Moment liric: "Învierea Domnului" - 2020
În casă stând, în izolare,
Gândurile devin profunde.
Astfel, în Săptămâna Mare,
Nu am participat niciunde:
Nici la sacrele ritualuri,
În biserici frumos ornate,
Nici la cumpărături în malluri,
Sau la procesiuni prin sate.
De superfluu m-am despuiat,
Uneori chiar şi de necesar,
Şi mă temeam că vreun hiat,
Îmi poate curma viaţa în har.
În zbuciumul meu interior,
Gândindu-mă la năpăstuiţi,
O voce din lăuntricul for,
Îmi şopteşte: "La izvor veniţi"!
Mă uit în jur, caut izvorul,
Dar chilia nu-i pe pământ,
Atunci mă zguduie fiorul,
Iar gândurile îşi iau avânt.
Se risipesc, iar se adună,
Şi mă îndeamnă să răsfoiesc,
În Scriptură, unde arvună
Spre a mea mântuire găsesc.
În ea Isus se revelează,
De la iesle până pe calvar,
Şi mintea mea se minunează,
Căci ce trăiesc nu-i în zadar.
Moartea nu e ultimul cuvânt,
Care pe mulţi îi înspăimântă,
E doar o adiere de vânt,
Ce învierea o cuvântă.
Cristos din moarte a-înviat,
Un loc pentru mine pregătind,
Eliberându-mă de păcat,
Spre care am alergat cu jind.
Acum tind cu şi mai mare dor,
Către viaţa întrevăzută,
La care ajung doar dacă mor,
Pentru viaţa nechibzuită.
Cristos a înviat! Aleluia! Aleluia!
Fr. Mihai Afrenţoae, OFMConv.
