|
| © Vatican Media |
Dragi surori şi dragi fraţi din Mişcarea pentru Viaţă!
Vă mulţumesc pentru amintirea voastră în rugăciune. Mulţumesc din inimă! Vă salut pe toţi, îndeosebi pe preşedintă, doamna Marina Casini, şi pe membrii consiliului director.
Cunosc valoarea slujirii pe care o aduceţi Bisericii şi societăţii. Împreună cu solidaritatea concretă, trăită cu stilul apropierii şi al proximităţii de mamele aflate în dificultăţi din cauza unei sarcini dificile sau neaşteptate, voi promovaţi cultura vieţii în sens amplu. Şi încercaţi să faceţi asta cu francheţe, iubire şi tenacitate, ţinând strâns unit adevărul de caritatea faţă de toţi. Vă conduc în aceasta exemplele şi învăţăturile lui Carlo Casini, care a făcut din slujirea adusă vieţii centrul apostolatului său laical şi al angajării sale politice.
Ocazia care v-a adunat la Roma este importantă: a cincizecea aniversare a Mişcării pentru Viaţă, al cărui prim vlăstar a fost Centrul de Ajutor dat Vieţii născut la Firenze în 1975. De atunci, în toată Italia, Centrele de Ajutor dat Vieţii s-au înmulţit. Şi la ele s-au adăugat Casele de Primire, serviciile SOS Viaţă, Proiectul Gemma şi Leagănele pentru viaţă. Nenumărate iniţiative au fost întreprinse pentru a promova la toate nivelurile societăţii cultura primirii şi a drepturilor omului. De aceea vă încurajez să duceţi înainte tutelarea socială a maternităţii şi primirea vieţii umane în fiecare fază a sa.
În această jumătate de secol, în timp ce s-au diminuat unele prejudecăţi ideologice şi a crescut în rândul tinerilor sensibilitatea faţă de îngrijirea creaţiei, din păcate s-a răspândit cultura rebutului. Prin urmare, mai este încă nevoie şi mai mult ca oricând de persoane de orice vârstă care să se dedice concret în slujba vieţii umane, mai ales când este mai fragilă şi vulnerabilă; pentru că ea este sacră, creată de Dumnezeu pentru un destin mare şi frumos; şi pentru că o societatea dreaptă nu se construieşte eliminându-i pe nenăscuţii nedoriţi, pe bătrânii care nu mai sunt autonomi sau pe bolnavii incurabili.
Dragi surori şi dragi fraţi, aţi venit din atâtea părţi ale Italiei pentru a reînnoi încă o dată "da"-ul vostru spus civilizaţiei iubirii, conştienţi că a elibera femeile de condiţionările care le determină să nu aducă pe lume propriul copil este un principiu de reînnoire a societăţii civile. Este sub ochii tuturor, de fapt, că astăzi societatea este structurată pe categoriile lui a poseda, a face, a produce, a apărea. Angajarea voastră, în armonie cu aceea a întregii Biserici, indică un proiect diferit, care pune în centru demnitatea persoanei şi-l privilegiază pe cel care este mai slab. Cel zămislit reprezintă, prin excelenţă, fiecare bărbat şi femeie care nu contează, care nu are glas. A fi de partea sa înseamnă a ne face solidari cu toţi rebutaţii din lume. Şi privirea inimii care îl recunoaşte ca unul sau una dintre noi este pârghia care mişcă acest proiect.
Continuaţi să pariaţi pe femei, pe capacitatea lor de primire, de generozitate şi de curaj. Femeile trebuie să se poată baza pe sprijinul întregii comunităţi civile şi ecleziale, iar Centrele de Ajutor dat Vieţii pot să devină un punct de referinţă pentru toţi. Vă mulţumesc pentru paginile de speranţă şi de duioşie pe care ajutaţi să se scrie în cartea istoriei şi care rămân de neşters: aduc şi vor aduce atâtea roade.
Fie ca Domnul să vă binecuvânteze şi Sfânta Fecioară să vă păzească. Încredinţez pe fiecare dintre voi, grupurile voastre şi angajarea voastră mijlocirii Sfintei Tereza de Calcutta, preşedinte spiritual al Mişcărilor pentru Viaţă din lume. Şi nu uitaţi să vă rugaţi pentru mine. Mulţumesc!
Roma, Policlinica Gemelli, 5 martie 2025
Franciscus
Traducere de pr. Mihai Pătraşcu
