Mons. Hoser (pastoraţia pelerinilor): "Aici nu se oferă lucruri supranaturale. Este un loc de reflecţie şi de rugăciune, de întâlnire şi de dialog cu Domnul"
de Anna Teresa Kowalewska
"Trebuie trăită atmosfera de la Medjugorje, acea rugăciune şi acea liturgie. Trebuie urmat personal drumul rozariului şi Via Crucis, relatarea nu este suficientă...", spune la agenţia SIR Mons. Henryk Hoser, trimis special al papei la Medjugorje şi responsabil pentru pastoraţia pelerinilor. În primele zile din iulie, cardinalul Stanislaw Dziwisz, fost arhiepiscop de Cracovia şi din 1966 până în 2005 secretar particular al lui Karol Wojtyła, Ioan Paul al II-lea, a vizitat orăşelul din Bosnia-Herţegovina unde de 40 de ani şase vizionari afirmă că simt prezenţa Mariei care le-ar lăsa mesaje, încă nerecunoscute oficial de Sfântul Scaun, al căror conţinut - definit de Mons. Hoser de factură "apocaliptică" -, aminteşte despre Fatima din Portugalia şi despre Kibeho din Ruanda.
"Medjugorje este un loc de mare rugăciune şi de convertire prin rugăciune, spovadă şi pocăinţă. Nu sunt importante atât viziunile, ci mai degrabă faptul că acesta este un loc de întâlnire cu Mama lui Dumnezeu", a spus card. Dziwisz subliniind că în cazul orăşelului din Bosnia-Herţegovine sunt importate nu atât viziunile, cât mai ales "reînnoirea spirituală şi convertirea personală" mărturisite de mulţi pelerini.
Mons. Hoser, vorbind cu agenţia SIR, a afirmat că deşi există "opinii contrastante referitoare la presupusele viziuni", trebuie "trăită realitatea de la Medjugorje" care este "un loc de reflecţie şi de rugăciune, de întâlnire şi de dialog cu Domnul".
Conţinuturile mesajelor date vizionarilor de la Medjugorje s-au schimbat cu pandemia?
Mesajul de la Medjugorje este mereu actual pentru că este apelul la convertire, la pace, la întoarcerea la Dumnezeu adresat persoanelor care nu se mai roagă şi care nu mai au contact direct cu Creatorul şi Răscumpărătorul nostru. Această invitaţie la pocăinţă, la convertire şi la viaţa sacramentală, aş spune, este tot mai actuală. Şi preoţii care celebrează în acel loc, în munca lor pastorală pun accentul tocmai pe aceste aspecte. La Medjugorje multe persoane se convertesc cu adevărat în adâncul inimilor lor, există multe cazuri de trezire vocaţională, de schimbare a vieţii. Aşadar, pandemia nu a schimbat nimic, decât numărul celor prezenţi, deoarece multe persoane au fost împiedicate în realizarea dorinţei lor de a merge acolo personal.
Cum s-au desfăşurat celebrările pentru a 40-a aniversare?
În pofida restricţiilor sanitare adoptate pentru a zăgăzui proliferarea cazurilor de coronavirus, la Medjugorje celebrările aniversării au avut un caracter foarte solemn. Au venit mulţi pelerini mai ales din Bosnia-Herţegovina, dar şi din Croaţia vecină. În afară de asta au fost peste 50 de autocare cu pelerini polonezi şi alte numeroase cu cei provenind din Ucraina. Ziua de 25 iunie a fost trăită în manieră profund spirituală. Şi pentru că toată Dieceza de Medjugorje a fost ocazia pentru a aminti momente importante ale propriei istorii.
Credeţi că prin relaxarea interdicţiei de mişcare pelerinii vor începe să ajungă la Medjugorje?
Înainte de pandemie erau circa 3 milioane de pelerini pe an. Cu interdicţiile impuse din cauza virusului, de exemplu, mulţi pelerini din Italia au fost descurajaţi să vină. Asta şi pentru că după întoarcere ar fi fost supuşi la carantină. Acum, încet-încet, sosirile se reiau. Acest lucru este foarte important pentru oamenii de aici care trăiesc graţie sosirilor pelerinajelor. Actualmente grupurile mai numeroase provin din ţările din est. Însă cu siguranţă în scurt timp vor veni grupuri şi din Franţa şi din Germania, unde spiritualitatea de la Medjugorje este mai cunoscută, faţă de Italia de exemplu. Nu este nimic straniu, pentru că este nevoie mereu de timp pentru ca o religiozitate să devină mai populară. Oricum, eu văd mereu o creştere şi cred că această tendinţă se va afirma.
Dar ce anume atrage persoanele la Medjugorje?
Aici nu se oferă pelerinilor lucruri supranaturale. Se roagă împreună cu rozariul, se celebrează Euharistia şi apoi se dă oamenilor pâinea cea de toate zilele, ceea ce face Biserica de milenii. După Euharistie adesea se recită rugăciunea pentru vindecare. Nimic deosebit. Mulţi pelerini chiar la Medjugorje redescoperă adoraţia Preasfântului Sacrament la sfârşitul căreia de obicei persoanele aplaudă. Şi acele aplauze au devenit într-un fel un semn de la Medjugorje. Adesea în Occident, din cauza unei laicizări crescânde, bisericile se aseamănă cu un deşert spiritual. La Medjugorje este diferit. Şi tocmai pentru aceasta îi invit pe toţi să vină aici.
(După agenţia SIR, 17 iulie 2021)
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
