|
| PF Grigore Petru al XX-lea Ghabroyan, patriarh de Cilicia armenilor |
Excelenţei Sale
Mons. Boutros Marayati
administrator al Bisericii Patriarhale de Cilicia armenilor
Am aflat ştirea despre întoarcerea la casa Tatălui a iubitului nostru frate în Cristos, Preafericirea Sa Grigore Petru al XX-lea Ghabroyan, patriarh de Cilicia armenilor.
Îmi amintesc bine când a fost ales, în vara anului 2015, înainte de a accepta a voit să-mi ceară o binecuvântare specială, pentru a fi în măsură să conducă Biserica patriarhală în pofida vârstei sale de acum înaintate.
După aceea au fost multe ocaziile de întâlnire. La 7 septembrie 2015 am concelebrat Euharistia la Roma, când a fost semnificată Ecclesiastica Commmunio: am ţinut împreună ridicate Trupul şi Sângele lui Cristos, semn vizibil că fundamentul fiecărei slujiri în Biserică este adeziunea şi conformarea cu Cristos, Răstignit şi Înviat. În 2016 a fost cu mine în cursul călătoriei apostolice în Armenia, îndeosebi când am vizitat catedrala Ordinariatului pentru credincioşii armeno-catolici din Europa Orientală, la Gyumri, şi împreună cu episcopii confraţi din Sinodul Bisericii Patriarhale. În 2018, cu ocazia inaugurării statuii Sfântului Grigore de Narek, în Grădinile Vaticane. Atâtea momente deosebite, care mi-au permis să fiu aproape de patriarhul Grigore Petru al XX-lea şi, cu el, de iubitul popor armean, care a suferit mult de-a lungul istoriei dar a rămas mereu fidel faţă de mărturisirea de credinţă în Cristos Mântuitorul.
În aceşti ani, ca păstor atent, Preafericirea Sa a prezidat Biserica patriarhală de Cilicia armenilor, activând contacte cu diferite instituţii civile şi ecleziastice, pentru ca să fie susţinute unele iniţiative de solidaritate pentru populaţiile mai încercate, în special în Siria şi Liban. Îndeosebi, s-a preocupat de deschiderea procesului de beatificare şi canonizare a luminatului său predecesor, slujitorul lui Dumnezeu cardinalul Grigore Petru al XV-lea Agagianian.
În ultima perioadă a pelerinajului său pământesc, a înfruntat cu demnitate slăbirea progresivă a forţelor fizice, şi cu simţ de responsabilitate s-a întrebat în conştiinţă dacă mai era în măsură să conducă Biserica armeană ca patriarh: i-a răspuns Domnul, rostind o ultimă dată chemarea de a-l urma.
Încredinţăm sufletul acestui frate al nostru milostivirii lui Dumnezeu, la tronul căruia, suntem siguri, este însoţit de rugăciunea de mijlocire a Născătoarea de Dumnezeu Maria Preasfântă, a Sfântului Grigore Luminătorul şi a Sfântului Grigore de Narek, împreună cu toţi martirii şi sfinţii armeni.
Roma, Sfântul Ioan din Lateran, 29 mai 2021
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
