşti la el, sau fiul omului, că-l iei în seamă?".
L-ai făcut cu puţin mai mic decât pe îngeri, l-ai încununat cu cinste şi măreţie.
L-ai făcut să stăpânească lucrările mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui:
oile şi boii laolaltă, precum şi animalele câmpului,
păsările cerului şi peştii mării, tot ce străbate căile apelor.
Doamne Dumnezeul nostru, cât de minunat este numele tău pe tot pământul!
8. Cântec - Nu mai sunt cuvinte
9. Text biblic (In 15, 5.9-11.16) - Isus, viţa cea adevărată
Isus a spus: Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. Cel care rămâne în mine şi eu în el, acela aduce rod mult, pentru că fără mine nu puteţi face nimic. Aşa cum Tatăl m-a iubit pe mine, aşa v-am iubit şi eu pe voi. Rămâneţi în iubirea mea! Dacă păziţi poruncile mele, rămâneţi în iubirea mea aşa cum eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. V-am spus acestea pentru ca bucuria mea să fie în voi şi bucuria voastră să fie deplină.
Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v?am pus ca să mergeţi şi să aduceţi rod, iar rodul vostru să rămână, pentru ca orice îl veţi ruga pe Tatăl în numele meu să vă dea.
Reflecţie:
Suntem rodul Cuvântului lui Dumnezeu, iar pentru ca inima noastră să fie un pământ fertil cu roade bune, trebuie să primim neîncetat seva hrănitoare din el. Viaţa e un dar, şi acest dar suntem noi.
Dumnezeu dă fiecăruia o personalitate unică, un nume, o vocaţie, chemându-ne la o slujire, care să producă roade. E ceva în această lume ce numai tu poţi face, există cineva pe care numai tu îl pot iubi, există un rod al fericirii care va înmuguri în tine şi numai în tine poate înflori. În căutarea vocaţiei sale Sfânta Tereza a Pruncului Isus a înţeles: "Iubirea cuprinde toate vocaţiile, iubirea e totul, ea îmbrăţişează toate timpurile şi toate locurile. Ea este calea prin excelenţă care conduce în mod sigur la Dumnezeu".
Tema Zilei Mondiale a Misiunilor din acest an, "Nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut şi am auzit" (Fap 4,20), ne îndeamnă pe fiecare dintre noi "să luăm asupra noastră" şi să facem cunoscut ceea ce purtăm în inimă. Dumnezeu ne hrăneşte şi ne trimite aşteptând de la viaţa noastră roade de calitate, care să rămână.
Duhul Sfânt este cel care în mod tainic ne uneşte cu Cristos şi între noi. El face să crească în noi roadele sale pentru binele şi binecuvântarea altora. Fără a pretinde să vedem rezultate spectaculoase, să-l lăsăm pe Domnul să facă rodnice eforturile noastre aşa cum doreşte şi unde vrea el!
10. Moment de tăcere
11.Cântec - Iubirea ta ne dă viaţa-n dar
12. Rugăciune de închinare:
Puterea mea eşti tu, dragostea mea, drumul meu
Cântecul meu eşti tu, speranţa mea, lumina mea.
Visul meu eşti tu, tăria mea, scutul meu
Fântâna mea eşti tu, izvorul meu, râul meu
Tu îmi dai apă, tu mă ocroteşti, tu mă alini.
Tu mă adăposteşti, tu ceri ceva de la mine, tu te încrezi în mine.
Tu crezi în mine, tu nu mă părăseşti.
Tu eşti Dumnezeul meu. Din tine trăiesc.
13. (La liberă alegere) - Invocaţii
Transformă viaţa noastră în sărbătoare
Atunci când tu, Doamne, faci ca viaţa noastră să devină o sărbătoare, se vesteşte nenorociţilor şi oamenilor sărmani vestea cea bună că viaţa lor se va schimba.
Atunci când tu, Dumnezeule, faci ca viaţa noastră să devină o sărbătoare, inimile zdrobite sunt vindecate, inimile împietrite şi conservate învie, atunci inimile noastre se încălzesc şi se curăţă şi ochii noştri vor străluci.
Atunci când tu, Dumnezeule, faci ca viaţa noastră să devină o sărbătoare, vom împrăştia cenuşa deznădejdii şi a dezechilibrului vieţii noastre în vânt. În locul lor ne vom pune podoaba creaţiei înfloritoare şi vom purta hainele iubirii şi ale păcii.
Atunci când tu, Dumnezeule, faci ca viaţa noastră să devină o sărbătoare, vom fi asemeni copacilor din grădina ta, vom simţi din nou rădăcinile noastre şi vom aduce roade noi.
Atunci când tu, Dumnezeule, faci ca viaţa noastră să devină o sărbătoare, timpul nostru neliniştit se transformă din nou într-un timp plăcut, şi anii noştri trecători devin ani plini de har.
14. Tatăl nostru - (cântat)
15. Rugăciunea de încheiere:
Astăzi, punem în faţa ta, Dumnezeule, rodul binecuvântării tale şi al muncii noastre şi plin de credinţă cu aceste daruri şi viaţa noastră ţi-o închinăm. Uniţi cu tinerii din lumea întreagă înălţăm spre tine, Stăpân al secerişului, rugăciunea noastră şi cu umilinţă îţi cerem să trimiţi lucrători în secerişul tău. Îţi încredinţăm tinerii şi tinerele lumii întregi cu problemele, dorinţele şi speranţele lor. Întoarce-ţi privirea spre ei şi fă din ei purtători şi constructori ai civilizaţiei iubirii. Cheamă-i la urmarea Fiului tău, Isus, capabili să înţeleagă că se merită să-şi ofere viaţa pentru tine şi pentru lume. Dăruieşte-le curaj să răspundă generos chemării tale şi să accepte pe deplin responsabilitatea faţă de viaţa lor. Ajută-i să-şi recunoască vocaţia la care îi chemi şi că această chemare rămâne mereu actuală şi foarte necesară. Amin.
Oficiul pentru Vocaţii
