După ani de seminar, după multă rugăciune şi studiu, iată-te preot! Oamenii nu-ţi mai spun pe nume, nici măcar fraţii şi surorile şi uneori nici eu, mai ales când e lume în jur. Eşti preot şi asta mă bucură! De multe ori am avut ocazia să te privesc de departe, uneori chiar din ultima bancă din biserică, şi recunosc, sunt mândră! Totuşi, eşti fiul meu, chiar dacă lumea spune: "E fiul satului!" Te privesc, te ascult şi mă întreb, de unde îţi vin toate acele cuvinte frumoase? Sigur că mă întreb dacă, înainte să le spui, tu crezi în ele! Aici însă nu mai e treaba mea, e lucrarea Duhului Sfânt. El le-a pus în tine şi tot el te luminează să le spui atunci când trebuie şi cum trebuie.
Lucrarea Duhului Sfânt... Apropo de lucrarea Duhului Sfânt... Eşti preot, eşti "Alt Cristos" şi ai în mâini misterele cele mai profunde ale vieţii prezente şi ale celei viitoare. Celebrezi sacramentele şi o faci în numele lui Isus Cristos. Să nu uiţi însă că înainte să fii tu, am fost eu, mama ta, mama şi tatăl tău.
Înainte ca tu să-l cobori pe Cristos în pâine şi vin pe altar, eu l-am adus prin tine, prin viaţa faţă de care m-am deschis împreună cu tată tău. Şi nu uita, Isus a spus: "Eu sunt calea, adevărul şi viaţa (In 14, 6). Înainte ca tu să celebrezi liturghia euharistică, eu am celebrat liturgia vieţii!
Înainte ca tu să ierţi păcatele în numele Sfintei Treimi, nu uita, prima lecţie de iertare ai văzut-o la mine şi la tatăl tău. De câte ori am fost nevoiţi să ne iertăm! De câte ori te-am iertat şi pe tine! Că n-ai fost preot de mic...
Înainte să botezi, eu te-am purtat pe braţe şi te-am adus la botez. Împreună cu tatăl tău ne-am luat atunci angajamentul că te vom creşte în legea lui Cristos şi a Bisericii. Dacă ne-ai văzut rugându-ne, mergând la biserică, participând la sacramente, momente la care te-am purtat cu noi, e adevărat că uneori cam cu forţa, asta înseamnă că am încercat să ne ţinem de cuvânt, să te creştem aşa cum am promis.
Înainte să ungi bolnavii, dându-le sfântul Maslu, ţine cont, câte nopţi am pierdut eu pentru tine când erai răcit, chiar şi atunci când, neastâmpărat fiind, ţi-ai rupt mâna, deşi abia îţi spusesem să nu urci în acel copac.
Înainte ca tu celebrezi căsătoria atâtor tineri, nu uita, eu am celebrat-o în biserica în care şi tu ai celebrat prima ta Liturghie. Fără noi nu s-ar fi celebrat acea căsătorie! De fapt, noi am şi celebrat-o, părintele doar ne-a asistat!
Înainte să predici, să catehizezi, să vorbeşti despre Dumnezeu, să nu uiţi niciodată, eu ţi-am vorbit prima dată despre el. E adevărat că poate nu am avut mereu pedagogia necesară, poate că uneori te-am pus forţat să înveţi rugăciunile, să studiezi Catehismul, dar atunci ai făcut primul seminar, iar examenele, lasă, mai bine nu mai spun, cât de mult efort am făcut să te trec clasa...
Iar astăzi eşti preot! Ce demnitate! Fiul meu, preot... Ştiu că nu e simplu! Ştiu că prin consacrare, Dumnezeu nu ţi-a anulat umanitatea din tine. Eşti deopotrivă "Alt Cristos", dar eşti şi om, eşti plin de har la altar şi e bine, eşti un miel la spovadă, aşa cum eşti un leu la predică, dar nu uita, că peste tot eşti şi om! Înainte să fii preot, eşti om! Ştiu, nu-mi mai spune, ştiu că ţi-e greu, ştiu că în fiecare seară intri singur în camera ta şi nu ai cu cine împărtăşi bucuriile sau greutăţile zilei, aşa cum o fac eu cu tatăl tău. Ştiu că ai idealuri măreţe, că vrei să ai cea mai frumoasă şi îngrijită biserică, cea mai frumoasă casă parohială, cea mai sfântă comunitate, dar nu uita, fiu meu, dacă ar fi aşa cum o vrei tu, locul tău nu mai e acolo. Tocmai de asta eşti preot şi în acea comunitate, să o conduci la sfinţenie.
Lasă, nu fi supărat că nu toţi participă la Sfânta Liturghie, că nu toţi participă la sacramente, că nu toţi cred în Dumnezeu. Sunt şi ei oameni! Crezi că ei nu fac efort să creadă? Crezi că ei nu au momente în care se simt depăşiţi de situaţiile vieţii? Tu crezi că ei nu au frici, ei nu se tem de suferinţă şi de moarte? Crezi că la momentele grele, chiar nu-şi fac semnul crucii şi nu spun "Doamne ajută!"? Sunt poate prea orgolioşi s-o recunoască, dar fiecare are un anumit grad de credinţă.
Fiul meu preot, astăzi m-am gândit la tine şi i-am mulţumit lui Dumnezeu pentru că eşti şi fiul meu, i-am mulţumit pentru că m-a învrednicit să fiu mama ta. Fă partea ta! Nu spun să faci minuni, minunile le face Dumnezeu, dar îţi spun să faci partea ta şi s-o faci bine!
Ai primit un dat atât de mare, bucură-te de el! Întreţine-l, şlefuieşte-l, fă-l să strălucească şi nu uita, oriunde o să-l slujeşti pe Dumnezeu în lumea asta, mama ta e mândră de tine. Dacă tu mă faci mândră, eu voi ieşi cu fruntea sus în comunitatea din care fac parte. Dar dacă tu n-o să ţii cont de nimic din ceea ce ţi-am spus până aici, o să merg în mormânt tristă...
Mamă, fii preotul nu pe care îl doresc eu, ci cel pe care l-a dorit Dumnezeu când te-a ales şi te-a consacrat. Dar nu uita că bucuria cea mai mare a mea e ca într-o zi să pot spune: "Da, e fiul meu..."
(Desprinsă din întâlnirea cu rudele preoţilor desfăşurată sâmbătă, 18 ianuarie 2025, la Centrul "Gaudium et Spes" din Traian-NT)
* * *
Mai multe imagini de la acest eveniment puteţi vedea în Albumul foto: 18 ianuarie: Traian: Întâlnirea cu rudele preoţilor, la Centrul "Gaudium et Spes"
* * *
Din arhiva ercis.ro:
