Moment liric:
Venim la tine
O, Marie, dulce Mamă, cor de oameni se adună,
Preamărindu-te, Fecioară, într-un glas, toţi împreună,
Îţi înalţă cânt de slavă, o, Regină, o, Crăiasă,
Căci eşti cea mai bună Mamă, cea mai sfântă şi frumoasă.
Tot poporul lui Mesia, cu episcopii în frunte,
Însoţiţi de preoţi tineri sau cu pletele cărunte,
Vin la tine, o, Fecioară, căci eşti Steaua ce le-arată
Calea sigură spre Fiul şi spre-al lui din ceruri Tată.
Iată prunci purtaţi în braţe, gângurind de bucurie
Că te au pe tine Mamă, gingaşă şi grijulie.
Înspre ei-ţi îndrepţi privirea şi-i admiri plină de milă,
Le zâmbeşti de printre astre suavă ca o copilă.
Vin copii, boboci de floare, şi-ţi aduc, sfântă Regină,
Ghiocei primăvăratici - semnul vieţii fără vină.
Îi primeşti, îi strângi la pieptu-ţi. Faţa-ţi este zâmbitoare,
Creştetul bălai li-l mângâi. Le dai câte-o sărutare.
Tineri plini de nerăbdare să te vadă, să te-admire
Vin atraşi de tine, Mamă, de-al tău chip, de-a ta iubire.
Nu-şi dau rândul să te-atingă, câte-un crin să îţi ofere.
Pentru toţi găseşti un zâmbet, un sărut, o mângâiere.
Vin adulţi în floarea vârstei, soţi ţinându-se de mână,
Vin cu gând de mulţumire pentru tine, o, Stăpână.
Trandafiri plini de mireasmă vin să-ţi pună la picioare,
Căci, deşi s-adulţi cu toţii, le eşti Mamă iubitoare.
Vin, încet înaintează şi se-apropie de tine
Valuri vii şi nesfârşite de bătrâni şi de bătrâne.
Toţi sunt veseli, plini de viaţă, căci, deşi "bunici" se cheamă
Se simt tineri, ca odată, căci te au pe tine Mamă.
Vin şi eu, deşi-s nevrednic, vin să îţi aduc o floare,
Să-ţi admir surâsul dulce, să primesc o sărutare,
Vin să îmi arăţi Păstorul, cu Biserica-mpreună,
Să mă-nveţi, preabună Mamă, s-aleg partea cea mai bună.
Petru Ciobanu
