Moment liric:
La semănat
Câtă risipă, Doamne, de seminţe,
Câtă risipă de iubire
Spre-aceste creaturi-fiinţe
Ce sunt după a ta zidire...
Sădit-ai rost şi rânduială
Şi dor nemăsurat, divin
Pentru a ta curte, regală
Unde tot şi toate ţi se-nchin...
Seminţele sunt selectate,
Ai pus în ele-ntregul cer,
Le-arunci în lume-acum pe toate,
Chiar dacă, unele, mai pier...
Nimic nu este-ntâmplător!
De toate, Doamne, te-ngrijeşti,
Prin trupul tău străpuns de dor
Ne dai lumină să ne creşti...
Ne chemi pe toţi la semănat
Şi nimeni n-are sacul gol,
Ne străduim din hat în hat
Să aruncăm sămânţa-n sol...
Ogoru-i mare cât e zarea
Şi timpul parcă se scurtează
Ne-ntreabă, uneori, mirarea
Dar rodul, în ascuns, lucrează...
Nu, nu vom fi la recoltat,
Căci totu-i rânduit de sus,
De Cel ce toate le-a creat
Şi tot ce este-n EL, ne-a pus...
Emil Bejan
