Moment liric:
Sfântă cruce!
Te înalţă, sfântă Cruce, semn al biruinţei noastre,
Peste munţi şi peste dealuri, peste zările albastre,
Să te vadă fiecare, tu, unealtă-a mântuirii,
Tu, simbol al învierii, al speranţei şi iubirii.
Să te vadă, să te-admire, tu, izvor al măreţiei,
Căci prin tine Domnul vieţii, Fiul dulce al Mariei,
A distrus păcatul lumii, a-nviat-o dintru moarte,
Şi cu el şi ea acuma de mărire are parte.
Te înalţă pân-la ceruri, tu, a dragostei făclie,
Luminează lumea-ntreagă, tu, izvor de bucurie,
Raza ce Cristos ţi-a dat-o s-o inunde, s-o cuprindă,
Inimile noastre toate de iubire să le-aprindă.
Te înalţă şi te-arată să te-admire universul,
Căci, murind Cristos pe tine, morţii îi oprise mersul,
Fă să-l vadă fiecare în întreaga-i maiestate,
Căci ne-a scos din închisoare rupând lanţul de păcate.
Fă să te avem în inimi, căci Cristos pe tine moare
Zi de zi, când prin păcate, îl străpungem fiecare,
Fă ca să simţim durerea cu Isus zăcând pe tine,
Ca s-alegem partea bună, nu ce-i rău, ci ce e bine.
Te înalţă, sfântă Cruce, precum şarpele-n pustie,
Tu, izvor de vindecare, tu, izvor de apă vie!
Ca, privindu-te pe tine, tot rănitul, tot muşcatul
Rănile să îi dispară ce le-a provocat păcatul.
Te înalţă, sfântă Cruce, ca să-l vadă omenirea
Pe Izvorul de iubire ce ne-aduce mântuirea,
Să-l contemple fiecare şi în inimi să îl poarte
Căci, murind Cristos pe tine, a învins infama moarte.
Petru Ciobanu
