Pentru luna iunie 2021, Oficiul pentru Vocaţii al Diecezei de Iaşi propune un model de adoraţie vocaţională pregătită de Slujitorii Săraci ai Divinei Providenţe, Opera Don Calabria, din Răcăciuni.
*
1. Cântec: În faţa ta, Isus iubit
În faţa ta, Isus iubit, vin azi încrezător,
căci tu eşti Dumnezeu slăvit şi blând Mântuitor.
Tu stai ascuns sub vălul sfânt al Tainei din altar
şi-mparţi la cei de pe pământ al mântuirii dar.
Pe cruce tu mi-ai dovedit iubirea ce o ai;
păcatul meu l-ai ispăşit, ca să mă duci la rai;
şi-aici în Sfântul Sacrament, eşti jertfă ne-ncetat,
te-arăţi în orişice moment prieten devotat.
Cu drag cuvântul ţi-l ascult şi-n inimă-l păstrez,
căci merită nespus de mult în toate să-l urmez.
Dă-mi harul tău întăritor, să merg pe urma ta;
Isuse, blând Mântuitor, fii călăuza mea.
Eu văd că şi puţinul bun îl fac atât de greu,
de-aceea-ncrederea mi-o pun în ajutorul tău.
Gândindu-mă la drumul strâmt spre mântuirea mea,
îţi cer, Isuse, harul sfânt şi îndurarea ta.
2. Rugăciune de introducere
Doamne Isuse Cristoase, tu ai voit să rămâi în mijlocul nostru şi ţi-ai ales drept locuinţă casa sfântă a Tatălui tău, care este Biserica. Aici îi chemi şi-i aştepţi pe oamenii dornici să te cunoască şi să se împărtăşească din darurile tale scumpe. Iată-mă şi pe mine, ascultând de chemarea tainică a harului tău şi de glasul profetic al Bisericii, vin în casa ta să văd unde locuieşti. Casa ta e lipsită de confortul locuinţelor împărăteşti, dar este plină de tăcere, demnitate şi pace. Aici poate găsi oricine un moment de fericire şi să plece apoi mulţumit la datoria sa.
Dă-mi harul să vin adesea să te vizitez şi să depun la picioarele tale durerea şi bucuria care-mi însoţeşte viaţa. Cucereşte-mi inima, aşa cum i-ai cucerit pe sfinţii apostoli, pentru a-ţi sluji cu drag în tot timpul vieţii
Tu m-ai chemat, Doamne, să te vizitez; dă-mi harul să rămân cu bucurie în preajma ta, ca să te urmez cu credinţă în călătoria spre patria cerească şi să mă învrednicesc de a fi primit în lăcaşurile tale veşnice din ceruri. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.
3. Cuvântul Domnului: Mt 14,22-33
Îndată Isus i-a zorit pe discipoli să urce în barcă şi să meargă înaintea lui pe ţărmul celălalt, până ce el va da drumul mulţimilor. După ce a dat drumul mulţimilor, s-a urcat pe munte, singur, ca să se roage. Când s-a înserat era acolo singur. Barca se îndepărtase deja de uscat, la mai multe stadii, zguduită de valuri, deoarece vântul le era împotrivă. Pe la straja a patra din noapte, [Isus] a venit la ei, umblând pe mare. Văzându-l că merge pe mare, discipolii s-au tulburat, spunând că este o fantasmă şi, de frică, au început să strige. Dar Isus le-a vorbit îndată: "Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!". Atunci Petru i-a răspuns: "Doamne, dacă eşti tu, porunceşte să vin la tine pe apă". El i-a zis: "Vino!" Coborând din barcă, Petru a început să umble pe apă şi a venit spre Isus. Dar văzând vântul puternic, s-a înspăimântat şi, pentru că a început să se scufunde, a strigat: "Doamne, salvează-mă!". Îndată Isus a întins mâna, l-a apucat şi i-a zis: "Om cu puţină credinţă, de ce te-ai îndoit?". Când s-a urcat în barcă, vântul a încetat, iar cei care se aflau în barcă i s-au închinat spunând: "Cu adevărat eşti Fiul lui Dumnezeu!".
Cuvântul Domnului
4. Reflecţie:
Din mesajul Sfântului Părinte Papa Francisc pentru cea de-a 57-a Zi Mondială de Rugăciune pentru Vocaţii 3 mai 2020:
Tânăr 1. După înmulţirea pâinilor, care a entuziasmat mulţimea, Isus le porunceşte discipolilor săi să urce în barcă şi treacă înaintea lui pe celălalt mal, în timp ce el avea să dea drumul mulţimii. Imaginea acestei traversări pe lac evocă într-un fel călătoria existenţei noastre. De fapt, barca vieţii noastre înaintează lent, mereu neliniştită pentru că este în căutarea unui port fericit, gata să înfrunte riscurile şi oportunităţile mării, dar şi doritoare să primească de la cârmaci o virare care să conducă în sfârşit spre direcţia corectă. Însă, uneori i se poate întâmpla să se rătăcească, să se lase orbită de iluzii în loc să urmeze farul luminos care o conduce la portul sigur, sau să fie provocată de vânturile potrivnice ale dificultăţilor, îndoielilor şi fricilor.
Aşa se întâmplă şi în inima discipolilor, care, chemaţi să-l urmeze pe Învăţătorul din Nazaret, trebuie să se decidă să treacă pe celălalt mal, alegând cu curaj să abandoneze propriile siguranţe şi să-l urmeze pe Domnul. Această aventură nu este paşnică: vine noaptea, suflă vântul potrivnic, barca este lovită de valuri şi frica de a nu reuşi şi de a nu fi la înălţimea chemării riscă să-i doboare.
Evanghelia ne spune că în aventura acestei călătorii care nu este uşoară nu suntem singuri. Domnul, aproape forţând zorii în inima nopţii, merge pe apele agitate şi ajunge la discipoli, îl invită pe Petru să-i vină în întâmpinare pe valuri, îl salvează când vede că se îneacă şi în sfârşit urcă în barcă şi face să înceteze vântul.
Tânăr 2: Primul cuvânt al vocaţiei este recunoştinţă. A naviga spre direcţia corectă nu este o misiune încredinţată numai eforturilor noastre, nici nu depinde numai de parcursurile pe care alegem să le facem. Realizarea de noi înşine şi a proiectelor noastre de viaţă nu este rezultatul matematic a ceea ce decidem într-un "eu" izolat; dimpotrivă, este înainte de toate răspunsul la o chemare care ne vine de sus. Domnul este cel care ne indică malul spre care să mergem şi cel care, încă mai înainte, ne dăruieşte curajul de a urca în barcă; el este cel care, în timp ce ne cheamă, devine şi cârmaciul nostru pentru a ne însoţi, a ne arăta direcţia, a împiedica să nu ne încâlcim în mrejele nehotărârii şi a ne face capabili chiar să mergem pe apele agitate.
Fiecare vocaţie se naşte din acea privire iubitoare cu care Domnul ne-a venit în întâmpinare, eventual chiar în timp ce barca noastră era pradă furtunii. "Mai mult decât o alegere a noastră, este răspunsul la chemarea gratuită a Domnului"; de aceea, vom reuşi s-o descoperim şi s-o îmbrăţişăm când inima noastră se va deschide recunoştinţei şi va şti să perceapă trecerea lui Dumnezeu în viaţa noastră.
Când discipolii îl văd pe Isus apropiindu-se mergând pe ape, iniţial cred că este vorba de o fantomă şi le este frică. Însă imediat Isus îi asigură cu un cuvânt care trebuie să însoţească mereu viaţa noastră şi drumul nostru vocaţional: "Curaj! Eu sunt, nu vă temeţi!" (v. 27).
Tânăr 3: Al doilea cuvânt al vocaţiei: curaj.
Ceea ce adesea ne împiedică să mergem, să creştem, să alegem drumul pe care Domnul îl trasează pentru noi sunt fantomele care se agită în inima noastră. Când suntem chemaţi să părăsim malul nostru sigur şi să îmbrăţişăm o stare de viaţă - cum sunt căsătoria, preoţia, viaţa consacrată -, prima reacţie este adesea reprezentată de "fantoma necredinţei": Nu este posibil ca această vocaţie să fie pentru mine; este vorba cu adevărat de drumul corect? Domnul îmi cere asta chiar mie?
Şi, încet-încet, cresc în noi toate acele consideraţii, acele justificări şi acele calcule care ne fac să pierdem elanul, ne dezorientează şi ne lasă paralizaţi pe malul de plecare: credem că am greşit, că nu suntem la înălţime, că pur şi simplu am văzut o fantomă care trebuie alungată.
Domnul ştie că o alegere fundamentală de viaţă - cum este aceea de a se căsători sau de a se consacra în mod special în slujba sa - cere curaj. El cunoaşte întrebările, îndoielile şi dificultăţile care agită barca inimii noastre, şi de aceea ne asigură: "Nu te teme, eu sunt cu tine!" Credinţa în persoana sa care ne vine în întâmpinare şi ne însoţeşte, şi atunci când marea este în furtună, ne eliberează de acea lene pe care deja am avut ocazia s-o definesc "tristeţe dulceagă", adică acea descurajare interioară care ne blochează şi nu ne permite să gustăm frumuseţea vocaţiei.
Tânăr 4: Al treilea cuvânt al vocaţiei: trudă. Fiecare vocaţie comportă o angajare. Domnul ne cheamă pentru că vrea să ne facă asemenea lui Petru, capabili să "mergem pe apă", adică să luăm în mână viaţa noastră pentru a o pune în slujba evangheliei, în modurile concrete şi zilnice pe care el ni le indică, şi în special în diferitele forme de vocaţie laicală, prezbiterală şi de viaţă consacrată. Însă noi ne asemănăm cu apostolul: avem dorinţă şi elan, însă, în acelaşi timp, suntem marcaţi de slăbiciuni şi temeri.
Dacă ne lăsăm doborâţi de gândul responsabilităţilor care ne aşteaptă - în viaţa matrimonială sau în slujirea sacerdotală - sau al adversităţilor care se vor prezenta, atunci ne vom abate repede privirea de la Isus şi, asemenea lui Petru, vom risca să ne înecăm. Dimpotrivă, chiar şi în fragilităţi şi sărăciile noastre, credinţa ne permite să mergem în întâmpinarea Domnului Înviat şi să învingem şi furtunile. De fapt, el ne întinde mâna atunci când, din cauza oboselii sau fricii, riscăm să ne înecăm, şi ne dăruieşte elanul necesar pentru a trăi vocaţia noastră cu bucurie şi entuziasm.
În sfârşit, când Isus urcă în barcă, vântul încetează şi valurile se potolesc. Este o imagine frumoasă a ceea ce Domnul realizează în viaţa noastră şi în tumulturile istoriei, în special atunci când suntem în furtună: el porunceşte vânturilor potrivnice să tacă, iar forţele răului, fricii, resemnării nu mai au putere asupra noastră.
În vocaţia specifică pe care suntem chemaţi s-o trăim, aceste vânturi pot să ne curme elanul. Mă gândesc la cei care asumă misiuni importante în societatea civilă, la soţii pe care nu întâmplător îmi place să-i definesc "curajoşii" şi în special la cei care îmbrăţişează viaţa consacrată şi preoţia. Cunosc truda voastră, singurătăţile care uneori îngreunează inima, riscul obişnuinţei care încet-încet stinge focul arzător al chemării, povara incertitudinii şi a precarităţii din timpurile noastre, frica de viitor. Curaj, nu vă temeţi! Isus este alături de noi şi, dacă-l recunoaştem ca unic Domn al vieţii noastre, el ne întinde mâna şi ne prinde pentru a ne salva.
Tânăr 5: Şi atunci, chiar şi în mijlocul valurilor, viaţa noastră se deschide la laudă. Acesta este ultimul cuvânt al vocaţiei, şi vrea să fie şi invitaţia de a cultiva atitudinea interioară cu Maria Preasfântă: recunoscătoare pentru privirea lui Dumnezeu care s-a aşezat asupra ei, încredinţând în credinţă fricile şi tulburările, îmbrăţişând cu curaj chemarea, ea a făcut din viaţa sa o cântare veşnică de laudă către Domnul.
Să ne rugăm ca Biserica să parcurgă acest drum în slujba vocaţiilor, deschizând breşe în inima fiecărui credincios, pentru ca fiecare să poată descoperi cu recunoştinţă chemarea pe care Dumnezeu i-o adresează, să poată găsi curajul de a spune "da", să poată învingă truda în credinţa în Cristos şi, în sfârşit, să poată oferi propria viaţă ca o cântare de laudă pentru Dumnezeu, pentru fraţi şi pentru întreaga lume. Fecioara Maria să ne însoţească şi să mijlocească pentru noi.
5. Cântec:
Isuse, cred c-aici în Sfânta Taină
Eşti tu prezent ca om şi Dumnezeu.
Eu nu te văd, dar cred din suflet, Doamne,
Ai spus-o tu, eu cred cuvântul tău.
Din Sfânta Taină, tu priveşti la mine
Şi parc-aud şoptindu-mi al tău glas,
Ca să rămân mereu, mereu cu tine,
Aşa cum tu cu mine ai rămas.
Te doare mult, că oamenii te uită,
Că te jignesc, chiar unii dintre-ai tăi.
De-aceea eu doresc ca prin iubire
Să ispăşesc şi vina celor răi.
Primeşte-mi, Doamne, inima întreagă,
Să fie-a ta, aşa cum o doreşti,
Să bată-ntruna numai pentru tine,
Locaş plăcut într-însa să-ţi găseşti.
6. Litania pentru vocaţii
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, miluieşte-ne,
Doamne, miluieşte-ne,
Cristoase, auzi-ne,
Cristoase, asculta-ne,
Tată din cer, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Fiule, Răscumpărătorul lumii, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Duhule Sfânt, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Sfântă Treime, un singur Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Sfântă Marie, roagă-te pentru noi! *
Sfântă Născătoare de Dumnezeu, *
Sfântă Fecioară a fecioarelor, *
Sfinte Mihail Arhanghelul, *
Sfinte Gabriel, mesagerul planului divin al lui Dumnezeu, *
Sfinte Rafael, însoţitor de drum, *
Toţi sfinţii îngeri şi arhangheli, rugaţi-vă pentru noi!
Sfinte Petru, *
Sfinte Paul, *
Sfinte Andrei, *
Sfinte Iacob, *
Sfinte Ioan, *
Sfinte Matei, *
Sfinte Filip, *
Sfinte Bartolomeu, *
Sfinte Toma, *
Sfinte Iacob al lui Alfeu, *
Sfinte Iuda Tadeu, *
Sfinte Simon, *
Sfinte Matia, *
Sfinte Marcu, *
Sfinte Luca, *
Sfinte Iosif, protectorul Sfintei Biserici, *
Sfinte Ioan Maria Vianney, patronul preoţilor, *
Sfinte Alois Gonzaga, patronul tinerilor, *
Sfinte Alfons Maria de Liguori, patronul vocaţiilor, *
Sfinte Carol Borromeu, patronul seminariştilor, *
Sfinte Tarciziu, patronul ministranţilor, *
Sfânta Maria Goretti, patroana adolescenţilor, *
Fericite Carlo Acutis, ocrotitor al tineretului, *
Fericită Veronica Antal, *
Fericite Anton Durcovici, *
Fericite Vladimir Ghica, *
Fericite Ieremia Valahul, *
Toţi sfinţii şi sfintele lui Dumnezeu, rugaţi-vă pentru noi!
Prin milostivirea ta, trimite, Doamne, lucrători în secerişul tău! **
Prin bunătatea ta, **
Pentru rugăciunile aprinse şi sacrificiile poporului tău, **
Pentru celebrarea jertfei euharistice, **
Prin intermediul tuturor îngerilor şi al sfinţilor, **
Pentru sfinţirea familiei, **
Pentru părinţii generoşi care se deschid faţă de viaţă, **
Pentru preoţii şi persoanele consacrate care luptă pentru sfinţenie, **
Pentru dorinţa noastră de fidelitate faţă de propria credinţă, **
Pentru ca tinerii să caute să trăiască adevărul în Cristos, Doamne, stăpânul viei, ascultă-ne! ***
Pentru ca tinerii să caute voinţa lui Dumnezeu în vieţile lor, ***
Pentru ca tinerii să asculte chemarea lui Dumnezeu de a-şi încredinţa propria viaţă în slujba Bisericii, ***
Pentru ca toţi preoţii şi persoanele consacrate să fie reînnoiţi de Duhul Sfânt pentru noua evanghelizare, ***
Pentru ca episcopii să se simtă întăriţi în misiunea lor de păstori ai Bisericii, ***
Pentru ca întotdeauna să ne rugăm şi să promovăm vocaţiile, ***
Pentru ca cei care se simt chemaţi la Sfânta Preoţie şi la viaţa consacrată să răspundă cu generozitate, ***
Pentru cei care urmează să primească slujirea de lectori şi acoliţi să fie întăriţi de Duhul Sfânt în drumul către Sfânta Preoţie, ***
Ca să luminezi pe Sfântul Părinte, pe episcopi şi pe preoţi, te rugăm, ascultă-ne! ****
Ca să reînnoieşti în Biserica ta credinţa, speranţa şi iubirea, ****
Ca să întăreşti Biserica ta în încercări şi în timpuri grele, ****
Ca să binevoieşti a da tuturor popoarelor lumii pace şi libertate, ****
Ca să binevoieşti a umple sufletele noastre de dragoste şi milă, ****
Ca să binecuvântezi pe toţi aceia care ne fac bine, ****
Ca să binevoieşti a ne da harul să rămânem credincioşi în slujirea ta, ****
Ca să binevoieşti a ne da harul să fim pregătiţi la venirea ta, ****
Ca să binevoieşti a da odihnă veşnică tuturor credincioşilor răposaţi, ****
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, iartă-ne, Doamne!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, ascultă-ne, Doamne!
Mielul lui Dumnezeu, care iei asupra ta păcatele lumii, miluieşte-ne pe noi!
C. Secerişul este mare, lucrătorii sunt puţini.
T. Trimite, Doamne, lucrători în secerişul tău.
Să ne rugăm:
Isuse, bunule păstor, tu ne chemi să ne folosim fiecare darurile primite pentru a întări trupul tău mistic. Vrem să te urmăm acolo unde tu vrei să îndrepţi paşii noştri. Te rugăm, trimite lucrători în secerişul tău pentru ca evanghelia să fie vestită, săracii să fie slujiţi cu iubire, cei bolnavi să fie alinaţi iar poporul tău să fie întărit prin sfintele sacramente. Fă-ne docili pentru ca să-l lăsăm pe Duhul Sfânt să acţioneze în noi. Tu care vieţuieşti şi domneşti în toţi vecii vecilor. Amin.
Ce plăcut e, Doamne sfinte
Ce plăcut e, Doamne sfinte,
ca în preajma ta să stăm,
să simţim a ta iubire,
când venim să te-adorăm.
Iar când răul ne cuprinde
şi duşmanii dau atac,
alergăm atunci la tine
şi tu ne primeşti cu drag.
REF: Tu eşti plin de bunătate,
tu eşti dulcele surâs,
tu ne vindeci neputinţa
şi ne-nalţi spre paradis.
Ce plăcut e, o Isuse,
când în faţa ta venim,
şi ca unui bun prieten,
ţie ne destăinuim.
Chiar de ne apasă vina,
c-am călcat voinţa ta,
tu ne ierţi, ne chemi la tine,
pentru a ne îndrepta.
7. Rugăciunea credincioşilor
Ne-am născut pentru a-l cunoaşte, a-l iubi şi a-l sluji pe Dumnezeu. Doar fidelitatea faţă de această vocaţie fundamentală ne poate oferi pacea. Să ne rugăm pentru a fi demni de chemarea noastră şi să spunem împreună.
R. Doamne ascultă-ne!
Tânăr 6
Pentru Sfântul nostru Părinte Papa Francisc şi pentru toţi liderii Bisericii, ca ei să poată promova vocaţii bune, spre un apostolat nou şi rodnic al timpului nostru. R.
Pentru noi înşine, ca să putem promova, suporta şi încuraja vocaţiile la preoţie, la viaţa consacrată şi căsătorie, astfel încât Biserica noastră să poată creşte, prospera şi să se îmbogăţească în timp. R.
Pentru tinerii noştri, ca ei să găsească în Cristos, în preoţi, în persoanele consacrate şi în familiile creştine un adevărat izvor de bogăţie spirituală care să îi ajute să nu întoarcă spatele chemării Domnului. R.
Pentru cei bolnavi, ca prin grija noastră atât medicală, cât şi spirituală, să poată experimenta mâna vindecătoare a lui Dumnezeu. R.
Pentru cei răposaţi, care şi-au dus munca la îndeplinire în această lume, ca ei să poată primi recompensa pentru munca lor din această viaţă. R.
Tată ceresc, în Cristos, Fiul tău, ne-ai oferit modelul Păstorului adevărat, care-şi dă viaţa pentru turma sa. Ajută-ne să ascultăm mereu vocea sa şi să umblăm pe urmele sale în adevăr şi iubire. Aşa te rugăm prin acelaşi Cristos Domnul nostru. Amin.
8. Consfinţire către Inima dumnezeiască a lui Isus
Preabunule Isuse, Mântuitorul neamului omenesc, priveşte spre noi, care îngenunchem cu smerenie înaintea altarului tău. Suntem ai tăi, voim să fim ai tăi şi, ca să fim mai strâns uniţi cu tine, astăzi fiecare dintre noi se consfinţeşte de bunăvoie Inimii tale preasfinte.
Mulţi nu te-au cunoscut niciodată, mulţi au dispreţuit poruncile tale şi s-au lepădat de tine. Fie-ţi milă şi de unii şi de alţii şi atrage-i pe toţi la Inima ta preasfântă.
Doamne, fii regele nu numai al credincioşilor care nu s-au îndepărtat niciodată de tine, ci şi al fiilor rătăciţi, care te-au părăsit. Fă-i să se întoarcă în curând la casa părintească, pentru a nu pieri de lipsă şi de foame.
Fii regele acelora pe care i-au înşelat părerile greşite şi al acelora pe care i-a dezbinat neunirea. Cheamă-i la limanul adevărului şi al unirii în credinţă, ca în curând să nu fie decât o singură turmă şi un singur păstor.
Dă, Doamne, Bisericii tale, libertate sigură şi fără piedici. Dă tuturor popoarelor liniştea bunei orânduiri şi fă ca de la un capăt la altul al pământului să răsune un singur glas: "Lăudată să fie dumnezeiasca Inimă a lui Isus, care ne-a dobândit mântuirea! Ei să-i aducem slavă şi cinste în vecii vecilor". Amin.
9. Binecuvântarea finală
Toţi să adorăm fierbinte
marea taină din altar;
Ce-a fost scris în Legea Veche
facă loc la noul dar;
ce e peste simţ şi minte
să ne dea-al credinţei har.
Tatălui daţi închinare,
Cinste, laudă şi cânt;
Fiului, fără-ncetare,
Slavă-n cer şi pe pământ;
Pururi binecuvântare
Fie Duhului preasfânt. Amin.
C. Tu le-ai dat lor pâine cerească,
P. având in sine orice plăcere.
C. Să ne rugăm:
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat memorialul morţii şi învierii tale, dă-ne, te rugăm, harul ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit în noi roadele răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin
Lăudaţi-l pe Domnul neamurilor, Lăudaţi-l toate popoarele.
Osana, osana, osana Fiului lui Dumnezeu
Căci peste noi a revărsat Domnul veşnica lui milostivire.
şi adevărul Domnului rămâne întotdeauna. P.
Slavă Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Duh,
precum era la început şi acum şi pururea
şi în vecii vecilor. Amin.
Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament!
Să adorăm în veci Preasfântul Sacrament!
Oficiul pentru Vocaţii
