După cum aţi fost informaţi în ultima perioadă a avut loc un conflict armat în Coasta de Fildeş.
De fapt care este situaţia pe scurt? De mai bine de doi ani există un conflict între armata guvernamentală, care controlează partea de sud şi rebeli, care controlează partea de nord. După mai multe acorduri de pace a avut loc şi cel de la Linas-Marcussis, în urma căruia forţe ONU şi franceze tot sub egida ONU au fost trimise pentru a crea o zonă de încredere şi pentru a asigura condiţiile pentru rezolvarea conflictului pe calea dialogului. După aceea a avut loc acordul Accra III, la sfârşitul lui iulie 2004, potrivit căruia pe 15 octombrie ar fi trebuit să înceapă dezarmarea rebelilor.
Din păcate, acest lucru nu a avut loc şi pe 4 noiembrie 2004 a izbucnit această ultimă criză. Armata guvernamentală a început să atace oraşul Bouake, reşedinţa rebelilor. În a treia zi de bombardamente, sâmbătă, 6 noiembrie 2004, a fost lansată o bombă şi asupra unei baze militare franceze. După care forţele franceze au distrus imediat cele două avioane de război Ceh, iar seara şi elicopterele de luptă. După acest incident armata terestră care avansase mult spre Bouake a primit ordin să se retragă şi, la intervenţia statelor africane şi a rezoluţiei ONU, situaţia începe să se normalizeze. În urma acestui conflict drumul spre adevărata pace se face şi mai anevoios.
În tot acest timp noi am rămas alături de credincioşi, la Djebonoua, la 20 de kilometri de Bouake..., fapt care a dus la creşterea încrederii şi a solidarităţii. Au fost multe gesturi la care ne-au curs lacrimile. Unii care aveau casa la asfalt şi erau expuşi pericolului au trebuit să plece, trecând prin faţa porţii noastre şi văzându-ne ne lăsau mereu câte ceva, de obicei ceea ce aveau mai bun. Veneau zilnic să ne aducă de mâncare şi apă dacă aveam nevoie. Era mereu cineva care să ne viziteze pentru a ne face companie.
Lumea de rând nu vrea război, îşi doreşte din tot sufletul pacea. Crede din tot sufletul şi speră ca într-o bună zi să o vadă cu adevărat. Am văzut curajul, dăruirea, eroismul din aceste persoane care şi-au luat câteva lucruri şi au plecat pentru câteva zile cu speranţa de a se reîntoarce şi a continua viaţa. Am văzut zâmbetul lor în aceste situaţii.
Iată de ce rămânem cu ei până şi în aceste situaţii.
Vrem să vă mulţumim din suflet pentru susţinerea şi rugăciunile pe care le-aţi făcut pentru noi şi pentru întreaga populaţie. Ne încredinţăm în continuare rugăciunilor voastre pentru ca Dumnezeu să înmoaie inimile tuturor pentru a se pune de acord şi a face să domine pacea. Fie ca sfânta Fecioară să mijlocească acest har pe lângă Fiul ei Isus şi să îndepărteze ura din inimile celor care au putere să promoveze şi să facă să domnească pacea în întreaga Coastă de Fildeş.
Pe toată durata acestui conflict am fost în contact şi cu sora Maria Dâscă, ce se află la Yamoussoukro, în zona guvernamentală. Şi ea vă mulţumeşte foarte mult pentru tot.
Uniţi în rugăciune,
Pr. Adrian Stoica şi pr. Gabriel Cimpoeşu
