Papa Francisc: Regina Caeli (5 iunie 2022)
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua, duminică frumoasă!
Şi astăzi şi sărbătoare frumoasă, pentru că astăzi se celebrează solemnitatea Rusaliilor. Se celebrează revărsarea Duhului Sfânt asupra apostolilor, care s-a petrecut la cincizeci de zile după Paşte. Isus promisese asta de mai multe ori. În liturgia de astăzi Evanghelia prezintă una din aceste promisiuni, când Isus le-a spus discipolilor: "Duhul Sfânt, pe care îl va trimite Tatăl în numele meu, vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu" (In 14,26). Iată ce face Duhul: învaţă şi aminteşte ceea ce a spus Cristos. Să reflectăm asupra acestor două acţiuni, a învăţa şi a aminti, pentru că aşa face El să intre în inimile noastre Evanghelia lui Isus.
Înainte de toate Duhul Sfânt învaţă. În acest mod ne ajută să depăşim un obstacol care se prezintă în experienţa de credinţă: cel al distanţei. El ne ajută să depăşim obstacolul distanţei în experienţa de credinţă. De fapt, poate să apară dubiul că între Evanghelie şi viaţa de toate zilele există multă distanţă: Isus a trăit în urmă cu două mii de ani, erau alte timpuri, alte situaţii, aşadar Evanghelia pare depăşită, pare nepotrivit să vorbească prezentului nostru cu exigenţele sale şi problemele sale. Vine şi la noi această întrebare: ce poate spune Evanghelia în epoca internetului, în epoca globalizării? Cum poate avea incidenţă cuvântul său?
Putem spune că Duhul Sfânt este specialist în a scurta distanţele, El ştie să scurteze distanţele; ne învaţă să le depăşim. El este cel care leagă învăţătura lui Isus cu fiecare timp şi cu fiecare persoană. Cu El cuvintele lui Cristos nu sunt o amintire, nu: cuvintele lui Cristos, prin forţa Duhului Sfânt, devin vii, astăzi! Duhul le face vii pentru noi: prin Sfânta Scriptură ne vorbeşte şi ne orientează în prezent. Duhul Sfânt nu se teme de scurgerea secolelor; dimpotrivă, îi face atenţi pe credincioşi la problemele şi la evenimentele din timpul lor. De fapt, Duhul Sfânt, atunci când învaţă, actualizează: menţine credinţa mereu tânără. Noi riscăm să facem din credinţă o piesă de muzeu: este riscul! În schimb El o pune în pas cu timpurile, mereu la zi, credinţa la zi: aceasta este lucrarea sa. Pentru că Duhul Sfânt nu se leagă cu epoci sau mode care trec, ci aduce în prezent actualitatea lui Isus, înviat şi viu.
Şi în ce mod face asta Duhul? Făcându-ne să ne amintim. Iată al doilea verb, a aminti [ri-cordare, în it.]. Ce înseamnă a aminti? A aminti [ri-cordare] înseamnă a readuce la inimă, "ri-cordare": Duhul readuce Evanghelia în inima noastră. Se întâmplă ca şi pentru apostoli: l-au ascultat pe Isus de atâtea ori, şi totuşi l-au înţeles puţin. Nouă ni se întâmplă acelaşi lucru. Dar începând de la Rusalii, cu Duhul Sfânt, îşi amintesc [ri-cordano] şi înţeleg. Primesc cuvintele sale ca şi cum ar fi făcut exact pentru ei şi trec de la o cunoaştere exterioară, o cunoaştere de amintire, la un raport viu, la un raport convins, bucuros cu Domnul. Duhul Sfânt este cel care face asta, ne face să trecem de la acel "am auzit spunându-se" la cunoaşterea personală a lui Isus, care intră în inimă. Astfel Duhul ne schimbă viaţa: face în aşa fel încât gândurile lui Isus să devină gândurile noastre. Şi asta o face amintindu-ne [ri-cordandoci] cuvintele sale, aducând la inimă, astăzi, cuvintele lui Isus.
Fraţilor şi surorilor, fără Duhul pe care ni-l aminteşte pe Isus, credinţa devine uitucă. De atâtea ori credinţa devine o amintire fără comemorare: în schimb comemorarea este vie şi comemorarea vie o aduce Duhul. Şi noi - să încercăm să ne întrebăm - suntem creştini uituci? Eventual este suficientă o contrarietate, o trudă, o criză pentru a uita iubirea lui Isus şi a cădea în îndoială şi în frica noastră? Vai! Să fim atenţi să nu devenim creştini uituci. Remediul este invocarea Duhului Sfânt. Să facem asta des, în special în momentele importante, înainte de deciziile dificile şi în situaţii care nu sunt uşoare. Să luăm în mână Evanghelia şi să-l invocăm pe Duhul. Putem spune aşa: "Vino, Duhule Sfânt, aminteşte-mi-l pe Isus, luminează inima mea". Este o rugăciune frumoasă, asta: "Vino, Duhule Sfânt, aminteşte-mi-l pe Isus, luminează inima mea". O spunem împreună? "Vino, Duhule Sfânt, aminteşte-mi-l pe Isus, luminează inima mea". După aceea, să deschidem Evanghelia şi să citim un mic text, lent. Şi Duhul îl va face să vorbească vieţii noastre.
Fecioara Maria, plină de Duh Sfânt, să aprindă în noi dorinţa de a-l ruga şi de a primi Cuvântul lui Dumnezeu.
_______________
După Regina Caeli
Iubiţi fraţi şi surori,
La Rusalii visul lui Dumnezeu cu privire la omenire devine realitate; la cincizeci de zile după Paşte, popoare care vorbesc limbi diferite se întâlnesc şi se înţeleg. Dar acum, la o sută de zile de la începutul agresiunii armate împotriva Ucrainei, asupra omenirii s-a coborât din nou coşmarul războiului, care este negarea visului lui Dumnezeu: popoare care se ciocnesc, popoare care se ucid, oameni care, în loc să se apropie între ei, sunt îndepărtaţi din propriile case. Şi în timp ce furia distrugerii şi a morţii se îndârjeşte şi contrapoziţiile se răspândesc, alimentând o escaladare tot mai periculoasă pentru toţi, reînnoiesc apelul meu către responsabilii naţiunilor: nu duceţi omenirea la ruină, vă rog! Nu duceţi omenirea la ruină, vă rog! Să se pună în aplicare adevărate negocieri, tratative concrete pentru o încetare a focului şi pentru o soluţie sustenabilă. Să se asculte strigătul disperat al oamenilor care suferă - vedem asta în fiecare zi în media - să se respecte viaţa umană şi să se oprească distrugerea macabră de oraşe şi sate în estul Ucrainei. Vă rog, să continuăm să ne rugăm şi să ne angajăm pentru pace, fără a înceta.
Ieri, la Beirut, au fost beatificaţi doi fraţi minori capucini, Leonard Melki şi Toma Gheorghe Saleh, preoţi şi martiri, ucişi din ură faţă de credinţă în Turcia în 1915, respectiv în 1917. Aceşti doi misionari libanezi, într-un context ostil, au dat dovadă de încredere neabătută în Dumnezeu şi de abnegaţie faţă de aproapele. Exemplul lor să întărească mărturia noastră creştină. Erau tineri, nu aveau 35 de ani. Aplauze pentru noii fericiţi!
Am aflat cu satisfacţie că încetarea ostilităţilor în Yemen a fost reînnoită pentru alte două luni. Mulţumire fie lui Dumnezeu şi vouă. Doresc ca acest semn de speranţă să poată fi un alt pas pentru a pune cuvântul sfârşit la acel conflict sângeros, care a generat una din cele mai rele crize umanitare din zilele noastre. Vă rog, să nu uităm să ne gândim la copiii din Yemen: foame, distrugere, lipsă de instruire, lipsă de toate. Să ne gândim la copii!
Doresc să asigur rugăciunea mea pentru victimele alunecărilor de teren cauzate de ploile torenţiale petrecute în regiunea metropolitani Recife, în Brazilia.
Vă salut pe voi toţi, romani şi pelerini! Salut Asociaţia "Avvocatura in missione"; pe membrii din Mişcarea Internaţională Reconciliere şi din Mişcarea Nonviolentă; grupul de scoutişti francezi "Saint Lous", Societatea "Sfântul Vincenţiu de Paoli" şi fraternitatea Evangelii gaudium. Salut credincioşii din Piacenza d'Adige, corul din Castelfidardo, tinerii din Pollone şi cei din Cassina de' Pecchi - îmi amintesc când am vizitat aceste locuri în urmă cu mulţi ani -, pelerinii care provin de la Sanctuarele Antoniane din Camposampiero şi cicliştii din Sarcedo şi salut şi tinerii de la Neprihănita.
Exprim apropierea mea de pescari, să ne gândim la pescari care, din cauza creşterii preţului carburantului, riscă să trebuiască să înceteze activitatea lor; şi o extind la toate categoriile de muncitori grav afectaţi de consecinţele conflictului din Ucraina.
Eu mă rog pentru voi, voi rugaţi-vă pentru mine. Urez tuturor o duminică frumoasă. Poftă bună şi la revedere.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
