Moment liric:
Cain pe stradă
Cain se plimbă pe stradă,
Invidia-l roade la sânge,
Fratele său fără sfadă,
Triumfă şi greul învinge.
El în tăcere ascute cuţite,
Să le înfigă în spate,
Cu vorbe urâte asmute,
Firi slabe spre al său frate.
- Zis-am o vorbă, n-am dat cu parul,
Scuză mieros al său eu,
Dar ştie el bine, flecarul,
Că vorba se vindecă greu.
Iluzii el vinde pe stradă,
Tineri naivi îi învaţă,
Prin vicii să fie o pradă,
Alb pur să n-aib-a lor faţă.
Venin în familii aruncă,
Soţii cu bârfe-i desparte,
Face subtil astă muncă,
Încet şi metodic, ca-n carte.
Femei şi le face vestale,
Şoptindu-le groaznice teme,
Să-şi lepede pruncii-n spitale,
Sau să-i arunce în ghene.
Prieteni bărbaţii adună,
Prin crâşme pierdute şi baruri,
Orgii în bordeluri răsună,
Să uite a lor idealuri.
Atent pe stradă te uită,
Fără privire pripită,
Cain agale se plimbă,
Pantofu-i ascunde-o copită.
Martin Cata
