Anul acesta, din cauza virusului Covid 19 şi a ordonanţelor militare publicate în urma instituirii stării de urgenţă, am fost sfătuiţi să stăm acasă. Nu putem participa în biserică la celebrările liturgice, dar, aşa cum am învăţat încă de la Prima Sfântă Împărtăşanie, Dumnezeu este "în cer, pe pământ şi în tot locul", iar familia este, aşa cum o numeşte Lumen gentium 11, "Biserica domestică".
În consecinţă, întâlnirea cu Dumnezeu, cu Isus cel înviat, poate avea loc şi de acasă. Putem trăi intens şi de acasă Săptămâna Sfântă, mai ales Tridumul pascal.
Aşa cum ne-a asigurat şi Sfântul Părinte papa Francisc, dar şi episcopul nostru Iosif Păuleţ, participarea la sfintele Liturghii în această perioadă este valabilă, fie la televizor, fie prin internet, participând la una din atâtea transmisii care au loc în această perioadă, urmând ca locul împărtăşaniei sacramentale să fie luat de împărtăşania spirituală.
Pentru a veni în întâmpinarea familiilor, în vederea unei trăiri mai intense a Tridumului pascal, Oficiul pentru Pastoraţia Familiei face câteva propuneri:
Joia Mare
Ritul spălării picioarelor în familie
Este o ocazie potrivită ca soţii să-şi spele reciproc picioarele, fiind un semn nu doar de umilinţă, ci, la nevoie şi de anticipare a unei eventuale nevoi de a-l îngriji pe celălalt în caz de neputinţă.
Prepararea şi consumarea lipiilor
Este o ocazie potrivită să pregătiţi şi să mâncaţi în cadrul cinei lipii sau pâine făcută fără drojdie, pâinea folosită de Isus la Cina cea de Taină (la fel cum sunt făcute şi ostiile).
Lipiile se pregătesc astfel:
Ingrediente: 170 g de făină (+ 10 g pentru presărare), 1 linguriţă de sare, 200 ml de apă fierbinte. Se pot adăuga şi 2 linguri de ulei.
Mod de preparare: Apa fierbinte se amestecă cu sarea. Într-un bol se adaugă făină cernută, uleiul şi peste ele se adaugă apa fierbinte. Frământaţi cu mâinile amestecul timp de aproximativ un minut până se obţine un aluat omogen şi uşor elastic. Dacă este prea moale mai completaţi cu puţină făină. Densitatea aluatului depinde de calitatea făinii folosite de fiecare. Aluatul obţinut se rotunjeşte, se pune într-o pungă şi se lasă circa 20 de minute la rece. După 20 de minute transferaţi aluatul pe suprafaţa de lucru unde împresuraţi dinainte puţină făină şi îl împărţiţi în 8 bucăţi egale, de câte 20 g fiecare. Fiecare bucată de aluat se întinde în foaie de aluat cu diametrul de 15-16 cm şi grosimea de 2-3 mm. Presăraţi lipiile cu făină, ca acestea să nu se rupă şi să nu se lipească. Se pune la încins o tigaie (fără ulei) şi se pune lipia în tigaia înfierbântată, se întoarce de pe o parte pe alta până se rumeneşte pe ambele părţi. Pot fi servite imediat, iar dacă le serviţi mai târziu pot fi păstrate într-un vas de sticlă sau plastic ermetic închis.
Pentru a fi şi mai aproape de cina rituală ebraică, pentru a ne aminti de ierburile amare sau de suferinţa poporului ales în robia Egiptului, se poate mânca la cina din Joia Mare şi salată din păpădie.
Mod de preparare: Prepare unei astfel de salate este simplă: frunzele de păpădie se spală cu apă sărată şi se rup în bucăţi medii, de unu-trei centimetri lungime. Se adaugă ceapa verde tăiată rondele şi câteva linguri de zeamă de lămâie, după gust, puţin ulei şi eventual, usturoi pisat. Se condimentează după gust cu sare şi piper.
Îmbrăţişarea păcii
Amintindu-se în cadrul celebrărilor din biserică şi de instituirea porunci iubirii, chiar dacă trebuie păstrată distanţarea socială, membrii familiei, trăind sub acelaşi acoperiş, în amintirea acestei porunci, se pot îmbrăţişa şi la nevoie îşi pot cere iertare reciproc pentru micile inadvertenţe specifice vieţii de familie.
În amintirea Cinei celei de taină, într-un loc frumos amenajat se pot pune câteva lipii şi o ulcică de lut cu vin, care să amintească de speciile euharistice. După participarea la celebrarea euharistică prin intermediul transmisiilor în direct din oricare biserică, după ce aţi făcut împreună "împărtăşania spirituală", la final, puteţi împărţi din lipii şi consuma din vin.
Vinerea Mare
În Vinerea Mare are loc celebrarea pătimirii Domnului. În esenţă, structura devoţiunii Calea Sfintei Cruci imită viaţa de familie în etapele ei principale.
Vă voi propune o paralelă între cele paisprezece staţiuni şi viaţa noastră:
Staţiunea I: Isus este condamnat la moarte. Coincide cu momentul conceperii noastre în sânul matern. Atunci când am fost concepuţi, probabilitatea să existăm noi era de 1/60 mil. Dumnezeu ne-a preferat pe noi! Oare de ce?
Staţiunea II: Isus ia crucea pe umeri. Coincide cu naşterea noastră. Am avut şansa unor părinţi care ne-au dorit şi a unei mame care ne-a născut. Sunt atâţia copii nedoriţi şi atâţia ucişi prin avort înainte să se nască. Noi am avut şansa să intrăm în această viaţă, care are şi partea ei de cruce şi pe care trebuie să o purtăm cu răbdare! Oare de ce?
Staţiunea III: Isus cade prima oară sub povara crucii. Coincide cu primii noştri paşi în viaţă. Învăţăm să mergem, să mâncăm, să vorbim, dar până să reuşim cădem de atâtea ori. Totuşi, indiferent de câte ori cădem nu ne descurajăm. Continuăm! Oare de ce?
Staţiunea IV: Isus întâlneşte pe Maica sa îndurerată. Coincide cu rolul mamei, dar şi al tatălui, în viaţa copilului, în viaţa noastră. Atunci când se pare că obosim, când ne descurajăm, e suficientă o privire de-a mamei sau de-a tatălui şi mergem mai departe. Oare de ce e atât de important rolul părinţilor în viaţa noastră?
Staţiunea V: Simon din Cirene îl ajută pe Isus să ducă crucea. Coincide cu rolul bărbatului în această lume, în viaţa femeii sau viaţa de familie. El este chemat să poarte "poverile", să facă ceea ce este greu, muncile grele. Oare de ce?
Staţiunea VI: Veronica şterge faţa lui Isus cu năframa ei. Coincide cu rolul femeii în această lume, în viaţa bărbatului sau viaţa de familie. Ea este chemată să se ocupe de parte sensibilă a vieţii. Ei îi este încredinţată misiunea de a purta şi de a aduce viaţa pe pământ, de a educa, de a îngriji. Oare de ce?
Staţiunea VII: Isus cade a doua oară sub povara crucii. Coincide cu primele noastre căderi în păcat. Cade pentru păcatele adolescenţei, ale tinereţii, pentru primele noastre experienţe, rod al slăbiciunilor omeneşti. Oare de ce?
Staţiunea VIII: Isus le mângâie pe femeile din Ierusalim care plâng. Coincide cu nevoia noastră de a fi iubiţi şi de a iubi. Suntem nişte "cerşetori" de iubire! Oare de ce?
Staţiunea IX: Isus cade a treia oară sub povara crucii. Coincide cu păcatele "mature" ale existenţei noastre. Aşa-zisa "criză a anilor patruzeci" generează cele mai multe "cutremure" în viaţa de familie. În jurul acestei vârste au loc cele mai multe eşecuri, divorţuri, infidelităţi. Oare de ce?
Staţiunea X: Isus este dezbrăcat de hainele sale. Coincide cu acele momente când şi noi suntem "dezbrăcaţi" de demnitatea noastră umană. Suntem stigmatizaţi, bârfiţi, invidiaţi, arătaţi cu degetul, etc. Oare de ce?
Staţiunea XI: Isus este răstignit pe cruce. Coincide cu acele momente când poate suntem ţintuiţi la pat din cauza unei suferinţe, a unei boli, când nu mai poţi da înapoi în urma unei decizii luate, dar care este în detrimentul personal. Oare de ce?
Staţiunea XII. Isus moare pe cruce. Coincide cu moartea noastră. Şi noi într-o zi, mai degrabă sau mai târziu, dintr-un motiv sau altul, va trebui să murim! Oare de ce?
Staţiunea XIII: Isus este luat jos de pe cruce. Coincide cu pregătirea noastră pentru înmormântare, cu ultimul rămas bun din partea celor dragi. Oare de ce?
Staţiunea XIV: Isus este înmormântat. Coincide cu propria noastră înmormântare...
Pentru o şi mai bună meditare a pătimirii Domnului, se poate pune pe o masă un vas în care să fie pământ, în care să fie înfiptă o cruce. Ne va aminti că noi înşine suntem "din pământ şi în pământ ne vom întoarce" şi că asemenea oricărei seminţe care, aruncată în pământ, dă roade şi noi într-o zi vom învia. Aceeaşi cruce, la finalul meditării Căii Sfintei Cruci, poate fi sărutată în semn de adorare.
Sâmbăta Sfântă
Sâmbăta Sfântă are o trăsătură aparte, întreaga creaţie, în linişte aşteaptă parcă momentul învierii Domnului. Ne putem pregăti în linişte sau putem asculta muzică clasică. Recipientul cu pământ pe care l-am pus în Vinerea Sfântă îl putem înlocui după Liturghia Învierii cu o floare alături de care să punem o imagine cu Isus înviat, dar şi câteva ouă crude, simbol al vieţii care se află în interiorul lor. Alături de el se poate pune şi un ştergar, o sticlă cu parfum, un unguent, dar şi un vas cu apă, în amintirea parfumului şi a unguentului folosit de către femeile sfinte pentru îmbălsămarea lui Isus, iar apa ca semn al apei în care am fost botezaţi. O lumânare aprinsă şi o Biblie din care să citim pasajul evanghelic în care se aminteşte punerea lui Isus în mormânt vor completa acest ornament în vederea aşteptării Liturghiei de înviere.
Tot după Liturghia învierii (la care participăm prin transmisiile în direct din bisericile noastre), să aibă loc o îmbrăţişare familială între toţi membrii familiei, să se spargă câte un ou roşu şi să se salute cu salutul: "Cristos a înviat!"
Vă dorim să trăiţi cât mai profund timpul sacru, gândindu-ne mai ales la ce vrea Dumnezeu să ne transmită acceptând pentru noi această încercare. Aşa cum el l-a înviat pe Isus din morţi, la fel sperăm să îndepărteze dintre noi şi molima Covid 19.
Pr. Felician Tiba
Oficiul pentru Pastoraţia Familiei
