Vatican: Mesajul urbi et orbi de Paşti 2013
Iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din întreaga lume, Paşte fericit! Paşte fericit!
Ce mare bucurie pentru mine să vă pot da această veste: Cristos a înviat! Aş vrea ca să ajungă în fiecare casă, în fiecare familie, în special acolo unde este mai mult suferinţă, în spitale, în închisori...
Mai ales aş vrea ca să ajungă la toate inimile, pentru că acolo Dumnezeu vrea să semene această Veste Bună: Isus a înviat, există speranţă pentru tine, nu mai eşti sub stăpânirea păcatului, a răului! A învins iubirea, a învins milostivirea! Mereu învinge milostivirea lui Dumnezeu!
Şi noi, ca femeile discipole ale lui Isus, care au mers la mormânt şi l-au găsit gol, putem să ne întrebăm ce sens are acest eveniment (cf. Lc 24,4). Ce înseamnă că Isus a înviat? Înseamnă că iubirea lui Dumnezeu este mai puternică decât răul şi chiar decât moartea; înseamnă că iubirea lui Dumnezeu poate să transforme viaţa noastră, să facă să înflorească acele zone de deşert care sunt în inima noastră. Şi asta poate s-o facă iubirea lui Dumnezeu!
Chiar această iubire prin care Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om şi a mers până la capăt pe calea umilinţei şi a dăruirii de sine, până în iad, până în abisul separării de Dumnezeu, chiar această iubire milostivă a inundat cu lumină trupul mort al lui Isus, l-a transfigurat, l-a făcut să treacă în viaţa veşnică. Isus nu s-a întors la viaţa de dinainte, la viaţa pământească, ci a intrat în viaţa glorioasă a lui Dumnezeu şi a intrat acolo cu omenitatea noastră, ne-a deschis spre un viitor de speranţă.
Iată ce este Paştele: este exodul, trecerea omului de la sclavia păcatului, a răului, la libertatea iubirii, a binelui. Pentru că Dumnezeu este viaţă, numai viaţă, şi gloria sa suntem noi: omul viu (cf. Irineu, Adversus haereses, 4,20,5-7).
Iubiţi fraţi şi surori, Cristos a murit şi a înviat o dată pentru totdeauna şi pentru toţi, însă forţa Învierii, această trecere de la sclavia răului la libertatea binelui, trebuie să se realizeze în orice timp, în spaţiile concrete ale existenţei noastre, în viaţa noastră de fiecare zi. Câte deşerturi, şi astăzi, trebuie să străbată fiinţa umană! Mai ales deşertul care este înlăuntrul său, când lipseşte iubirea faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele, când lipseşte conştiinţa că este păzitor a tot ceea ce Creatorul ne-a dăruit şi ne dăruieşte. Însă milostivirea lui Dumnezeu poate face să înflorească şi pământul cel mai uscat, poate reda viaţă oaselor uscate (cf. Ez 37,1-14).
Aşadar, iată invitaţia pe care o adresez tuturor: să primim harul Învierii lui Cristos! Să ne lăsăm reînnoiţi de milostivirea lui Dumnezeu, să ne lăsăm iubiţi de Isus, să lăsăm ca puterea iubirii sale să transforme şi viaţa noastră; şi să devenim instrumente ale acestei milostiviri, canale prin care Dumnezeu să poată iriga pământul, să poată păzi toată creaţie şi să poată face să înflorească dreptatea şi pacea.
Şi astfel să-i cerem lui Isus înviat ca să transforme moartea în viaţă, să schimbe ura în iubire, răzbunarea în iertare, războiul în pace. Da, Cristos este pacea noastră şi prin El să implorăm pace pentru întreaga lume.
Pace pentru Orientul Mijlociu, îndeosebi între israelieni şi palestinieni, care cu greu găsesc drumul înţelegerii, pentru ca să reia cu curaj şi disponibilitate negocierile pentru a pune capăt unui conflict care durează de acum de prea mult timp. Pace în Irak, pentru ca să înceteze definitiv orice violenţă şi, mai ales, pentru iubita Sirie, pentru populaţia sa rănită de conflict şi pentru numeroşii refugiaţi, care aşteaptă ajutor şi consolare. Cât sânge a fost vărsat! Şi câte suferinţe vor mai trebui provocate înainte ca să se reuşească a găsi o soluţie politică la criză?
Pace pentru Africa, încă teatru de conflicte sângeroase. În Mali, pentru ca să regăsească unitate şi stabilitate; şi în Nigeria, unde din păcate nu încetează atentatele, care ameninţă grav viaţa atâtor nevinovaţi şi unde nu puţine persoane, şi copii, sunt ţinuţi ostatici de grupuri teroriste. Pace în estul Republicii Democratice Congo şi în Republica Centrafricană, unde mulţi sunt constrânşi să părăsească propriile case şi trăiesc încă în frică.
Pace în Asia, mai ales în peninsula coreeană, pentru ca să se depăşească divergenţele şi să se formeze un reînnoit spirit de reconciliere.
Pace întregii lumi, încă aşa de dezbinată de aviditatea celui care caută câştiguri uşoare, rănită de egoismul care ameninţă viaţa umană şi familia, egoism care continuă traficul de persoane, sclavia cea mai extinsă în acest secol al XXI-lea; traficul de persoane este chiar sclavia cea mai extinsă în acest secol al XXI-lea! Pace întregii lumi, chinuită de violenţa legată de traficul de droguri şi de exploatarea rea a resurselor naturale! Pace acestui Pământ al nostru! Isus înviat să aducă întărire celui care este victimă a calamităţilor naturale şi să ne facă păzitori responsabili ai creaţiei.
Iubiţi fraţi şi surori, vouă tuturor care mă ascultaţi din Roma şi din orice parte a lumii, vă adresez invitaţia psalmului: "Lăudaţi-l pe Domnul pentru că este bun: / veşnică este îndurarea lui! / Să spună acum Israel că este bun: / veşnică este îndurarea lui!" (Ps 117,1-2).
*
SALUT
Iubiţi fraţi şi surori, veniţi din orice parte a lumii în această Piaţă, inimă a creştinătăţii, şi voi toţi care sunteţi în legătură prin mijloacele de comunicare, reînnoiesc urarea mea: Paşte fericit!
Duceţi în familiile voastre şi în ţările voastre mesajul de bucurie, de speranţă şi de pace, care în fiecare an, în această zi, se reînnoieşte cu putere.
Domnul înviat, învingător al păcatului şi al morţii, să fie sprijin tuturor, în special celor mai slabi şi nevoiaşi. Mulţumesc pentru prezenţa voastră şi pentru mărturia credinţei voastre. Un gând şi o mulţumire specială pentru darul florilor foarte frumoase, care provin din Olanda. Tuturor vă repet cu afecţiune: Cristos înviat să vă conducă pe voi toţi şi întreaga omenire pe cărări de dreptate, de iubire şi de pace.
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
