Staţiunea a XIII-a
Iată, acesta este pus spre căderea şi ridicarea multora în Israel şi ca un semn al împotrivirii, iar ţie însăţi o spadă îţi va străbate sufletul, ca să se dezvăluie cugetările multor inimi.
De la anunţul îngerului şi de la "da"-ul ei conştient şi generos, Maria s-a oferit să împartă cu cel pe care-l va primi în sânul ei curat şi-l va oferi lumii ca să fie mântuitorul şi eliberatorul tuturor, întreaga sa fiinţă. Bucuriile naşterii la Betleem, ale familiei din Nazaret şi clipele activităţilor publice au fost mereu îmbinate cu neliniştile exilului, cu durerile acuzelor şi, mai ales, cu tragedia condamnării şi a morţii pe cruce.
Însufleţită de iubirea sacrificală pe care a declarat-o de la început, Maria nu s-a îndepărtat de drumul lui, mai ales de drumul crucii, ajungând până în curtea lui Pilat, însoţindu-l cu iubirea ei până sub cruce. Este impresionantă clipa în care îl întâlneşte cu crucea pe umeri, cu coroana de spini pe cap şi fără puteri. Participă zdrobită de durere când este înălţat pe lemnul dur al crucii şi îl aude rugându-se pentru cei păcătoşi. Vizionarii şi regizorii de filme o prezintă îmbrăţişându-l, mângâindu-l şi încurajându-l în acele momente zdrobitoare.
Evanghelistul Ioan o prezintă lângă cruce împreună cu celelalte femei, când spune: "Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui şi sora mamei lui, Maria a lui Cleofa şi Maria Magdalena. Văzând-o dar Isus pe mama sa, iar alături de ea pe discipolul pe care îl iubea, îi zise mamei sale: Femeie, iată fiul tău! Apoi îi zise ucenicului: Iată, mama ta!", încredinţând-o astfel Bisericii, iar Biserica iubirii ei materne.
După ce totul "s-a săvârşit", Isus este luat jos de pe cruce şi aşezat de Iosif din Arimateea pe braţele mamei sale zdrobite de durere, dar stăpână şi hotărâtă în iubirea ei sacrificală. Braţele care l-au mângâiat când era copil, inima care l-a însoţit în peregrinările sale, mâinile care i-au şters lacrimile şi sângele pe drumul spre Calvar, acum îl simt rece şi fără viaţă. Mama sfâşiată de durere se uneşte prin durerea ei şi iubirea ei cu moartea fiului său dăruit pentru întreaga lume.
O, Marie, nici o încercare, nici o durere nu te-a putut separa de Isus, fiul tău, nici chiar moartea lui pe cruce. "Da"-ul pe care l-ai oferit la vestea adusă de înger a fost un "da" până la capăt. Lacrimile pe care le-ai vărsat în atâtea împrejurări, dar mai ales sub cruce, sunt lacrimi de iubire şi jertfă. Sabia durerii pe care ai simţit-o mai ales sub cruce te-a făcut vrednică să fii numită martiră de iubire. Acceptarea lui Isus pe braţele tale încoronează opera începută la întrupare şi dovedeşte iubirea pe care ai oferit-o lângă Fiul tău pentru mântuirea lumii.
Inima ta de mamă, zdrobită şi însângerată la vederea lui Isus, reprezintă pentru toate mamele o chemare la curaj, la binele şi mântuirea oamenilor. Mamele din zilele noastre suferă atât de mult, dar ştiu acum că nu sunt singure, că ele au alături iubirea şi exemplul tău.
O, Marie, care nu te-ai înspăimântat de sabia durerii, care nu te-ai îndepărtat de Fiul tău nici la moarte, fă-ne şi pe noi părtaşi de curajul iubirii şi al jertfei. Învredniceşte-ne să stăm drepţi şi curajoşi când şi noi avem dureri şi suferinţe. Primeşte şi asociază suferinţa noastră cu suferinţa ta şi oferă iubirea noastră lui Isus ca şi noi să ne învrednicim de mântuirea adusă de el.
Maică îndurerată, roagă-te pentru noi şi pentru mamele noastre în suferinţă. Amin.
Petru Gherghel, episcop de Iaşi
