Moment liric: "Dragă mamă"
Dacă te-ntreb ce faci cu ele,
La care toţi le spun andrele,
N-aştept răspunsul, zic grăbit:
-Iar te-ai pus, mamă, pe-mpletit?
Încerc şi eu c-o întrebare
Ca să mă scot din strâmtorare
În faţa muncii tale, mamă,
Paşii mei vin şi te aclamă.
N-am să-nţeleg cum ai putut
Cu greutăţi scai de la-nceput
Să-ţi creşti odraslele-n credinţă
Jertfindu-ţi vise-n umilinţă.
Crescutu-ne-ai cu lacrimi sfinte
Ce izvorau printre cuvinte,
În zori şi la lăsatu' serii
Domnu' asculta ruga tăcerii.
Iar noi creşteam nestingheriţi,
De griji, nevoi eram feriţi
Privind 'napoi, băgăm de seamă
Că meritu-i la tine, mamă.
Dar ani trec şi peste tine
Nici azi durerea nu se-abţine
Te-ncearcă zilnic, te căleşte,
Cerul veghează, te-ocroteşte.
O viaţă-ntreagă te-ai rugat
Cu Cel, pe cruce, atârnat,
Cu Mama Lui, cu ceru-ntreg,
Iar eu încep să înţeleg :
În cartea ta de rugăciuni
Reuşeşti, mamă, să-i aduni
Pe toţi cei buni, pe toţi cei răi,
Pe toţi ce sunt, acum, ai tăi.
Emil Bejan
