Veniţi să-l adorăm pe Mântuitorul lumii, care a luat-o pe Maica sa părtaşă la pătimire!
Sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci de ieri ne-a arătat că planul divin de mântuirii lumii pierdute a fost moartea pe lemnul crucii a Fiului lui Dumnezeu, căci după păcatul oamenilor singura cale de mântuire rămasă a fost crucea. Astăzi, a doua zi după sărbătoarea Înălţării Sfintei Cruci, Biserica ne cheamă să o comemorăm pe Sfânta Fecioară Maria Îndurerată.
Cum, după mântuirea de la Calvar, mai poate fi cineva să plângă şi să fie îndurerat? Biserica ne spune că Maria, prima creştină, prima ucenică a lui Isus şi prima mântuită, este îndurerată şi în unele apariţii plânge, plânge chiar cu lacrimi de sânge. De ce toate acestea? Răspunsul este unul singur. Pentru că mulţi dintre oamenii pe care i-a primit ca fii adoptivi sub cruce de la Isus (cf. In 19,26-27), nu mai cunosc mântuirea de la cruce, refuză mântuirea de la cruce şi pierd mântuirea de la cruce.
Dacă înainte de momentul răstignirii Maria a avut temeri şi dureri cu privire la Isus că duşmanii mântuirii îl vor împiedica să-şi împlinească misiunea încredinţată lui de Tatăl ceresc; şi aici amintesc momentele tradiţionale când Maria a plâns mai mult: profeţia bătrânului Simeon că Isus va stârni multă împotrivire, fuga în Egipt de ameninţarea lui Irod, pierderea lui Isus la doisprezece ani în timpul unui pelerinaj în oraşul sfânt, drumul greu al lui Isus spre Golgota, răstignirea şi moartea, luarea jos de pe cruce şi înmormântarea. După învierea lui Isus, durerile Mariei sunt din cauza noastră, a oamenilor de mântuit, că, deşi mântuirea a fost realizată la cruce prin moartea şi învierea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu şi al ei, există marele pericol ca oamenii amăgiţi de diavol şi de lume să nu primească această mântuire mare, şi de aceea durerile Mariei o iau de la capăt cu cele vechi: pericolul că mulţi oameni vor cădea înainte de a prinde mântuirea, că mulţi vor cădea chiar în drum spre templu, că mulţi oameni de frica zilei de mâine vor ajunge robi în Egipt, că mulţi îl vor pierde pe Isus chiar în anii copilăriei, că mulţi se vor pierde în vâltoarea suferinţelor, că pe mulţi îi va prinde moartea şi îngroparea înainte de a primi mântuirea lui Isus de la cruce.
Duşmanii din vechime ai Bisericii, cu prigoanele şi uciderea creştinilor, au făcut mai puţin rău mântuirii oamenilor decât duşmanii moderni ai mântuirii. Căci duşmanii moderni ai mântuirii fără a neglija prigoana credincioşilor, au ştiut: să fure demnitatea şi valoarea persoanei umane prin pornografie şi căsătoriile de probă; au ştiut să distrugă familia creştină prin trăirea împreună înainte de căsătorie, prin divorţ, prin avort, prin neglijarea educaţiei creştine a copiilor; au reuşit să creeze alternative la participarea duminicală la sfânta Liturghie, prin crearea de noi sporturi, de locuri de agrement şi de distracţii, deschise cu precădere în zilele de duminica şi de sărbătoare. Toate aceste acţiuni ale duşmanilor lui Dumnezeu de astăzi fac multe victime ca în trecut, căci mulţi oameni nu mai ajung la mântuirea lui Isus de la cruce. Pentru toate aceste rele este îndurerată şi plânge până acum Maica Domnului. Asemenea Rahelei, Maria îşi plânge copiii pierduţi şi ucişi sufleteşte de aceşti duşmani (cf. Ier 31,15).
Maria mai este îndurerată şi plânge astăzi şi pentru că mulţi fiii ei părăsesc sau nu-i mai interesează Isus, singura cale şi poartă de mântuire şi se orientează spre religiile vechi păgâne. Este adevărat că Confucius, Buda şi Mahomed au fost fiecare întemeietori ai unor mari religii şi stăpânesc peste aproape o jumătate din omenire. Dar cum ar fi putut aceştia să arate adevărurile divine şi drumul spre împăcarea cu Dumnezeu, când ei înşişi au murit păcătoşi neîmpăcaţi? Au murit fără să găsească pacea cu Dumnezeu la fel ca şi adepţii lor.
Prin naşterea după trup, datorită lui Adam toţi oamenii sunt păcătoşi, vinovaţi, rătăciţi, şi au nevoie de salvare din starea aceasta, au nevoie de naşterea din nou. Religiile păgâne cu învăţătura şi tehnicile lor nu ajută la nimic. Doar Isus ne poate da ceea ce ne lipseşte: naşterea din nou, lumina adevărului, pacea cu Dumnezeu şi viaţă veşnică, căci el este Fiul lui Dumnezeu, Domnul gloriei, Creatorul tuturor lucrurilor. Isus singur poate da oamenilor viaţa cea nouă şi veşnică. Chiar dacă a murit pentru mântuirea noastră, el este viu şi trăieşte! El este salvatorul, marele mângâietor, bunul nostru prieten.
Maria este îndurerată şi plânge pentru că mulţi oameni părăsesc pe Isus singurul mântuitor, pentru a căuta mântuirea la nişte oameni morţi şi neputincioşi.
Întoarcerea la crucea şi la învierea lui Isus este drumul întoarcerii oamenilor pe calea mântuirii.
O fetiţă din Londra s-a rătăcit. Fiindcă a început să plângă, trecătorii au alertat organele de ordine. "Cum te cheamă?" "Nu ştiu!" "Cum îi cheamă pe părinţi?" "Nu ştiu!" "Unde locuieşti?" "Nu ştiu!" "Ce este pe lângă casa voastră?" "O cruce mare!" Au dus-o la cruce şi de acolo a găsit singură drumul spre casă.
Şi noi, oamenii, rătăcim departe de casa Tatălui ceresc, căci nu avem aici locuinţă stătătoare (cf. Evr 13,14). Dacă ne vom întoarce la cruce, adică la Isus răstignit pentru noi, vom găsi mai uşor drumul spre casa Tatălui.
Comemorarea Maicii Domnului îndurerate de astăzi tocmai asta face, ne poartă la crucea lui Isus, de unde se poate găsi mai uşor drumul spre casa Tatălui nostru ceresc. Dar comemorarea Maicii Domnului îndurerate de astăzi ne aminteşte că şi noi trebuie să-i purtăm pe semenii noştri la crucea lui Isus, ca şi ei să poată găsi mai uşor drumul spre casa Tatălui nostru din ceruri.
Maică îndurerată, care după atâtea suferinţe şezi în slava cerească alături de Fiul tău,
roagă-te pentru noi!
Pr. Ioan Lungu
