Moment liric:
Păstorului martir
In memoriam Anton Durcovici
O sărmană dieceză şi-a-ngropat mai ieri păstorul
Şi, ca fiul fără tată, îşi striga spre ceruri dorul.
Vrea un alt păstor, căci greul ameninţă să se-abată;
Iar ea, biata dieceză, e orfană, fără tată.
Ruga ei e auzită şi Cristos la Iaşi te cheamă,
Turmei sale din Moldova să-i fii tată, să-i fii mamă.
Îi accepţi voinţa sfântă, chiar de vremuri de furtună
Ameninţă Barca sfântă s-o scufunde, s-o răpună.
Nu ţi-e teamă, căci speranţa-ţi este scut şi apărare
Împotriva ciumei roşii ce-ameninţă să doboare
Sfântul templu ce de veacuri a crescut dintr-o sămânţă,
Ce cu sânge-a fost stropită şi-a martirilor credinţă.
Dar ţi-e scurtă păstorirea, căci lichelele duşmane
Urmăresc să te ucidă, având seceri şi ciocane.
Te-arestează şi te-acuză c-ai trădat orânduirea
Ce aduce lumii "pacea", "bunăstarea", "mântuirea".
"Alte măşti, aceleaşi feţe" de Irozi avizi de sânge,
Ce ucid nevinovaţii. Şi Rahela iarăşi plânge.
Eşti târât prin beciuri sumbre, fără hrană, fără apă,
Ţi se cere să te lepezi de Cristos, ca şi de Papă.
Stelei roşii ţi se cere să te-nchini, s-aduci mărire,
Şi nu astrului ce-anunţă lumii noastre mântuire.
Tu refuzi ştiind prea bine că refuzu-nseamnă moarte
Şi accepţi cu toţi martirii de Mesia să ai parte.
În celula de la Sighet, ca şi Petru-n închisoare,
Stai întins, lipsit de forţă, dar credinţa ta e mare.
Nu te plângi, te rogi. Şi ruga îţi aduce mângâierea
Ce te-ajută să-nvingi chinul şi din ea îţi sorbi puterea.
Nu te-a frânt betonul rece şi nici altă suferinţă,
Însetat, lihnit de foame, ai rămas ferm în credinţă.
Nu ai vrut să fii ca Iuda, să-ţi trădezi Învăţătorul,
Şi-aparent le-a fost câştigul. Tu ai fost învingătorul.
Deşi mort, insufli frică ciumei care-şi ia avântul
Şi, în cea mai mare taină, noaptea ţi-au săpat mormântul.
Nu au pus nici un indiciu: cruce, candelă sau floare,
C-au sperat, zadarnic însă, că intra-vei în uitare.
Dar Isus ţi-a pus pe frunte a martirului cunună,
Tu-i contempli faţa sfântă cu toţi sfinţii împreună.
Şi veghezi cu grijă mare dintre miile de astre,
Păstorind şi mai departe turma diecezei noastre.
Petru Ciobanu
