Moment liric: "Convertirea cuvintelor"
S-au adunat la ceas de seară
Pe-o bancă-n centru, în grădină,
S-aducă rodul şi să ceară
Că să rămână împreună.
Priveam conclavul cu nesaţ
Şi-l admiram pentru curaj,
Cele mai multe, braţ la braţ,
Lăsau pe suflet un mesaj.
Şi bucuria fără seamăn
Trezit-a-n asfinţit grădina,
Cuvintele-n pământul reavăn
Se pregăteau s-aşeze cina.
Toate cuvintele frumoase
S-au aşezat la mese-ntinse
Că niciun loc gol nu rămase
Iar lumânări toate sunt aprinse.
Poarta grădinii nu s-a-nchis
Când soarele trecut-a dealul,
Ecoul cinei nu s-a stins
Când temerea a dat semnalul.
Vin din străfunduri, pe-ntuneric,
Cuvinte grele şi hidoase
C-un rânjet rece, luciferic
Ce intră-n carne şi în oase.
Dar veghea vine val-vârtej
Ridic-atent-o baricadă,
Se-aud copite ca-n manej
Dar o sfârşesc în ambuscadă.
Cu paşi atenţi şi hotărâţi
Grădina a fost curăţată
De toţi cei răi şi nepoftiţi
Şi amintirea-i îngropată.
Pătrunse de putreziciune
Pământul le mai dă o şansă
Să-şi cureţe în întregime
Viaţa-i paralelă, falsă.
Cuvinte fi-vor pe pământ
Mereu trezite de o rază,
De-un dor tardiv sau de un cânt,
De-o aripă care creează.
Cuvintele sunt vot de viaţă
Dat florilor ce se deschid,
Curajul lor mereu ne-nvaţă
Să ne trăim clipa fără rid.
Cuvintele respir-adânc
Când sunt lăsate în uitare,
Zori şi amurguri se tot frâng
Văzând grădina ce dispare.
Cuvintele sunt încolţite,
Sunt sfâşiate şi-aruncate,
De multe ori sunt răstignite
Dar niciodată nu-s lăsate.
Cuvintele sunt vis înalt
Ce-mbrăţişează-n locul tău
Dorul întrat în celălalt
Ce seamănă cu Dumnezeu.
Emil Bejan
