Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor: Novenă de adoraţie în vederea Sinodului pentru familii

Adoraţie pentru luna februarie pentru cea de-a XIV-a Adunare Generală Ordinară "Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lume", 4-25 octombrie 2015

În duminica a XXIX-a de peste an, 19 octombrie 2014, la ora 10.30, în Piaţa "Sfântul Petru", Sfântul Părinte Francisc a celebrat sfânta Liturghie cu ocazia încheierii celei de-a III-a Adunări generale extraordinare a Sinodului Episcopilor, cu tema "Provocările pastorale despre familie în contextul evanghelizării".

În perioada 4-25 octombrie 2015, va avea loc cea de-a XIV-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor, care va avea ca temă "Vocaţia şi misiunea familiei în Biserică şi în lume". Evenimentul va fi o continuare a celui de anul trecut şi are în centru familia, o realitate atât de actuală, dragă Sfântului Părinte papa Francisc şi atât de încercată în zilele noastre.

La iniţiativa mai multor familii din dieceza noastră şi din Biserică în general, Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor propune o novenă de adoraţie, o zi pe lună, la alegerea preoţilor din parohie şi a familiilor. Novena începe în luna februarie şi se termină în luna octombrie odată cu Sinodul.

Cu papa Francisc spre Sinodul pentru familii

Cântec: (între timp se expune preasfântul sacrament)

Moment de tăcere

Rugăciune introductivă:

Doamne, Isuse Cristoase, asemenea unor temerari curajoşi, gata de drum, dorim astăzi să găsim adăpost şi odihnă la tine.

Suntem ai tăi, dorim să fim ai tăi şi, pentru ca să fim una cu tine, astăzi, acum, fiecare dintre noi ne consfinţim cu totul ţie.

Îţi mulţumim pentru tot ceea ce eşti şi faci pentru noi: pentru darul vieţii, al familiei, al părinţilor noştri dragi, al fraţilor şi surorilor noastre, pentru darul libertăţii şi al mântuirii. Îţi mulţumim pentru că nu încetezi să ne iubeşti chiar şi atunci când sufletele şi trupurile noastre sunt departe de tine. Darurile, ploaia harurilor tale continuă să curgă şi peste cei răi şi peste cei buni, şi peste cei care te caută în fiecare moment şi peste cei care nu vor să mai audă de tine. Ştim că pe primii îi răsplăteşti, iar pe cei din urmă, prin darul bunătăţii tale, încerci să-i readuci la tine. Te rugăm astăzi pentru toţi; dă-ne în continuare darurile tale.

Prezenţa ta pe altarele noastre este o prezenţă plină de iubire. E o prezenţă care vorbeşte prin tăcere. Eşti prezent şi totuşi nu spui nimic, din contra îi aştepţi pe oameni, îi aştepţi pe ei să vină pentru a-ţi spune problemele lor. Aştepţi familia, şcoala iubirii şi a vieţii. Ne aştepţi pe toţi în tăcere.

Acum, iată-ne, binecuvântează-ne cu prezenţa ta, binecuvântează-l pe papa Francisc, pe părinţii sinodali, binecuvântează familiile noastre, viaţa noastră întreagă şi fă ca orice efort pe care îl facem pentru tine să fie răsplătit după voinţa ta. Amin.

Cântec:

Rugăciune pentru familii:

Dumnezeule, Părinte atotputernic, la timpul cuvenit, tu ai fost cel care ai inventat familia. Ai crezut de cuviinţă că la baza ei trebuie să stea un bărbat şi o femeie. Prin Adam şi Eva, tu ai pus prima familie pe pământ. Iar atunci când ai spus că nu este bine ca omul să fie singur, i-ai dat în femeia sa un sprijin. Mai mult, ai considerat că pentru a fi o familie fericită, nu e de ajuns să fie doi: bărbatul şi femeia. Tu însuţi te-ai pus ca garant al fericirii familiei, dorind să ne faci să înţelegem că acolo unde nu eşti tu, nu este fericire. Şi totuşi, sunt atâtea familii astăzi care au uitat de tine. Te-au înlocuit cu orice, numai ca tu să nu-i incomodezi în plăcerile şi hotărârile lor păcătoase. Mulţi, chiar dacă au încheiat legământul sfânt al căsătoriei în prezenţa ta, uită de cele mai multe ori acest mare har.

Îţi oferim Părinte atotputernic, prin fiul tău Isus Cristos, toate familiile de pe pământ. Ajută-le să înţeleagă că nu poate exista fericire fără tine, că acolo unde este cruce, este şi mântuire. Nu părăsi familiile încercate de sărăcie, şomaj, de lipsa unui loc de muncă şi mai ales, nu le părăsi pe cele care au uitat de mult de tine. Întoarce-le pe toate pe calea cea bună. Fii tu cel care le uneşte, care domneşte, cel care le conduce la mântuirea adevărată.

Isuse, tu care ai trăit într-o familie adevărată, care ai fost om adevărat şi Dumnezeu adevărat, binecuvântează familiile noastre cu harul tău. Duhule Sfinte, sfinţitorule, sfinţeşte familiile noastre cu lumina ta. Amin.

Cântec:

Rugăciune din perspectiva unui copil:

O Isuse, tu i-ai iubit mult pe copii şi te-ai bucurat atunci când ei veneau în preajma ta. Ştim că ne iubeşti şi pe noi, de aceea am ales să petrecem o parte din timpul nostru cu tine. Suntem prezenţi aici pentru a te adora, dar tu, care ne cunoşti, ştii că noi nu cunoaştem prea bine ce înseamnă adoraţia. Ştim doar atât; că vrem să ne rugăm! De aceea suntem astăzi în jurul altarului, ca să ne rugăm ţie. Te rugăm să primeşti rugăciunea noastră, aşa cum va fi ea. Poate că mintea noastră, adesea zglobie şi mereu în altă parte, nu va reuşi să rămână mereu îndreptată spre tine. Vino tu, o, Isuse, în gândurile noastre şi păstrează-le mereu atente la rugăciune. Fii tu subiectul lor şi distracţia noastră. Vino, Isuse, în jocurile noastre nevinovate! Fii cu noi astăzi, fii în familiile din care facem parte, la şcoală, pe stradă, fii cu noi mereu! Amin.

Rugăciune din perspectiva unui adolescent:

Adoraţia înseamnă înainte de toate iubire adevărată.

Isuse, noi îi iubim pe părinţii noştri pentru că ei ne-au adus la viaţă, se îngrijesc de noi şi ne vor mereu binele. Dar, ajută-ne să te iubim mai mult decât pe părinţii noştri.

Isuse, noi îi iubim pe fraţii şi pe surorile noastre. Cu ei împărţim de cele mai multe ori bucuriile şi tristeţile noastre. Lor ne adresăm atunci când nu ne descurcăm în viaţă, atunci când nu reuşim să împlinim o misiune încredinţată de părinţi. Cu toate acestea, ajută-ne, Isuse să te iubim mai mult decât pe fraţii şi pe surorile noastre.

Isuse, noi îi iubim pe învăţătorii şi profesorii noştri, chiar dacă uneori nu reuşim să învăţăm ceea ce ei ne propun, nu ne facem temele pe care ei ni le dau, nu-i ascultăm sau nu-i respectăm. Ştim că nu le este atât de uşor atunci când ne învaţă tainele ştiinţei. Totuşi, ajută-ne să te iubim mai mult decât pe învăţătorii şi profesorii noştri.

Isuse, pentru că suntem mici, ne place să fim iubiţi, alintaţi şi luaţi mereu în seamă. Nu realizăm sau nu vrem să realizăm cât îi costă pe cei mari atenţia pe care şi-o îndreaptă spre noi. De aceea, credem că şi ei ar merita iubirea noastră. Dar, o, Isuse, rămâi tu singura şi adevărata persoană pe care trebuie să o iubim acum când suntem la această vârstă atât de critică, atunci când vom fi mari şi întotdeauna. Amin.

Cântec:

Rugăciune în versuri:

Te ador Isuse, te ador

Tu, Mântuitorul şi scăparea tuturor

Tu, născut în ieslea Betleemului

Tu, iertarea şi răsplata omului

Te ador Isuse, sincer te ador

Şi îţi spun în şoaptă că mi-e tare dor

Vreau să fiu ca tine: bun, curat şi sfânt

Cât îmi va fi dat, să fiu pe pământ

Te ador Isuse, Fiu dumnezeiesc

Şi n-aş vrea vreodată să te părăsesc

Astăzi împlineşte gândul meu curat

Fă să fug mereu de orice păcat

Te ador Isuse, te ador mereu

Vreau să fiu în lume, un reflex al tău

Rugăciunea, fapta bună, ascultarea

Prin acestea toate îţi voi şti chemarea.

Cântec:

Din discursul Sfântului Părinte Francisc pentru încheierea celei de-a III-a Adunări generale extraordinare a Sinodului Episcopilor

Şi pentru că a fost "un drum" - şi ca orice drum au fost şi momente de cursă rapidă, ca şi cum s-ar fi voit să se învingă timpul şi să se ajungă cât mai repede la ţintă; alte momente de oboseală, ca şi cum s-ar fi voit să se spună gata; alte momente de entuziasm şi de ardoare. Au existat momente de profundă consolare ascultând mărturia păstorilor adevăraţi care poartă în inimă cu înţelepciune bucuriile şi lacrimile credincioşilor lor. Momente de consolare şi har şi de întărire ascultând şi mărturii ale familiilor care au participat la Sinod şi au împărtăşit cu noi frumuseţea şi bucuria vieţii lor matrimoniale. Un drum în care cel mai puternic a simţit datoria de a-l ajuta pe cel mai puţin puternic, în care cel mai expert a simţit datoria de a-i sluji pe ceilalţi, chiar şi prin confruntări. Şi pentru că este un drum al oamenilor, cu consolările au existat şi alte momente de dezolare, de tensiune şi de ispite, dintre care s-ar putea menţiona câteva posibilităţi:

- Prima: ispita înţepenirii ostile, adică a voi să se închidă în ceea ce este scris (litera) şi a nu se lăsa surprinşi de Dumnezeu, de Dumnezeul surprizelor (spiritul); în lege, în certitudinea a ceea ce cunoaştem şi nu a ceea ce trebuie încă să învăţăm şi să dobândim. Din timpul lui Isus, este ispita celor zeloşi, a scrupuloşilor, a grijuliilor şi a aşa-numiţilor - astăzi - "tradiţionalişti" şi chiar a intelectualiştilor.

- Ispita cumsecădeniei distructive, care în numele unei milostiviri înşelătoare pansează rănile fără a le îngriji înainte şi a le trata cu medicamente; care tratează simptomele şi nu cauzele şi rădăcinile. Este ispita celor "cumsecade", a temătorilor şi chiar a aşa-numiţilor "progresişti şi liberalişti".

- Ispita de a transforma piatra în pâine pentru a înceta un post lung, apăsător şi dureros (cf. Lc 4,1-4) şi aceea de a transforma pâinea în piatră şi a o arunca împotriva păcătoşilor, a celor slabi şi a celor bolnavi (cf. In 8,7), adică de a o transforma în "poveri insuportabile" (Lc 10,27).

- Ispita de a coborî de pe cruce, pentru a-i mulţumi pe oameni, şi a nu rămâne pe ea, pentru a împlini voinţa Tatălui; de a se apleca în faţa duhului lumesc în loc de a-l purifica şi a-l apleca în faţa Duhului lui Dumnezeu.

- Ispita de a neglija "depositum fidei", considerându-se nu păzitori ci proprietari şi stăpâni sau, pe de altă parte, ispita de a neglija realitatea folosind o limbă minuţioasă şi o limbă de lemn pentru a spune multe lucruri şi a nu spune nimic! Le numeau "bizantinisme", cred, aceste lucruri...

Iubiţi fraţi şi surori, ispitele nu trebuie nici să ne înspăimânte nici să ne descumpănească şi nici măcar să ne descurajeze, pentru că niciun discipol nu este mai mare decât învăţătorul său; deci dacă Isus a fost ispitit - şi chiar a fost numit Belzebul (cf. Mt 12,24) - discipolii săi nu trebuie să se aştepte la un tratament mai bun.

Personal m-aş fi îngrijorat mult şi m-aş fi întristat dacă n-ar fi existat aceste ispite şi aceste discuţii aprinse; această mişcare a spiritelor, cum o numea sfântul Ignaţiu (EE, 6) dacă toţi ar fi fost de acord sau taciturni într-o pace falsă şi cvietistă. În schimb am văzut şi am ascultat - cu bucurie şi recunoştinţă - discursuri şi intervenţii pline de credinţă, de zel pastoral şi doctrinal, de înţelepciune, de francheţe, de curaj şi de parresia. Şi am simţit că a fost pus în faţa ochilor binele Bisericii, al familiilor şi "suprema lex", "salus animarum" (cf. can. 1752). Şi asta întotdeauna - am spus asta aici, în Aulă - fără a pune niciodată în discuţie adevărurile fundamentale ale sacramentului căsătoriei: indisolubilitatea, unitatea, fidelitatea şi procreativitatea, adică deschiderea la viaţă (cf. can. 1055, 1056 şi Gaudium et spes, 48).

Aceasta este Biserica, via Domnului, Mama fertilă şi Învăţătoarea grijulie, căreia nu-i este frică să-şi suflece mânecile pentru a vărsa untdelemnul şi vinul pe rănile oamenilor (cf. Lc 10,25-37); care nu priveşte omenirea dintr-un castel de sticlă pentru a judeca sau a clasifica persoanele. Aceasta este Biserica una, sfântă, catolică, apostolică şi compusă din păcătoşi, care au nevoie de milostivirea sa. Aceasta este Biserica, adevărata mireasă a lui Cristos, care încearcă să fie fidelă faţă de Mirele său şi faţă de doctrina sa. Este Biserica, ea căreia nu-i este frică să mănânce şi să bea cu desfrânatele şi vameşii (cf. Lc 15). Biserica ce are porţile deschise larg pentru a-i primi pe cei nevoiaşi, pe cei căiţi şi nu numai pe cei drepţi sau pe cei care cred că sunt desăvârşiţi! Biserica ce nu se ruşinează de fratele căzut şi nu se preface că nu-l vede, dimpotrivă se simte implicată şi aproape obligată să-l ridice şi să-l încurajeze să reia drumul şi îl însoţeşte spre întâlnirea definitivă cu Mirele său, în Ierusalimul ceresc.

Aceasta este Biserica, mama noastră! Şi atunci când Biserica, în varietatea carismelor sale, se exprimă în comuniune, nu poate să greşească: este frumuseţea şi forţa lui sensus fidei, a acelui simţ supranatural al credinţei, care este dăruit de Duhul Sfânt pentru ca, împreună să putem cu toţii intra în inima Evangheliei şi să învăţăm să-l urmăm pe Isus în viaţa noastră, şi acest lucru nu trebuie să fie văzut ca motiv de confuzie şi de deranj.

Atâţia comentatori, sau oameni care vorbesc, şi-au imaginat să vadă o Biserică în ceartă unde o parte lupta împotriva celeilalte, îndoindu-se chiar de Duhul Sfânt, adevăratul promotor şi garant al unităţii şi armoniei în Biserică. Duhul Sfânt care de-a lungul istoriei a condus mereu barca, prin slujitorii săi, chiar şi atunci când marea era potrivnică şi agitată, iar slujitorii erau infideli şi păcătoşi.

Scurt moment de tăcere...

Cântec:

Un tată:

În lume-i nevoie de credinţă:

"Act de credinţă, Doamne, Dumnezeul meu, cred cu tărie tot ce ne-ai descoperit tu, adevărul veşnic şi negreşelnic, şi ce ne învaţă sfânta biserică.

Cred mai ales în tine, unul şi adevăratul Dumnezeu în trei Persoane egale şi totuşi deosebite, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.

Cred în Isus Cristos, Fiul tău unic, care s-a zămislit de la Duhul Sfânt, s-a născut din Maria Fecioară, a pătimit şi a murit pentru mântuirea noastră. Cred că tu eşti drept şi răsplăteşti pe fiecare după faptele sale: pe cei buni cu fericirea cerească, iar pe cei răi îi pedepseşti cu osânda veşnică a iadului. În această credinţă vreau să trăiesc şi să mor. Doamne, întăreşte-mi credinţa. Amin".

O mamă:

În lume-i nevoie de speranţă:

"Act de speranţă, Doamne, Dumnezeul meu, nădăjduiesc cu încredere deplină că îmi vei dărui din bunătatea ta şi prin meritele lui Isus Cristos, iertarea păcatelor, harul tău şi fericirea veşnică, pentru că tu mi-ai promis, şi eşti nesfârşit de credincios în făgăduinţele tale. Amin".

Un copil:

În lume-i nevoie de iubire:

"Act de iubire, Doamne, Dumnezeul meu, te iubesc din toată inima, din tot sufletul şi din toate puterile mele şi mai presus de orice, pentru că eşti nemărginit de bun şi vrednic de iubire. Iubesc şi pe aproapele ca pe mine însumi din dragoste către tine şi iert din inimă pe toţi aceia care mi-au greşit. Doamne, fă să te iubesc din ce în ce mai mult. Amin".

Un tânăr:

În lume-i nevoie de convertire:

"Act de căinţă, Doamne, Dumnezeul meu, mă căiesc din toată inima de toate păcatele mele şi le urăsc mai presus de toate, pentru că prin ele am pierdut harul tău şi împărăţia cerului şi m-am făcut vrednic de pedeapsa veşnică a iadului; dar mai mult mă căiesc, pentru că păcătuind, te-am mâniat pe tine, Părintele meu, Mântuitorul meu şi Dumnezeul meu, atât de mare şi atât de bun. Pentru aceasta mă hotărăsc, cu ajutorul harului tău, să nu mai păcătuiesc şi să fug de orice prilej de păcat. Amin".

Cântec:

Rugăciune pentru părinţi:

Doamne Isuse Cristoase, tu i-ai iubit pe Iosif şi pe Maria şi ai fost ascultător faţă de ei. Prin cuvintele şi exemplul tău ne-ai învăţat ca şi noi să facem la fel. Ajută-ne să-i iubim şi să-i respectăm pe părinţi, mai ales că fac atâtea lucruri frumoase pentru noi. Dă-le sănătate şi multă putere de muncă. Dă-le o inimă răbdătoare şi luminează-i ca să ne înţeleagă atunci când greşim. În familiile în care nu există înţelegere, ajută-i să se înţeleagă, acolo unde există suferinţă din cauza lipsurilor sau a bolilor, dă multă răbdare, acolo unde tu nu eşti primit, ajută-i să înţeleagă că fără tine nu se pot mântui. Ajută-i, o, Isuse pe toţi copiii din lume să fie iubiţi şi acceptaţi de tata şi de mama lor, ajută-i pe fraţi să se înţeleagă între ei, iar atunci când părinţii vor ajunge la adânci bătrâneţe să fie fericiţi de copiii lor. Dă-le tuturor părinţilor multă credinţă şi multă răbdare. Amin.

Rugăciune de mulţumire:

Îţi mulţumim, Isuse pentru timpul pe care ni l-ai dat ca să-l petrecem în prezenţa ta. Ştim că nu am găsim cele mai potrivite cuvinte pentru a te lăuda. Cu toate acestea primeşte-le şi împlineşte-le după voinţa ta. Ştim că gândurile noastre nu au fost mereu prezente aici, în biserică. Cu toate acestea primeşte nevinovăţia gândurilor noastre. Îţi mulţumim pentru tot ceea ce am primit de la tine. Îi mulţumim lui Dumnezeu-Tatăl pentru darul vieţii, al familiei şi al iubirii din ea. Îţi mulţumim ţie, Isuse pentru că ai murit pentru noi, îi mulţumim Duhului Sfânt pentru că ne inspiră în fiecare moment să facem bine. Ajută-ne ca împreună cu Preasfânta Fecioară Maria să te iubim mereu. Amin.

Cântec: Toţi să adorăm fierbinte

Binecuvântarea finală

Cântec final

Oficiul pentru Pastoraţia Familiei şi a Laicilor