Oficiul pentru Vocaţii: Adoraţie vocaţională pentru luna octombrie

Pentru luna octombrie 2021, Oficiul pentru Vocaţii al Diecezei de Iaşi propune un model de adoraţie vocaţională pregătită de sr. Lucia Vârgă, Surorile Providenţei, Cireşoaia.

A lăsa totul pentru totul

Introducere

• Dumnezeu te cheamă în faţa lui pentru a-l asculta.

El te cheamă, nu este iniţiativa ta, este o chemare divină. Când o persoană pe care o iubeşti îţi cere o favoare, imediat îi răspunzi. Dumnezeu îţi cere în acest moment să cobori în inima ta pentru a-l întâlni, pentru a-i transmite ceva.

Cântec de adoraţie: Veniţi să-l adorăm

• Eşti în faţa prezenţei lui Dumnezeu.

Dumnezeu care te-a creat, este aici, în faţa ta, în acest loc. El te priveşte, vede ceea ce faci, ceea ce gândeşti.

• Adoră Sfânta Treime aici prezentă.

- Te ador, o Dumnezeule, care m-ai creat cu iubire şi mă conduci cu mâna ta paternă pe cărările vieţii.

- Te ador, o Isuse, care m-ai răscumpărat prin moartea ta pe cruce şi mi-ai făcut cunoscută iubirea lui Dumnezeu.

- Te ador, o Duhule Sfinte, care îmi transformi viaţa şi mă faci asemenea lui Cristos.

• Concentrează-te

Îndepărtează din inima şi mintea ta tot ce te împiedică să trăieşti din plin acest moment. Oferă lui Dumnezeu toate grijile tale, persoanele pe care le ai în inimă...

Refr: Tu care eşti în mine, mai mult decât mine

Fă-mă prezent, prezenţei tale.

• Ascultă Cuvântul lui Dumnezeu

Sfânta Scriptura devine cuvânt al lui Dumnezeu numai dacă vei asculta ca şi pronunţată de Domnul, ca pe un cuvânt care atinge în profunzime viaţa ta. Fă ca acest cuvânt să devină mâna lui Isus care te prinde, te îmbrăţişează, te face să mergi pe urmele sale.

Evanghelia (Mc 10,17-22)

"Când Isus plecă la drum, un om a venit în fugă şi, îngenunchind, l-a întrebat: «Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?». Isus i-a zis: «De ce-mi spui bun? Nimeni nu este bun decât numai Dumnezeu. Cunoşti poruncile: Să nu ucizi! Să nu comiţi adulter! Să nu furi! Să nu dai mărturie falsă! Să nu înşeli! Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta!» Atunci el i-a zis: «Învăţătorule, toate acestea le-am păzit din tinereţea mea». Isus, privindu-l, l-a îndrăgit şi i-a spus: «Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!» Întristat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru că avea multe bogăţii".

"Isus, privindu-l l-a îndrăgit"

Privirea lui Isus este un mijloc extraordinar de eficace pentru a provoca un răspuns personal. Privirea lui nu poate fi decât o privire de iubire ("agapào" = o iubire totală). De multe ori spun... cum poţi, Doamne, să mă iubeşti după ce am făcut atâtea? Nu eşti tu care trebuie să decizi cum te priveşte. El decide!

Reflecţie personală

Lasă-te pătrunsă în ochii inimii de această privire a lui Isus, nu contează trecutul, prezentul... El te iubeşte aşa cum eşti!

"Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!"

Îl iubim pe Isus dar nu iubim ceea ce ne spune. Adesea despărţim Isus de cuvântul său. Acest tânăr nu acceptă ca acest cuvânt să aibă o privire anume care îl provoacă, care vrea să-i transforme viaţa.

"Întristat de acest cuvânt, el a plecat mâhnit pentru că avea multe bogăţii."

În momentul, în care Dumnezeu vorbeşte direct, faţă în faţă în mod personal şi îl atrage spre o vocaţie specifică, el refuză, devine trist pentru că nu crede că acest cuvânt poate deveni plinătatea vieţii sale. Chemarea lui Isus provoacă teamă dacă o ascultăm despărţită de cel care cheamă! Logica Împărăţiei nu este aceea de a avea, de a poseda adică a egoismului, ci aceea de a dărui, de a sluji, adică a iubirii.

Reflexie personală

Te laşi pătrunsă de acest cuvânt a lui Dumnezeu? Îl asimilezi?

Te laşi modelată de ceea ce îţi cere? Ce te împiedică să-l urmezi pe Cristos?

Din Scrisoarea sfântului apostol Paul către filipeni 3,7-9

Sfântul Paul explică într-un mod minunat ce înseamnă acest "a lăsa totul", ce bogăţie aduce cu sine.

"Dar cele care erau pentru mine un câştig, de dragul lui Cristos, eu le-am considerat o pierdere, ba, mai mult, de acum consider că toate sunt o pierdere în comparaţie cu superioritatea cunoaşterii lui Cristos Isus Domnul meu. De dragul lui am pierdut toate şi le consider gunoi ca să-l câştig pe Cristos şi să mă aflu în el."

Pentru meditaţia personală

din "Qualcuno ti chiama" de A. Cencini

Dumnezeu nu te constrânge, iubirea sa e "slabă" ca orice iubire adevărată, nu-ţi face violenţă, nu-ţi impune. El continuă să te iubească chiar dacă tu îi întorci spatele, te lasă liber, liber să-i răspunzi. Dar dacă tu decizi să-l asculţi şi să primeşti iubirea sa, atunci ţi se va deschide în faţă un orizont incredibil. Atunci vei intra încetul cu încetul în visul lui Dumnezeu, înveţi să visezi ca el, să doreşti ceea ce el doreşte. Atunci tu vei descoperi vocaţia ta, vei descoperi că ea lărgeşte enorm spaţiile realizărilor tale. Din acel moment tu ştii că vei fii fericit numai dacă vei realiza acel proiect şi vei fi fidel acestui nume.

Vocaţia nu se măsoară după propriile potenţialităţi, nu este aleasă plecând de la propriile calităţi. Dumnezeu cheamă în baza proiectului său şi pentru a realiza ceva care este dincolo de ceea ce fiinţa umană ştie să facă sau e sigură că va reuşi. Dumnezeu cere întotdeauna maximul şi chiar mai mult, dacă este posibil. Nimeni nu poate spune... "nu sunt capabil, nu mă simt, e prea angajant, îmi este frică".... Nici tu nu poţi să ai aceste scuze în faţa lui Dumnezeu.

Dacă simţi în inima ta că acest proiect te depăşeşte, te înspăimântă.... Este un semn bun, înseamnă că nu vine de la tine sau de la emotivitatea ta fricoasă, s-ar putea să fie un semnal că vine de sus!

Aminteşte-ţi mereu că nimeni ca Dumnezeu nu-ţi poate cere maximul şi în acelaşi timp să-ţi dea puterea de a-l realiza.

Atunci.... în faţa acestei priviri iubitoare... tu ce-i răspunzi?

Psalmul 23

"Domnul este păstorul meu, nu voi duce lipsă de nimic". Nimeni şi nimic nu mă poate despărţi de acela al cărei iubire este mai tare decât toate puterile ostile şi chiar decât moartea.

Refr: Domnul e păstorul meu

Domnul este Păstorul meu: nu voi duce lipsă de nimic.
El mă paşte în păşuni verzi, şi mă duce la ape de odihnă;
îmi înviorează sufletul.
El mă povăţuieşte pe cărări drepte, din pricina numelui său.
Chiar dacă ar fi să umblu prin valea întunecată a morţii,
nu mă tem de nici un rău, căci tu eşti cu mine.
Toiagul şi nuiaua ta mă apără.
Tu îmi întinzi masă în faţa duşmanilor mei;
îmi ungi capul cu untdelemn,
şi paharul meu este plin de se revarsă.
Fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele,
şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Binecuvântarea euharistică

Cântec: Doamne Isuse, eşti viaţa mea

Oficiul pentru Vocaţii